Ma numesc Adela, am 24 de ani si vreau sa va spun ca nu ma inteleg cu mama deloc! Iar problema asta nu este de acum, ci din copilarie. De mica am fost pasionata de desen, dar ea era prea ocupata cu problemele ei pentru a observa asta. Intr-un final, la insistentele parintilor unei prietene am fost mutata din clasa a 7-a la un Liceu de Arta. In 6 ani de Liceu de Arta ai mei nu au fost in stare sa imi cumpere nici macar un creion, daramite blocuri de desen, echere, compas si alte instrumente necesare pentru arhitectura. Acasa erau alte probleme. Ea nu suporta niciodata sa fie mangaiata, luata in brate sau sarutata de catre mine, facandu-ma idioata. Imi aduc aminte si acum bataia pe care am luat-o la 15 ani din cauza pisicii care a mancat mancarea de pe masa. Eu nevrand sa o supar nici nu ieseam cu prietenii in oras, nu i-am cerut bani in viata mea. Ea ma rasplatea spunand ca sunt o frustrata, o proasta si ca din cauza mea se ceatra ea cu tata. In sfarsit pe la 17 ani m.am angajat ca chelnerita incercand din rasputeri sa imi urmez visul de a pleca la Cluj la Facultatea de Arhitectura si a scapa in sfarsit de ea, dar din pacate nu am reusit sa strang bani destui si m.am multumit cu o amarata de Facultate de Educatie Fizica din Bacau. La 20 de ani am ramas si insarcinatadin cauza lipsei de afectiune si aparare... dar mama cand a aflat a zis ca sunt o curva si ca ma calca in picioare. intr.un final am reusit sa ma mut cu prietenul meu si sa scap de ea, spunand ca nu vrea sa imi vada copilul niciodata si nici pe prietenul meu. Au trecut ceva ani de atunci dar ura mea legata de ea inca ramane... ce credeti ca ar trebui sa fac sa pot ameliora macar putin ura pe care i.o port?

Gandeste-te la momentele frumoase... daca a fost unul! Uite-te la copilul tau si iubeste-l!

Sincer mama ta nu a facut bine. Ce daca ai facut un copil la 20 de ani? O prietena de-a mea are copil la 17 ani si parinti o accepta si asa. Erai majora da? Poti face ce vrei cu viata ta. Nu te mai gandi la ea. Sti parintii ne nasc si in 40 de ani mor. Nu ne sunt alaturi toata viata. Sti cine iti e alaturi cea mai mare parte din viata? Iubitul tau si copilul.Mama e deja trecutul acum ai o familie nu te mai stresa cu probleme trecutului.Te-a batut ca a mancat pisica mancarea? Doamne ce femeie. Zgrcita e mama ta dar rau de tot. Doamne si mie imi place desenul si mama a facut scoala de arte 5-8 si nu se intampla sa nu am blocul cel mai scump, acuarelele cele mai scumpe. Am ajuns la un moment dar sa dau pe o pensula peste 5 lei. Stiu iti rebuia, echere copase de diferite marimi si maiales un instrument florar care se gaseste destul de greu acum. Trebuie sa te bucuri ca ai o familie.Nu prea ai cum sa ameliorezi durerea fiindca practic nu i-a pasat de tine.Ma intreb daca ai avut frati cu ei cum se purta?

Nu merita sa numesti mama un animal de calibrul ei, mai bine zici mama la soacra ta care e o femeie intelegatoare si buna la suflet

Buna.E extrem de dureros sa auzi asa ceva.Parerea mea e ca zarurile au fost aruncate, deci tot ce poti face este sa iti iubesti copilul si sa il ajuti ca intr-o zi sa-ti poata continua visul.Ranile se vor vindeca cu timpul dar o sa ramana urme pentru totdeauna.
Iti urez succes si o zi placuta in continuare!

Aceste situatii sunt delicate. Daca tot ce spui este adevarat si ea nici macar nu vrea sa auda, nu vreau sa sune urat, dar unii parinti nu sunt pregatiti sa aiba grija de sanatatea lor mentala pe parcursul vietii, un copil in aceste coditii ar fi ceva mult peste puterile lor. Acesti oameni trebuie adusi cu picioarele pe pamant, si eu am trecut printr-o situatie asemanatoare. Intr-un final o sa iti pierzi mintile din cauza ei. Faptul ca tu ai un IQ mai ridicat si vezi viata in alte culori nu inseamna ca trebuie sa faci la fel cu mama ta. Unii oameni trebuie cateodata lasati in abureala lor, orbiti de propria prostie omeneasca, ura si probleme pe care si le creeaza. Creazati viitorul perfect, nu repara trecutul, lasa-l pe cel ce nu doreste iubire, cunoastere si intelegere.

