Prietena mea se simte rau. Psihic,nu fizic. Are o poveste destul de lunga si complicata. Adora caii si isi doreste un cal dar nu poate avea. Are o mama vitrega naspa si o sora vitrega enervanta,tatal natural nu o mai iubeste, mama e in Italia... Ce sa fac s-o inveselesc?

Eu sunt un cal in dormitor.O pot ajuta.Glumesc.O poti ajuta fiind alaturi de ea si aratand afectiune. Poti chiar sa o duci la cursuri de echitatie daca dispui de "materialele" necesare.

Ajut-o sa se schimbe si ea.Sa faca eforturi sa-i cucereasca pe ceilalti.Ar fi bine sa urmeze un curs de dans.

Liana;

Mă bucură mult să știu că te îngrijorează asta. Este important să fii alături de cei care nu se simt „în apele lor".

Pe scurt: mergeți împreună la un specialist (psiholog sau psihiatru).

Indiferent cât de firesc pare ca problemele mentale să poată fi rezolvate numai cu ajutorul gândurilor, un om din patru (între 22 și 28% din populația lumii) suferă de o problemă pishică care are nevoie de intervenția unui specialist.

Dă-mi voie să-ți povestesc puțin ce se poate întâmpla cu mintea unui om, oricare ar fi el.

Creierul, la fel precum inima sau ficatul, este un organ. Fiecare organ are alt rol în corp: inima esste mașinăria ce controlează sistemul circulator, ficatul este o fabrică imensă care filtrează și construiește molecule, printre altele, iar creierul este mașinăria care controlează sistemul nervos și fabrică emoții, senzații, gânduri, amintiri și întreaga noastră personalitate și conștiință.

La fiecare dintre noi, cu sau fără ajutorul factorilor externi, organele sau sistemele pot ajunge să funcțiuoneze într-un dezechilibru ce afectează produsul lor, rolul lor în corp.

Ia spre exemplu diabetul: motivul pentru care oamenii cu această condiție au nevoie de un surplus de insulină pentru a avea o viață aproape „normală" este faptul că în corpul lor nu este generată suficientă insulină pentru a acoperi funcțiile normale.

În același mod, deficiențele de diverși hormoni, neurotransmițători sau alte substanțe (compuși chimici, la bază) pot afecta comportamentul unei persoane și starea sa de bine.

Din punct de vedere statistic, problemele de natură psihică pot avea trei tipuri de cauze generice: evenimente traumatice – 10%, personalitate și anturaj – 40% și cauze de natură genetică (ereditară sau nu), alimentație și activitate fizică: 50%

Din acest motiv, aproape orice medic va tine să sfătuiască o persoană cu o stare de bine afectată să aibă grijă la alimentație și activitate fizică și să viziteze un specialist care îi poate confirma care din celelalte cauze sunt mai probabile.

Rolul tău de prieten este unul relativ dificil, dar extrem de fructuos în final.
1. Asigură-te că prietena ta înțelege că oricare ar fi gândurile și emoțiile ei, nu este vina ei.
2. Încearcă să faci tot posibilul pentru ca prietena ta să aibă încredere că îi vrei binele și vizita la un specialist nu-i poate dăuna, ba îi poate salva starea de bine, dacă nu chiar viața.
3. Ajut-o pe prietena ta să își preia ușor controlul asupra corpului său, alegând o alimentație echilibrată și bogată în nutrienți și vitamine (fructe, legume și verdețuri proaspete din belșug) și treptat, încercând să-și intensifice activitatea fizică (un sport lejer precum alergatul sau yoga, dar chiar și 5-10 minute de plimbare/mișcare la fiecare oră sunt foarte benefice dacă are tendințe de sedentarism).
4. Încurajeaz-o și mergi cu ea la un specialist. Cu cât mai repede, cu atât mai bine. Nu pune presiune, totuși, mai ales dacă trăiți într-un mediu social care stigmatizează problemele de natură psihică. Din păcate, această stigmă (izvorâtă din necunoaștere) este unul dintre cele mai mari probleme la nivel național și oamenii ajung să decidă să trăiască în suferință în loc să caute ajutor.
5. Adu-ți și tu aminte că nu poate fi vina ei. Poartă orice conversație cu această idee în cap.
6. Nu încerca să faci tu pe specialistul. Este suficient că vrei să o ajuți prietenește și trebuie să ții cont și că tu poți fi afectată de acest efort intelectual și emoțional.

