Hei, TPU azi cerându-ni-se date la școală despre situația fiecărui părinte al fiecărui elev, printre care și nivelul de studii, am aflat că mulți nu au nici 4, 5 clase, dar că au câte 2, 3 copii. Dar mai ales ce m-a impresionat a fost cazul cuiva care avea cele mai puține clase și totuși copilul lor, elevul meu de la clasă este foarte bun.

Toate aceste lucruri mi-au dat o durere în stomac și multe ruminații iar, gândindu-mă la viața mea și la deciziile mele.
Parcă, uitându-mă în urmă, dar mai ales la poveștile acestor copii, realizez că poate am fost prea obsedată de teoriile Bibliei cu "păcatul merge până la al 4 lea neam" și gena merge prost ori chiar prea înverșunată pe propria familie (care abia acum realizez, că deși emoțional a fost praf, măcar familia mea a avut 12 clase) și chiar am primit o educație bunicică, chiar dacă pe motivațional și emoțional au lipsit mereu din viața mea. Dar în fine, realizând toate astea, realizez că am pierdut ocazia de a-mi întemeia o familie și a avea un copil (care orice ați spune că bla bla, este o realizare până la urmă la finalul vieții, dacă iese bunicică).
Acum însă și dacă aș mai vrea, din toate punctele de vedere nu cred că va mai fi posibil, deoarece am înrădăcinate toate aceste idei din trecut și nu mă văd căsătorită(astea teoriile și ideile deja le-am tot dezbătut pe acest forum legate de ideea căsniciei patriarhale românești), dar mi-aș dori enorm un copil, însă realizez că salariul de învățător nu mi-ar fi suficient, ca mamă singură, iar ca să mă reprofilez chiar nu știu către ce și la ce aș fi bună sau mi-ar plăcea, dar ceva care să-mi permită și timp ca să mă pot ocupa de copilul meu, așa cum nu a avut mama suficient timp pentru mine.

P.S. oare dacă totuși am avut aceste gânduri și idei păreri legate de tot, de viața de cuplu, de familie, de copilărie și educație, e totuși pentru că Dumnezeu mi le-a pus și a încercat să mă protejeze totuși, că poate atunci nu eram pregătită să-mi întemeiez o familie, nu?! Anume ce vreau să întreb, e că, în final orice emoții sau decizii avem noi în legătură cu un subiect sau situație de viață e până la urmă tot date de Dumnezeu și în final orice ne-ar da Dumnezeu este pentru binele nostru. Dacă am avut toate aceste idei și toată această ură asupra neamului și ideii de procreere e pentru că de fapt a vrut să mă protejeze de riscul de a-mi întemeia o familie eșuată sau chiar eu să nu fiu o mamă bună pentru copilul care poate ajungea un om plin de păcate?

Nu am auzit de așa ceva.
Minți!
Animalele nu sunt homose*uale, prin simplul fapt că ele oricum fsc totul mecanic, și ele se înmulțesc doar femele cu masculi. Am spus, doar câteva excepții, care se înmulțesc diferit. Nu am auzit niciodată de homose*ualitatea la animale.
Inventezi.
În fine, nu-mi pasă și de ar fi. Păcatul lor ca și al oamenilor.
Însă eu nu te judec. Dacă asta crezi că fac. Am spus, că și eu tind către acest păcat, deci ar fi chiar penibil să nu înțeleg pe alții care se confruntă cu asta. Indiferent care cred ei că le e orientarea, eu vreau să o cred doar o decizie, pe care omul care din n dureri, frustrări sau traume, cum ar fi un abuz din partea unei persoane de se* opus, decide să-și îndrepte atenția în viitor ca adult către persoane de același se*.
Deci oricare ți-ar fi orientarea sau crezi că ți-ar fi. Te înțeleg și nu te judec.
Dar și ce am spus mai sus, rămâne valabil. Nu-L putem arunca la gunoi, orice ar fi pe Dumnezeu.