Sa nu te mai gandesti atat. "tatal" meu chiar daca e mort de 6 ani, si acum inca am probleme cand imi amintesc multe chestii ( a fost un betiv nenorocit, se intelege de aici ce si cum), mama vad ca oarecum a dat tot uitarii dar inca mai am momente cand imi amintesc de toate si ce ar fi putut fii daca era "normal" si ma ia tremuratu de nervi si altele, asa ca incerc cat mai mult sa nu ma gandesc. nu e un sfat cine stie ce, dar sper sa ajute oarecum. sper sa ai mai mult noroc de acum in colo, si sa va traiasca copilasul.

Daca sincer... ti-as dori sa-ti amintesti prin ce ai trecut inc ade cind erai mica si sa te stradui sa nu repeti greselile mamei tale...Dar sfatul meu este ca sa treci singura un trening de psihologie. Psihologul te va ajuta sa intelegi cum sa ameliorezi situatia!

Bună, pei părerea mea este ca nu merită să o ierţi. Ai tot dreptul să îi porţi ură. Pur şi simplu ţi-a stricat copilăria.

Nu merita decat sa o urasti, de ce ai ameliora asa ceva?
o eviti si gata, incerci sa uiti si sa-ti vezi de viata in continuare, simplu.

Posibil ca mama ta să nu te vrea, adică poate te-a făcut "din greseală" (îmi pare rău, dar nu ştiam cum să spun frumos). Şi ce dacă eşti la educatie fizică? Te-a omorât? Ce te laşi bătută? Vorbeşte cu prietenul tău şi încearcă să îti duci mai departe pasiunea. Omul trebuie sa lupte în fiecare zi pana moare. Mult noroc si poate peste un an ne spui dacă ai reusit sa iti urmezi visul.

Ai o problema grava. Orice mama isi iubeste copilul ( chiar daca l-a vrut sau nu). Incearca sa o vizitezi de ziua ei, Craciun, Paste, etc. Daca zice ca esti o "rusine" pentru familia ei, eu as zice asa : Mama, cu ce am gresit? De ce ma urasti? Ce am facut de te-am suparat? Te rog iarta-ma pentru toate "capriciile" mele. Dar, te rog, spune-mi, de ce ma respingi!? In fine asa as zice eu. Tu poti sa ii spui tot ce ai "pe inima". Sigur are un motiv. Faptul sa o respingi inrautateste situatia. Eu sunt foarte apropiata de mama mea. Ura? Ura fata de mama ta? Nuu! Nu poti sa o urasti sau sa o respingi. Este mama ta! Eu sunt sigura ca o sa fie bucuroasa sa e vada. Sunt sigura ca si-a facut griji pentru tine, ( chiar daca esti mare, pentru mama ta o sa ramai mereu copilul ei mic si dragalas). Cam aceasta este parerea mea! Poti sa te apropii putin cate putin vorbiind cu ea la telefon.
Sper sa va impacati! Cand am citit asta mi-a parut foarte rau. Am citit si celalalte comentarii si da, trebuie si sa faci tot ce poti pentruu familia ta. Noroc mult! P.S. scuze ca am scris de atatea ori " respingi"

Avand in vedere ca este mama ta,iar tu esti tanara,si imbatraneste, gandeste-te ca o sa aiba nevoie de tine, normal, o s-o ajuti, si atunci ii poti spune greselile.si tot in viata se plateste, tot ce faci, mai devreme, sau mai tarziu.

Am ascultata cu mare placere ce ai spus, si imi pare rau de unele lucruri care le-am cititi mai sus, incearca sa te bucuri de familia ta de acuma laso sa se calmeze

"La 20 de ani am ramas si insarcinata..."

-> Pe 25 Septembrie 2013, spuneai ca ai 21 de ani, pana aici este ok

http://www.tpu.ro/......hi-in-jos/

-> Pe 19 Ianuarie 2014, spuneai ca ai 23 de ani si-o fetita de, atentie: 3 ani

http://www.tpu.ro/......ria-eu-am/

-> Astazi 10 Septembrie 2014, brusc ai 24 de ani, iar fetita ta a crescut in 8 luni, cat altii in 3, din 19 Ianuarie 2014 si pana astazi, culmea, fetita ta are 6 ani, nu crezi ca e ciudat?

http://www.tpu.ro/......dit-ca-ar/

Nici nu mai stii sa minti, cred ca esti un pustan plictisit si ca ai nascocit intreaga poveste, doar sa-ti bati joc de utilizatorii TPU!

Nu prea ai ce face din pacate. Lasa cao sa aiba ea nevoie poate de tine cand ea va fi batrana.