Depinde de zona/orașul în care te afli, o consultație inițială (o oră) costă între 60 și 200 de lei. Un psiholog îi poate evalua starea mentală și poate identifica eventuale cauze, urmând să decidă atunci dacă este nevoie de întâlniri ulterioare, sau nu. O ședință de consultație nu este întotdeauna suficientă, de aceea mulți oferă un preț mai scăzut pentru ședințele ulterioare (ex: 130 prima ședință, apoi câte 100). Un medic psihiatru îți poate prescrie și un tratament medicamentos, în cazul în care ajunge la concluzia pe care încercam să ți-o descriu mai sus, o deficiență de neurotransmițători.

Soția mea este într-o astfel de situație. Diagnosticul ei este sindrom bipolar (sindrom maniaco-depresiv) și substanța deficientă este serotonina. Printre altele, serotonina afectează „centrul fericirii", astfel că oricum ar fi lumea în care trăiești, starea ta de bine întotdeauna va fi scăzută. În cazul ei, apar fluctuații (de aceea denumirea de „bipolar") și starea ei alternează imprevizibil și incontrolabil între depresie și manie, transformând-o într-o persoană diferită, greu de înțeles sau ascultat, deși în tot acest timp suferința este prezentă, vizibilă.

În timp aceste fluctuații se intensifică, iar starea de bine dispare complet ajungând până în punctul în care persoana suferindă este convinsă că nu are niciun rost să-și continue viața. Ăsta e motivul pentru care merită să îți ajuți prietenii din timp.

Din fericire, un tratament medicamentos i-au adus liniștea mentală. Îl are în continuare de la 30 de ani (are 40+) și suntem amândoi etern recunoscători momentului în care am decis să apelăm la expertiză medicală de specialitate.

Viața pe care o trăim este o proiecție a gândurilor noastre. Iar gândurile noastre nu pot fi niște gânduri sănătoase dacă trăiesc într-un corp nesănătos. Gândurile pozitive te pot împinge înainte, dar trebuie să fii sigur că nu e ca și cum ai împinge o mașină care nu mai are combustibil, de fapt.

Ba' tu ai citit intrebarea? Te duci la psiholog pentru ca nu poti avea ce-ti doresti?
Si nu poti compara diabetul cu o boala psihica.Ce ai spus tu acolo sunt teorii.In realitate, psihiatrii nu pot nici macar sa defineasca o persoana sanatoasa sau bolnava.

Aș fi preferat să ignor mesajul tău, pentru că fiecare frază e complet greșită. Dar tocmai pentru că fiecare lucru enunțat de tine este greșit consider că ar fi bine (pentru ceilalți care te citesc, măcar) să clarific.

În primul rând, apreciez că ai avut răbdarea să citești mesajul meu. Într-adevăr, poate părea că am dat un diagnostic din numai câteva fraze. Departe de mine această intenție. Sfatul meu este simplu: la fel cum te duci la o consultație medicală atunci când te doare o parte a corpului, în același mod este folositor să te duci la un consult psihiatric atunci când „te doare sufletul". Apoi, am încercat să descriu mai multe lucruri care, deși e posibil să fie pe lângă subiect, eu consider că sunt foarte utile.

Da, am citit întrebarea. Ba chiar am citit-o cu atenție și nu m-am oprit la informația despre cai.

Nu te duci la psiholog atunci când nu poți avea ce îți dorești, dar nu asta era întrebarea. Mai erau alte patru fraze pline de informație, e greșit să le ignori, nu crezi?

Nu am comparat diabetul cu o boală psihică, am comparat modul de funcționare al deficiențelor și am descris felul în care funcționează corpul uman. Creierul este un organ și anatomic funcționează la fel ca celelalte organe: printr-o chimie foarte complexă. Dacă nu-ți poți imagina asta despre tine, pentru că ai nevoie să îți folosești creierul, uită-te la alți oameni și citește puțină anatomie. Deși eu te încurajez să citești despre acest subiect și să nu te oprești la clipuri de pe YT sau bloguri pline de controverse.