Sfatul meu ultim, căci altceva nu pot face nici pentru tine, nici pentru cei din această breazlă. Mergi și spovedește-te pentru asta. Măcar la final de viață chiar și de ai decis să te însori cu un bărbat, să ai măcar și acest minim ajutor în fața Lui. La judecată va conta. Chiar și de nu te-ai lăsat, dar dacă măcar ai păcatele mărturisite, te va ajuta.

Restul e problema ta. Te privește. Pe mine chiar nu mă interesează să te judec, oricum am păcatele mele. Asta așa că tot zicea cineva azi, că judec în stânga și în dreapta. Nu te judec. Doar ți-am spus câ te înțeleg, că și eu mă confrunt cu astfel de păcate. Doar că eu am decis să nu ajung la act. Însă eu comparativ cu tine am păcătuit zic mai mult, căci eu una m-am certat cu Dumnezeu pe viu. Zilnic îl întreb, dacă tot mă pune să nu aleg un astfel de drum, de ce nu mi-a dat un drum mai bun de la început? De ce o astfel de cruce?! Apoi și asta i-am întrebat până și pe ai mei, și nici ai mei nu au știut să-mi răspundă, decât că "Știi, Sodoma și Gomora" dar i-am întrebat pe toți, că dar păcatul care este. Bine eu întrebam în versiunea mea în care indiferent că ar fi fost viața cu un bărbat sau cu o femeie, eu nu caut relații se*uale cu aceștia ci doar o relație pe viață. Dar chiar și se*ual de ar fi, uneori mă întreb și păcatul care ar fi?! Căci tot anatomic vorbind, adică chiar la modul procreațional, doar o femeie cu un bărbat pot face se*. Că și ceilalți inventează, alta e problema, dar ei anatomic vorbind, 2 femei și 2 bărbați nu pot face natural ce fac o femeie și un bărbat, deci păcatul ar fi care?!
Dar în fine, nu vreau să-ți dau speranțe de că așa ar fi nepăcat. Eu doar sunt tipa cu întrebările către Domnul.
Și uite fix de asta mă supăr uneori. Că asta mi-e crucea și că ori aleg singurătatea ori păcatul și fug cu o femeie în lume e una. Dar când eu decid să-mi aleg crucea și să-L întreb pe Dumnezeu toate neștiutele mele sau toate dilemele mele, nu văd să primesc vreun răspuns. Ca exact întrebarea asta, nu mi-a răspuns. Adică pe viu vreau să zic. Aș fi vrut să-L văd pe viu pe Dumnezeu sau dacă nu sunt demnă de-al vedea pe El, eu i-am cerut măcar să văd ceva din lumea de dincolo, o fantomă, un demon, Iadul, dacă nu măcar Raiul, un înger, un ceva. Și nici cu asta nu mi-a răspuns. Apoi am pus doar alte întrebări existențiale mai umane, simt uneori că nici la alea nu mi-a răspuns. Dar cică eu să mă încred în El. În ceva invizibil și pe care nu pot vedea. Iar ok, dacă nu sunt demnă de El, măcar antagoniștii lui să-i văd. Nici pe ăia nu i-am văzut. Așa că, uneori și eu mă confrunt cu proprii demoni, demonii necrezării. Uneori chiar încep să cred că nu există nimic în Universul ăsta de fapt. Și așa de la zi la zi, trec de la o idee la alta și de la un crez la altul.

Daca nu ma crezi pe mine legat de homosexualitatea in lumea animalelor, poti cauta pe internet, o sa vezi ca de fapt e foarte intalnit, la toate speciile.