Tu esti de la F.B.I?)

Imi pare foarte rau pentru ce ti s-a intamplat. Sfatul meu este sa nu te mai gandesti la trecut, sa incerci sa uiti de ea.Cel mai important este sa te bucuri de prezent si sa ai grija de copil, pentru ca el sa aiba o copilarie frumoasa.Iti doresc mult succes!

Ai dreptate.

Sincer,cred c-ar trebui sa mergi la biserica. Rugaciunea chiar iti da incredere si liniste. Poate incerci sa te spovedesti si preotului. E cel mai bine pentru tine.

Nu este bine sa urasti, este un pacat. Mergi la biserica si roaga-te pentru ea ca Dumnezeu sa-i lumineze mintea si ca-i ierti greselile pe care le-a facut cu tine. Va veni ziua cand te va suna si (posibil) sa fie nevoita sa-ti ceara iertare. Nu te mai gandi in momentul la ea, tu ai o viata, traieste-ti-o. Cred ca ai incercat din rasputeri sa-ti mentii o familie alaturi langa tine si sa-ti ofere iubirea, dar cand ei tot asa se comporta si nu dau nimic de la ei, incapatanarea parintilor este cred ca pe primul lor, iar noi copiii lor mereu ne spunem in mintile noastre ca vom fi total diferiti de cum au fost ei cu noi. Iubeste-ti familia pe care o ai, mai ales copilul pe care il ai langa tine. NU regreta de viata pe care ai adus-o, cu ruga si credinta va veni ziua cand va fi si mai buna si poate ca ai tai vor vrea sa le fi alaturi cand se vor mai lumina la minte si ce au pierdut de langa ei. A pierde un copil de langa ei, este o durere imensa, chiar daca ei sunt egoisti si in momentul de fata nu accepta ideea.

Fruntea sus si mergi inainte! Iarta-ti mama pentru ceea ce a facut!

Cel mai bine ar fi sa IGNORI toti cei care nu te inteleg.

Bine, in primul rand, nu incerca sa vorbesti cu mama ta..se pare ca e foaete violenta! Ar trebuii sa te gandesti la viata oribila pe care ti-a acordat-o, si bataile primite!
Sfatul meu e sa-ti cresti copilasul, sa-ti intemeiezi o familie completa, si sa va mutati din orasul care ti-a adus raul care s-a transormat in fericire pentru tine!

Unii oameni chiar NU merita copii... Imi pare rau pentru tine
Te sfatuiesc sa iti vezi in continuare de viata ta si sa nu te ma gandesti la raul pe care ti la facut. Totusi Dumnezeu iti da parinti, nu poti sa ii alegi tu. Cel mai corect din partea ta ar fi sa o ierti, in inima ta. Nu trebuie sa vorbesti cu ea, doar sa o ierti. O sa te faca sa te simti mai bine

Copilaria ta a fost foarte grea. Mama ta nu a reusit sa te inteleaga probabil asa faceau si parinti ei cu ea. De acolo sa tras atata ura, mama ta a fost o nepasatoare, si nu a stiut sa te creasca cu toata iubirea ei.As crede ca tu ai fast facut din ura probabil dintr-un viol sau ceva de genu. de nu tinea la tine, Sa mai intamplat chesti de genul unei prietene si era facuta dintr-un viol. sper sa nu te superi ca ti-am zic ca poate esti facuta dintr-un viol ... Dar ce vreau eu sa intelegi cresteti copilul cum mama ta nu a reusit cu tine. traiesteti viata asa cum vrei si nu da explicati nimanui, si sa te gandesti daca mama ta a facut asa cu tine, sa stii ca viata ta merge inainte si stai linistita ca o sa-i vina si ei randul si atunci asa vei face si tu cu ia. vreau sa incerci sa nu te mai uiti in spate sau sa-ti pui intrebari din trecut, prezentul conteaza acum nu trecutul... sper sa-ti fie de ajutor raspunsul meu

Reformulez intrebarea, esti doar un copil cu fata de troll. Imi pare rau ca ti-am scris atat, multumesc lui Operator de serviciile secrete.

Draga mea, cu timpul ai sa te convingi ca nu toti suntem facuti pentru a fi parinti. Iar altii, saracii, de atata munca si chin nu isi mai vad capul.Gandeste-te sa nu iti mai faci pacate, si nici sa ajungi la pareri de rau cand va fi prea tarziu.Toti avem certuri si discutii cu parintii.Cel mai bine, fiecare la casa lui.Succes!

Salut! parerea mea este ca nu merita sa numesti mama un animal de calibrul ei, mai bine zici mama la soacra ta care e o femeie intelegatoare si buna la suflet.Succes!