Cuvântul teorie este greșit folosit de tine în contextul ăsta. Te-aș încuraja să înțelegi ce înseamnă teorie, citind mai multe despre asta, poate chiar în DEX.

Ce-am explicat eu nu sunt „teorii" în sensul dat de tine. Sunt fapte reale, demonstrate, cel puțin de ultimul deceniu petrecut alături de soția mea și alți oameni cu probleme similare. Tu n-ai de unde să știi asta, poate te mint. Dar eu știu că tu nu ai această experiență și opinia ta nu este una informată. Lucrurile s-au îmbunătățit mult în acești ani, dar în continuare românul are tendința să își bată joc de cei care suferă.

Eu cred că e o atitudine greșită și încerc să o corectez atât cât pot.

În realitate, sunt convins că n-ai avut ocazia să discuți cu un psihiatru. Nu gândești aceste lucruri despre un stomatolog, de exemplu, pentru că foarte probabil ai fost în cabinetul unuia și ai văzut cu ochii tăi că omul știe ce face. Psihiatrul este un medic a cărui specializare, în mod simplist, sunt bolile psihice și tratamentul lor (respectiv creierul și sistemul nervos). Stomatologul este un medic a cărui specializare, în mod simplist, este cavitatea bucală și dinții. Nu te aștepți ca un stomatolog să îți dea un diagnostic despre altceva decât gură și dinți, de ce te aștepți ca un psihiatru să aibă experitză și în alte domenii?

Întâmplător sau nu, majoritatea medicilor psihiatri pe care i-am întâlnit (nu doar în România) sunt medici generaliști care și-au descoperit o pasiune în acestă specializare: sănătatea mintală. În același timp, majoritatea mi-au mărturisit cu părere de rău că se luptă mai degrabă cu mentalitatea oamenilor decât cu bolile în care s-au specializat.

Gândește-te o clipă dacă nu cumva și tu faci parte dintre oamenii cu această mentalitate dificilă.

Permite-mi să-ți readuc aminte că TPU înseamnă „Toți pentru unul", iar ideea acestei platforme este să-i ajuți pe cei care au nevoie de ajutor. Nu este util să răspândești negativism și atitudini belicoase. Mesajul tău este complet nefolositor în acest context.

Singura sa utilitate este că vorbește despre tine. Și dă-mi voie să spun că nu vorbește prea plăcut...

În mesajul meu vorbeam despre stigmatizare și despre faptul că ea izvorăște din necunoaștere. Dacă vrei să fii unul dintre aceia care ajută societatea în care trăiește, pe apropiații săi sau chiar și numai pe sine, încearcă să petreci mai mult timp cercetând aceste lucruri și mai puțin timp arătându-le cu degetul.

Cunoașterea te dezvoltă. Disprețul și refuzul cunoașterii te izolează.

Și te-aș sfătui și pe tine să vizitezi un psihiatru sau un psiholog. Nu ca să-ți rezolvi vreo problemă mintală, ci ca să înțelegi mai multe despre asta. Sfatul meu este să nu te oprești la ce auzi de la alții, ci să fii curios și să „sapi" mai adânc.

Fii sceptic și cercetează.