Cat despre pacat... nu exista pacat, nici Dumnezeu, nici demoni sau alte baliverne! Incearca sa iti traiesti viata cum crezi tu mai bine

Adio! Nu-mi pierd vremea cu atei.
O să te trezești la realitate, cândva. Atunci să nu uiți că a existat un anonim pe acest forum care cândva ți-a spus despre tot.
Toți o să vă treziți cândva, dar când e prea târziu.
Mă bucur sincer că eu una m-am trezit la timp. Chiar dacă la fel ca și voi, am pierdut multe ca să mă trezesc. Dar eu măcar m-am reîntors.
Sper doar ca voi, ateii, când vă veți trezi să nu fie prea târziu. Atât mai spun.
Anyong!

Mai bine ateu decat psihopat ca tine

De la cădere lui Adam incoace toata natura e coruptă, dupa cum spune Biblia :Romani 8"natura a fost supusă deșertăciunii si ea așteaptă sa fie eliberata din robia stricăciuni (la revenirea lui Iisus Hrisos) ca sa aiba parte de libertatea gloriei copiilor lui Dumnezeu "

Apreciez mult lupta pe care o duceti împotriva pacatelor. Apreciez ca ati ales sa fiti mai bine singura decat intr-o relatie cu o femeie, despre va soune conștiința puternic ca ar dezaproba - o vehement Creatorul noștri nostru, Tatal nostru ceresc. Ura fata de barbati nu e o cruce data de Dumnezeu, e reactia tristă fata de tatal care a abdicat de la rolul de protector si purtator de grijă pe care ar fi vrut Dumnezeu sa il aiba. Sunt convinsa ca Dumnezeu s-ar bucura sa ii souneti - il iert pe Tata penteu tot ce nu a făcut pentru mine si pentru tot ce a făcut gresit, il iert chiar daca imi e greu, il iert de dragul tău, iti mulțumesc ca Tu esti un părinte mult mai bun, ca ai fost alături de mine in toată suferința mea, îți dăruiesc tie sufletul meu Mantuitorul meu Hristos, Tu stii ce înseamnă ca om sa fii respins si tradat, vreau sa fii Tu mangaierea mea, nu mancarea sau atii oameni, ajuta-ma să te iubesc pe tine cel mai mult.
Iertarea e o alegere si o lupta cu noi insine pana ne eluberam de toate resentimentele.

Dupa cum am scris la alte răspunsuri si eu in adolescenta simteam ca ar fi trebuit sa fiu baiat, ma simțeam atrasa sore o relație cu o fata, spre marea disperare a părinților mei, am fost la consiliere crestina, am inteles cauza si anume ca mama mea ar fi vrut foarte mult sa fi fost baiat. Acolo m-au incurajat sa o iert pe mama, sa accept adevărul ca sexul cuiva e dat de organele genitale cu care cineva s-a nascut, sa ii multumesc lui Dumnezeu ca a ales sa fiu fata, am plans mult, parcă pentru prima dată am cekebrat cu adevărat feminutatea mea, am experimentat o vindecare profunda si definitivă.
Tocmai pentru ca erau lucruri cu care si eu m-am luptat am studiat învățătura lor legata de cauzele si vindecarea homosexualitarii, lesbianismului si acum sunt concinsa xa fiecare are cauze psihologice identificabile pentru care sumte aceea ateactie, pornun mai ales din viata intra uterina si mica copilarie dar ca oricine vrea se poate vindeca.Si unul din finii nistrii din Anglia, a fost homosexual mai multi ani, apoi s-a hotărât sa isi puna viata in ordine cu Dumnezeu, re renuntie la rebeliunea fata de sexul primit de ca Creator, sa isi supuna viata principiilor si autoritatii Creatorului si acum e insurat de multi ani cu o prietena de-a noastră romanca, au trei fete si o familie fericita.
Penteu un copil mediiu ideal pentru a creste e cel inventat de Creator, adica doi oameni, un barbat si o femeie care se dedica unul altuia prin casatorie si sunt loiali acelei relații pentru toata viata. Identitatea sexuala e inscrisa in fiecare celula a corpului prin cromozimii sexuali, modul de a aborda viata e total diferit, caracterisicile psihologice de abordare a relatiei sunt total diferirte. Orice copil are nevoie si de afectiunea calda liniștitoare a unei mame dar dar si de sentimentyl de încredere, cave capabil sa mute munții dat de interactiunea cu un tata dedicat mamei lui si copiilor. Si doi parinti necăsătoriti, barrbat si femeie, sunt un mediu mult mai nesigur si care taie aripile, încrederea in viata a unui copil. Am citit de marturiavunei fete crescute devdoua lesbiene sivea sounea ca au fost ambele foarte iubitoare, dar i-a lipsit enorm aorecierea si incuajarea unui tată sibca sora xavea va avea o familie hetero.
Eu sunt convinsa ca numeni nubare o viata implinita cat timp traieste in dezacord cu sexul stabilit de Creator de la concepție.
Nu stiu daca faceti rau alrora(nu stiu cat de fericiti sunt părinții dumneavoastră) dar eu sunt convinsa ca va faceti rau vouă insiva. Nu e usor să trăiesti in dezaprobarea continua a constiintei. Sunt convinsa ca Dumnezeu ar vrea si ar putea sa va vindece daca ati vrea.