Sper sa gasesti unele idei in acest articol care sa le aplici la ea.
Ce pot face ca să nu mai fiu atât de trist?
„Ori de câte ori prietenii mei sunt cu moralul la pământ, eu îi ajut să-şi rezolve problemele şi să se simtă mai bine. Dar puţini ştiu că apoi mă duc acasă, mă închid în camera mea şi plâng." (Kellie)
„Când sunt trist, mă izolez. Dacă sunt invitat undeva, găsesc o scuză ca să nu merg. Reuşesc să-mi ascund foarte bine tristeţea de membrii familiei. Ei cred că totul e în regulă." (Rick)
AI TRECUT şi tu prin stări asemănătoare cu ale lui Kellie şi Rick? Dacă da, nu te grăbi să tragi concluzia că e ceva în neregulă cu tine. Toţi suntem trişti câteodată. Chiar şi unele persoane fidele menţionate în Biblie au trecut prin astfel de stări (1 Samuel 1:6–8; Psalmul 35:14).
Poate că uneori ştii de ce eşti trist, însă alteori nu. Anna, care are 19 ani, spune: „Nu trebuie să te afli într-o situaţie îngrozitoare ca să fii trist. Tristeţea te poate cuprinde oricând, chiar dacă n-ai probleme. E ciudat, dar se întâmplă!".
Indiferent că ai sau nu motive să fii trist, ce poţi face în asemenea momente? Încearcă să aplici sfaturile de mai jos:
1. Spune ce simţi. Când a trecut prin mari suferinţe, Iov a spus: „Voi vorbi în amărăciunea sufletului meu!" (Iov 10:1).
Kellie: „După ce vorbesc cu cineva, simt că mi se ia o piatră de pe inimă. În sfârşit, ştiu şi alţii prin ce trec. Astfel, ei pot să-mi arunce o frânghie, să mă scoată din adâncurile tristeţii şi să mă salveze".
Sugestie: Scrie mai jos numele unui prieten pe care te poţi baza când tristeţea te copleşeşte.
․․․․․
2. Scrie ce simţi. Când tristeţea pare să-ţi umbrească viaţa, încearcă să-ţi aşterni gândurile pe hârtie. În unii psalmi, scrişi sub inspiraţie divină, David a exprimat sentimente de tristeţe profundă (Psalmul 6:6). Scrie şi tu despre sentimentele tale. Lucrul acesta te va ajuta ‘să păzeşti înţelepciunea practică şi capacitatea de gândire’ (Proverbele 3:21).
Heather: „Când scriu ce simt, pot să-mi pun gândurile în ordine şi să scap de confuzia pe care mi-o provoacă tristeţea. De fapt, dacă reuşeşti să-ţi exprimi sentimentele şi să le înţelegi, tristeţea nu mai este atât de apăsătoare".
Sugestie: Foloseşte tabelul de la pagina 93 ca să vezi cum ai putea reacţiona mai bine în unele situaţii dificile. Acest lucru te va ajuta să-ţi alungi tristeţea.
3. Roagă-te. Biblia spune că, dacă te rogi cu privire la îngrijorările tale, ‘pacea lui Dumnezeu, care întrece orice gândire, îţi va păzi inima şi mintea’ (Filipeni 4:6, 7).
Esther: „Încercam să-mi dau seama de ce eram atât de deprimată, dar nu reuşeam. L-am rugat pe Iehova să mă ajute să fiu bucuroasă. N-aveam niciun motiv să fiu tristă şi nu mai suportam starea în care eram. Până la urmă mi-am revenit. Puterea rugăciunii nu trebuie subestimată niciodată!".
Sugestie: Foloseşte Psalmul 139:23, 24 ca model pentru rugăciunile tale. Deschide-ţi inima înaintea lui Iehova şi roagă-l să te ajute să înţelegi de ce eşti trist.
Pe lângă sugestiile prezentate mai sus, vei descoperi multe sfaturi valoroase în Cuvântul lui Dumnezeu. Dacă îţi umpli mintea cu idei ziditoare din Biblie, te vei simţi mai bine (Psalmul 1:1–3). Poţi găsi exemple de relatări biblice ziditoare în paginile intitulate „Model de urmat", din fiecare volum al acestei cărţi. Citind pagina 227 din volumul II, vei observa cum a reuşit apostolul Pavel să-şi învingă sentimentele negative pe care le avea uneori din cauza imperfecţiunilor sale.
Când sentimentele de tristeţe persistă