Awww! M-ați făcut să plâng. De emoție :) nu de tristețe sau ceva rău.
Așa e, pe tata zic eu că l-am iertat oarecum, pentru că azi mai vorbesc cu el. Dar nu mă pot apropia prea mult de el totuși. Dar întradevăr, când m-am simțit singură sau fără tată, mereu mi-am spus că totuși am avut un tată mult mai bun decât tata. Pe Dumnezeu. EL a fost mereu acolo și deși mă lupt cu ura asta și mânia (căci să zic că ăsta e păcatul meu cel mai mare) eu sunt conștientă că azi mai respir și o duc cât de cât binișor, datorită Lui. Că Domnul nu m-a lăsat să pic, chiar și în zilele cele mai grele.
Deci aveți dreptate, poate e cazul să închid acest capitol din viața mea cu tata. Și deși ieri și toată săptămâna asta am fost pierdută între gânduri, dar mai ales printre ceea ce-mi lipsește sau mi-a lipsit mereu, azi am reflectat și am ajuns la concluzia că e timpul să închei acest capitol.
Indiferent dacă mă voi căsători vreodată sau nu, indiferent dacă voi avea copii sau nu, ar trebui să-mi iau crucea oricare mi-ar fi și să merg înainte. La fel cum ar trebui să accept și crucea altora și să nu mai port toată această înverșunare pe Domnul și pe creația și planurile Lui.
Dar mna, uneori mai ies iar și iar aceste gânduri, cred că deja a devenit un păcat să mă confrunt cu mânia pe Domnul și planurile lui, uneori. Acum că vă scriu toate astea, realizez că trebuie să spun și păcatul ăsta la Spovedanie. Tot îmbătrânind observ că acest păcat tot crește și se tot repetă și e un păcat destul de mare.
Mulțumesc că mi-ați reamintit de Dumnezeu.

Cand citesc atatea prostii debitate mi se urca sangele la cap. De la inceput iti spun ca am familie si copii.
Tu zici ca homosexualitatea e pacat. Te intreb: ce este pacatul? Este ceea ce face omul prin vointa lui sau din greseala. Dar homosexualitatea nu este ceva ce o doreste cineva: ea este din nastere. Daca ar exista un Dumnezeu atotputernic, precum spune biblia, nu ar trebui sa existe homosexualitate sau alte orientari sexuale. Stii ce i-a zis Papa unui homosexual? Ca Dumnezeu il iubeste asa cum este.
Nu spun nimic mai mult, pentru ca incultura nu poti sa o combati aici. Desi am pregatirea si cunostintele prin care sa-ti demonstrez ce prostii debitezi.

Aceste ganduri vin tot de la Dumnezeu? Cata ipocrizie, farierism!