„În unele dimineţi îmi vine pur şi simplu să zac în pat ca să nu mai fac umbră pământului degeaba", spune Ryan. El suferă de depresie clinică, şi nu este singurul. Studiile arată că aproximativ 1 din 4 tineri au o anumită formă de depresie înainte de a ajunge la maturitate.
Cum îţi poţi da seama dacă suferi de depresie? Iată câteva simptome: schimbări bruşte de dispoziţie şi de comportament, izolare socială, interes scăzut faţă de aproape toate activităţile, o schimbare vizibilă a obiceiurilor de alimentaţie şi de somn şi sentimente puternice de inutilitate sau de vinovăţie nejustificată.
Bineînţeles, aproape oricine are, la un moment dat, unul sau mai multe dintre aceste simptome. Dar, dacă acestea se manifestă mai mult de două săptămâni, ar fi bine să vorbeşti cu părinţii, întrucât ar putea fi necesar un control medical. Medicul poate stabili dacă tristeţea ta are cauze medicale.
Dacă suferi de depresie clinică, nu trebuie să-ţi fie ruşine. După ce au urmat un tratament, mulţi bolnavi de depresie au început să se simtă mai bine, probabil cum nu se mai simţiseră de mult timp! Indiferent că tristeţea ta este sau nu cauzată de depresie, nu uita cuvintele mângâietoare din Psalmul 34:18: „Iehova este lângă cei cu inima frântă şi îi salvează pe cei cu spiritul zdrobit".
ÎN CAPITOLUL URMĂTOR
Ce poţi face dacă tristeţea a devenit atât de copleşitoare, încât te gândeşti să-ţi pui capăt vieţii?
[Notă de subsol]
Când tristeţea persistă, unii tineri se gândesc să-şi pună capăt vieţii. Dacă şi ţie îţi trec prin minte astfel de gânduri, vorbeşte fără întârziere cu un adult în care ai încredere! (Pentru informaţii suplimentare, vezi capitolul 14 din acest volum.)
VERSET-CHEIE
„Iehova este lângă cei cu inima frântă şi îi salvează pe cei cu spiritul zdrobit." (Psalmul 34:18)
SFAT
Scrie ce simţi când eşti trist şi ce crezi că îţi provoacă această stare. După o lună, citeşte ce ai scris. Ai aceleaşi sentimente? Dacă starea ta s-a îmbunătăţit, notează ce te-a ajutat.
ŞTIAI CĂ . . . ?
E normal să plângi, chiar dacă eşti băiat. Într-un anumit moment din viaţa sa, regele David a recunoscut: „Toată noaptea îmi scald patul, îmi umplu aşternutul cu lacrimi" (Psalmul 6:6).
PLAN DE ACŢIUNE
Pentru a avea o stare de spirit mai bună, m-aş putea implica în următoarele activităţi: ․․․․․
Prietenii care mă pot ajuta să nu mai fiu atât de trist sunt: ․․․․․
În legătură cu acest subiect, aş vrea să-i întreb pe părinţi: ․․․․․
CE PĂRERE AI?
● De ce este bine să plângi?
● Cum te ajută faptul de a fi în compania altora să depăşeşti momentele de tristeţe?
[Text generic pe pagina 96]
„Când sunt tristă, trebuie să fiu atentă să nu mă izolez. Bineînţeles, uneori simt nevoia să fiu singură ca să-mi adun gândurile şi să plâng în voie. Dar ştiu că apoi trebuie să caut compania altora ca să nu mă mai gândesc la lucrurile care mă întristează." (Christine)
[Tabelul/Ilustraţiile de la pagina 93]
Foaie de lucru
ca să-ţi alungi tristeţea Completează tabelul
situaţie reacţie negativă reacţie mai bună
Un profesor mă face → Nu mă mai → Indiciu: Vezi
să simt că nu sunt chinui să învăţ capitolul 20
bun de nimic la acea materie din acest volum
Un prieten → Răspândesc zvonuri → Indiciu: Vezi
mă ignoră denigratoare capitolul 10
despre el din volumul II
Părinţii mei → Am resentimente faţă → Indiciu: Vezi
divorţează de unul sau faţă capitolul 4
de ambii părinţi din acest volum
․․․․․ → ․․․․․ → ․․․․․
․․․․․ → ․․․․․ → ․․․․․
[Legenda ilustraţiei de la pagina 95]
Primind ajutor şi depunând eforturi, poţi ieşi din adâncurile tristeţii