Probabil homosexualitatea este din nastere, dar nu de la conceptie.Da, mai ales dacă mama si-a dorit un copil de alt sex dexat cel dat de cromozomii sexuali ai copilului, el simte incă din uter că e de sex gresit si poate simti o dorință inconstienta de a se conforma sexului dorit de mamă.Dar oricine intelege resorturile psihologice care il indeamnă sa simta asa dar ii iartă pe părinti si alege să creadă adevărul ca sexul e dat de organle sexuale cu care te=ai năascut, se poate vindeca dacă vrea, vprbesc din experiență. Papa din păcate a renuntat la adevărul Bibiliei.Ciar dacă Dumnezeu ne iubeste asa cum suntem, ne iubeste prea mult pentru a vrea să ramîînem asa cum suntem. Toti cei care au o viață sezuală in orice cadru in afara de căsătoria hetero se lupta tot timpul cu vinovătia si mustrărille de constiinșă care e radarul creatorului ce ne spune dacă actionăm conntrar scopului pentru care am fost creati.Etimilogic păcat vine de la harmateo care inseamnă literal a rata tinta.Creatorul a inventat sexul pentru ca oamenii sap se bucure de el doat in cadrul de dedicare, incredere, fidelitate, diversitate al casatori ei hetero, cine face altfel, sex inainte de casatorie, adulter, homosexualitate, zoofilie, etc, rateaza tinta, păcătuieste și e taxat continuu de propria constiință/.

Spui prostii. Ce are Sula cu prefectura.

Uite, eu am avut viata sexuala in afara casatoriei si nu am mustrari, dimpotriva: ma gandesc cu placere. Dar tie bigotismul ti-a intunecat mintea.

Iar dumneata ai să le ai negre pe lumea cealaltă.
Stai dumneata liniștit că nimic nu plecă nepedepsit din lumea asta.
Deci dacă unele lucruri legate de legile Divine îmi sunt și mie neclare sau nu pot să le înțeleg, aia e, dar de ceva sunt convinsă 1000 la % că așa e, că NIMIC NU RĂMÂNE NEPEDEPSIT ori că e de pe lumea asta, ori că e de pe cealaltă, eu tocmai de aceea am rămas super convinsă că la mine toate relele făcute de mine pe lumea asta mi s-au întors tot în lumea asta, iar ultimele destul de repede, încât Dumnezeu nici nu m-a lăsat să uit ceea ce făcusem rău, ca apoi să le bag sub preș și să le uit definitiv și să pierd mântuirea. Deci... le vei găsi și dumneata. Însă măcar dacă ai convingerea sigură că nu poți fi doar pentru o femeie și căsnicie. Sincer, mai bine, las-o moartă. Trăiește-ți viața în desfrâu, dar măcar fără a mai jura da uri și jurăminte deșarte în fața Domnului, un mare păcat de altfel, pentru că tsina cununie e Daul suprem un față de soața sau bărbac-tu ci față de Domnul. Apoi nu mai tortura și chinui nici sufletul unei femei care poate te venera, iubea, se scula și culca cu chipul tău pe retină și trăgea pentri voi, cu gândul că veți construi ceva împreună. Iar dacă ai impresia că ni făcea nimic din toate astea, atunci cu atât mai mult să pleci de acolo, că oricum ar fi stai degeaba într-o relație pe care nu o apreciezi și poate altul chiar și așa mai nașpetă sau cum ți s-o părea soția ta, altul poate o va venera.
Deci faptul că spui că nu ți pare rău, sună nașpa rău de tot, dar măcar sună aeumat oarecum delictul.
Deci dacă tot îți place delictul ăsta, sfatul meu pentru tine ăsta e, să ți asumi până la capăt și să nu mai ți o proastă pe post de soție, care să te facă dumneata domn pentru alte pan. Și du-te la alea și gata, trăiește liber și în delict. Dar asumă-ți până la final că oricât de mândru și norocos pari acum că ai și femei n sub pantalon și o viață fără griji, mai târziu tot vei plăti.

Ce e cu melodia asta?!
M-am speriat, m-a șocat.
Asta e melodie?!
Și oricum ar fi, nu văd care e răspunsul de fapt la întrebarea mea?!
Eu vorbesc aici de paradoxurile vieții, de cum altora cu mai puține resurse le-a oferit viața lămâi, adică copii, deși nu au un lămâier prea bogat, iar mie, care da, nici eu nu am cel mai bun lămâier, dar e cât de cât ok, nici cu lămâierul meu nu-mi e rușine, mie Dumnezeu și viața nu mi-a dat lămâi. Și prin "a nu-mi da" nu mă refer doar la faptul că nu pot face copiii sau că nici nu vreau ci mă refer la faptul ăsta că de fapt "nu vreau sau nu pot" dar eu duc lucrurile în analiză și mai departe. Adică ce mă doare de fapt mai tare e de fapt motivul pentru care de fapt nu pot și nu vreau să fac copii, nu pentru că nu am copii. Pricepi?!

Ce legătură au deci drogurile cu lămâile?!

Sunt benefice unui om beat

Eu nu sunt beată. Eu am doar dureri mari interioare și cel mult poate o mânie imensă.

Ce dureri ai interioare?

Ce dureri am?!
Doamne, la ce întrebare mi-ai răspuns măi Ray?! Tu crezi că mai știu la ce întrebare răspund, la cât naiba scriu pe aici?!

Dar dacă ar fi la general să-ți răspund, oricare ar fi întrebarea asta, păi tocmai astea-s durerile interioare, căci simt că nu mi-a dat și mie Dumnezeu ca la restul, adică putere, energie interioară, nu m-a făcut Alfa. Ba bine spus, de fapt cred că toate durerile mele interioare se rezumă simplu la Alfa. Din cauză că nu am fost Alfa, am fost bătută la școală și am plecat capul. Din cauză că nu sunt Alfa la fel și azi la muncă sunt doar un subaltern care tace și face și restul îl ia de proastă. În viața personală ce să mai zic, măcar aici am portița de scăpare că pot să mă izolez și-i las pe toți în pace și dacă nu mai vorbesc cu nimeni nici nu mă pot manipula sau profita de bunătatea mea sau mai grav, chiar umili. Dar în social, printre celelalte persoane, sunt umilită, luată peste picior sau uneori chiar urâtă și pentru felul meu de a fi (că nu sunt promptă, că întârzii, că nu răspund la telefon imediat, că nu comunic tot ce e de comunicat, că nu sunt organizată și bla, bla) tot ce mi s-a reproșat de-a lungul anilor ăstora. Deci nu știu cum să fac față la viață. Viața e grea, oamenii sunt răi, măi Ray și eu am ș-așa un bioritm slab și lent. Și de aia sunt supărată, că toată lumea-mi zice că n-am dreptul să mă sinucid din moment ce Dumnezeu mi-a dat viața și că doar El are dreptul să mi-o ia. Păi dacă mi-a dat-o El, de ce dracu nu mi-a dat și mie un sistem Alfa, un psihic tare și un bioritm rapid?! De ce?!
Adică acum înțelegi de fapt ce mă doare?! Că de fapt Dumnezeu m-a creat așa slabă, dar tot El mă și ține în lumea asta slabă ca să mă umilească și facă să sufăr. Ei bine, dacă e așa, ce fel de Dumnezeu e ăsta?!
E un psihopat.
Apoi, întradevăr mi-a dat și mie ceva bun, ca a fi cât de cât o situație financiară bunicică, acum nu te gândi că am bani de a pleca spre exemplu într-o vacanță în străinătate sau de a-mi lua o mașină șmecheră, dar tocmai asta spun, că nu sunt nici cât să fac foamea sau să mă împrumut la alții pentru a avea cu ce trăi, însă tocmai pentru că mi-a dat viața asta, și pentru că tocmai mi-a dat toate celelalte în care oamenii nu m-au plăcut și m-U făcut să aleg izolarea și singurătatea, am ales ca și refugiu de mic copil mâncarea, însă azi, mâncarea asta pe care mi-a dat-o Domnul, îmi face rău la propriu. Și deși îl rog să mi-o ia, nu mi-o mai ia. Ba chiar am zile în care chiar mă rog să vină o secetă sau orice altceva (bine, nu să rămân chair săracă) dar am zis că uneori aș vrea să dau toată mâncarea cerșetorilor, câinilor de pe stradă, deoarece pe mine mâncarea (prietenii mei cei mai buni) de fapt au devenit dușmanii mei, care-mi fac cel mai mult rău.

Auzi, eu nu cred in lumea cealalta. Asa ca abtine-te sa-mi dai sfaturi.

Părerea mea tu ai fii bună de scris romane, scrii romane iar eu nu te pot citi că adhd îmi transmite plictiseala mortala, dar cu as putea sa te ajut?

Sper să o vezi cât de curând ca să-ți schimbi părerea. Oricum că tu crezi sau nu, ceva concret există. Karma. Nu mai știu exact, dar tu cred că erai stimabilul specimen care te lăudai că ești mândru de relațiile extraconjugale, dacă dumneata ești stimabilul, atunci pregătește-te să-ți plătești prețul. Toți îl plătim pentru păcatele noastre. Nici nu trebuie să crezi în ceva, dar ceva sigur e. Faptul că nimic nu e neplătit pe viața asta. Deci chiar și dacă ai această atitudine și vei trăi da, 10, 15 ani ca un bombardier, dar nu doar ca unul ci și ca unul care ții o cenușăreasă în casă sau o proastă sau numiți-o cum dracu vreți, cândva va pica și povestea dv de fucked up și prostii.
Deci eu nu-ți dau ție sfaturi, căci sunt învățătoare, am citit n pedagogie și psihologie și dacă din aceste 2 ramuri am învățat ceva, e că deși educația există, mai trebuie ca și vasul și lutul cu care formezi să fie bun, să fie modelabil, să fie ușor de folosit la manoperă și lucru. Și deci dacă uneori nu poți scoate vrejul rău sau nu poți modela copii de primară sau de gimnaziu, sunt conștientă că nu ți se pot da dumneata sfaturi.
Aia e, aia ți-e soarta și ți-o asumi. Dar mai târziu când, cum spuneam, o să ajungi ramolit și plin de boli, că nu rămâne nimeni veșnic în lumea asta, sper să ai boașe suficiente să ți asumi, că a fost doar vina ta. Cel mult al familiei tale care poate nu au știut sau nu au existat să te crească cu frica de Dumnezeu.
Și nu-mi mai scrieți, că nu mă interesează nimic din ce spuneți dv cum e sigur că nici dv nu ați priceput nimic din ce spun eu.
Zile bune și viață ușoară în abis.

Tu nu vorbi despre familia altuia. Nu stii cum m-au crescut. Tocmai ca erau prea stricti in religie precum esti si tu de bigota, am prins aceasta parere (sa nu zic ura) despre religie, deoarece m-au fortat indirect sa studiez biblia si sa vad cat neadevar este in ea si cum se contrazice singura. Asa se intampla cu copiii care sunt obligati de parinti sa faca ce vor ei.

Păi ce ai avut tu și părinții tăi, se numește sectanți sau fanatism. Și tocmai acest fanatism duce la ce faci tu azi, să vezi cu ochi proști religia sau pe Dumnezeu sau scriptura. Asta nu e vina mea și nici a lui Dumnezeu, că tu ai avut părinți fanatici, deși dacă te ajută cu ceva, asta așa, că văd că tot continui să-mi scrii, deși la naiba dacă mai și știu ce le întrebarea e această conversație, dar în fine, ca să revin, cum spuneam, eu sunt exemplu de viu de ceea ce spui tu, aproape că și eu am dat peste o mamă fanatică și familie fanatică, dar de mine nu s-a lipit. Tot fac păcate și oricum și de ar fi să fac ceva împotriva Domnului, o fac, dar asumat, deoarece comparativ cu tine, dacă tu spui că ăsta ar fi motivul tău, eu una am decis ca orice ar fi sau orice s-ar întâmpla să cred în Dumnezeu și și chiar dacă uneori și eu mai devin Iuda, apoi mă reîntorc când îmi este greu tot la Dumnezeu.
Ce vreau să spun e că, oricât de mult ai vrea să dai vina pe ai tăi, tot tu ai luat decizia de a uita sau nu mai vrea să crezi în Dumnezeu. Deci tu decizi în final ce vrei și cum vrei să-l vezi pe Dumnezeu.
Deci dacă ești băiatul cu LGBT te înțeleg oarecum, chiar dacă eu nu am călcat pragul ăsta, însă sunt o susținătoare a voastră totuși în fața răutăcioșilor, dar și un om ce deși nu vă judecă, se roagă pentru voi în fața Domnului, la modul că eu vă înțeleg și că dacă chiar e așa cum spune Biblia, să aibă milă de voi. Deci dacă ești acel băiat și dorești să vorbești cu cineva mă poți contacta, vorbesc serios. De aia se și considera că am acest cont ca să-i ajut pe alții și întotdeauna mi-am dorit să vorbesc cu oameni din LGBT. Dacă însă ești băiatul sau bărbatul care susțineai răspicat că ai avut relații extraconjugale și fără remușcări nu am nimic de spus de bine despre dumneata și orice ar fi cum am spus mai sus, e problema ta ce alegi dar ASUMAT. Și mi-ar plăcea ca acea asumare a dv stimabililor macho să fie prin simplul fapt că mai bine stați singuri. Dacă știi că fidelitatea nu e pentru tine sau mai mult nici măcar remușcarea și remedierea, atunci de ce dracu vă mai pierdeți timpul cu una cărei se presupune că-i faceți cadouri și îi spuneți că e unica dacă dv după faceți ce faceți?! Nuvad sensul. Și stați liniștit că mesajul nu doar pentru dv sau pentru masculin ci si reversul, pentru acele doamne la fel de infidele. Și de aici duc mai departe totul pentru că până la urmă totul aici duce, omule. Mă rog, nu știu de ce ți zic ție în mod direct, că nu știu naiba nici despre ce era conversația asta. Dar ca să mi termin ideea.
Sunt învățătoare și văd în clasele acelea zilnic copiii amărâți sau la fel când deschid TV ul văd copii amărâți ce nu au după ce bea apă. Și eu aici nu mă refer la copiii care nu au după cea bea apă că deși au tocmai părinți buni, atât a fost posibil, deși și aici pot intra în polemici. Însă eu mă refer la fix aceste specimene, care văd căsnicia doar ca pe o distracție și pe lângă ea, încă multe alte relații extraconjugale, dacă se poate și copii extraconjugali. Și uite așa distrugem un ecosistem întreg. Cu copiii nebuni care nu au primit cei 7 ani de acasă, că mama și tata erau la amanți și la amante sau unul doar și celălalt era la psiholog sau alții divorțau și pica divorțul forever pe copil ca un fel de "din vina mea au picat toate". Sau "eu niciodată nu mă voi mai căsători ca să nu ajung ca ei". Și uite așa ducem și un tipar mai departe de copii solitari sau la fel extraconjugali. Și astea-s părțile încă bune, în care totul PICĂ PE COPIL (nebunie, închidere în sine, sinucidere, cel mult instabil în relațiile viitoare) dar să vă ferească sfântul să ajungă pe străzi, cerșetor, drogat, criminal, în închisoare să mai distrugă și viețile altora. Deci?!

Tu esti rupt de realitate. Scrii mult si prost, tot ce spui is fara rost.