Heii TPU (nu stiu daca am ales bine categoria) dar sunt disperata trebuie sa ma asculte cineva am 13 ani si la varsta de 7 ani parintii mei au divortat deoarece tata bea nespus de mult si se certa mereu cu mama, cand am implinit 9 ani tatal meu a plecat in Spania si mi-a spus ca cand se va intoarce de acolo ma va face printesa el muncea foarte mult acolo nici nu puteam vorbi cu el la telefon pentru ca seful lui nu il lasa... dupa 5 luni tata s-a intors in tara dar avea cancer in gat din cauza bauturii si a tigarilor, s-a ascuns de mine si de mama nu a vrut sa ne spuna ca sa nu sufar dupa scurt timp cu 1-2 inainte de Paste tatal meu a decedat eu eram la tara impreuna cu mama nu am apucat sa il vad viu pentru ultima data cand nea sunat un vecin si ne-a spus ca a decedat am crezut a este o farsa am ajuns dar el era deja mort, au trecut 4 ani de atunci si imi aduc aminte toate astea de parca ar fi fost ieri nu stiu cum a trecut asa de repede timpul dar nu exista zi sau noapte sa nu adorm plangand il vreau inapoi desii stiu ca asta nu se m ai poate si niciodata nu va mai veni inapoi vreau sa il mai tin macar o data in brate si sa ii spun: "tati, te iubesc!" nu pot sa ma impac cu ideea este foarte greu sa pierzi pe cineva drag mai ales pe unul dintre parinti!

Stiu prin ce treci... eu am crescut doar cu mam de la 4 ani tata nu a murit, la mine este mai delicat a plecat pur si simplu nu a vrut sa ma mai vada, nimeni nu stie nimic de el. Eu il iubesc chiar daca nu mi-l mai aduc aminte si este foarte greu. Dar gandeste-te altfel tu trebuie sa cresti, daca plangi seara de seara o sa te distrugi, pentru ca trebuie sa fii tare in astfel de momente.
Imi pare rau pentru tine.

Eu zic sa mergi la un psiholog, este si la scoala ta cu siguranta. Din pacate prin ce ai trecut tu e chiar foarte dramatic si eu nu stiu efectiv ce sa iti spun si probabil discutiile cu o persoana specializata te-ar face sa te simti mai bine.
Se spune ca in timp totul se rezolva, insa au trecut deja 4 ani si tu tot te simti rau. Nu zic sa il uiti pe tatal tau dar nu poti nici ramane blocata pe chestia asta pentru ca trece viata pe langa tine, tatal tau cu siguranta nu ar fi vrut sa te vada trista si ingandurata mereu! Trebuie sa profiti de tinerete, sa iti faci prieteni, sa te distrezi, sa ai experiente noi, bineinteles pastrandu-l pe tatal tau mereu in suflet, dar trebuie sa stii si ca acum el e mai bine, a ajuns cu siguranta intr-un loc mai bun departe de lumea asta, departe de boli, de munca grea si de alte probleme pamantesti si sunt sigura ca te vegheaza de acolo de sus de unde e si isi doreste sa te vada cat mai des cu zambetul pe buze, pentru ca sigur stie ca il iubesti si-l vei iubi mereu.

Viata merge inainte! Stiu ca iti este greu dar sti ca daca plangi in fiecare seara nu rezolvi nimic mergi la un psiholog cu siguranta te va ajuta sa treci peste totusi a trecut mult timp de la moartea lui si nu mi se pare delac normal sa plangi in fiecare noapte chiar daca la-ai iubit mult.imi pare rau ca treci prin astea.

Salut. Îmi pare rău că la o vârstă atât de fragedă a trebuit să treci prin această experienţă dură. Pentru noi oamenii este foarte greu de acceptat ideea de a pierde pe cineva drag în moarte. Ştii de ce? Deoarece Biblia spune că Dumnezeu nu ne-a creat să murim, ci să trăim veşnic, dar din cauza că primii oameni - Adam şi Eva - au ales să nu asculte de Creatorul lor au devenit păcătoşi şi muritori.
Însă Dumnezeu ne promite că în viitor va restabili lucrurile la locul lor. Despre cei care au fost răpuşi de moarte iată ce ne-a promis Isus Cristos când a fost pe pământ: "Nu vă miraţi de lucrul acesta, pentru că vine ceasul când toţi cei din mormintele de amintire vor auzi glasul său şi vor ieşi afară..." (Ioan 5:28, 29)
Este acest lucru imposibil? Iată ce a spus Isus: "Ce este imposibil la oameni este posibil la Dumnezeu" (Luca 18:27).

Ceea ce ne impartasesti tu aici trista si dulcica mea "brunetica" este regretabil si din pacate, dupa cum spui si tu, este ireversibil. Nu doar la cei 13 ani ai tai de-acum, vei simtii lipsa tatalui ci-acesta "povara" se va derula mult timp de-acum inainte, iar tu trebuie doar sa stii ai gasi "prezenta eterica" fiindca el este si va fi de-a pururi legat de tine. Va vibra si va rezona cu fiinta ta fiindu-ti mereu "in preajma"...Te va saruta de fiecare "noapte buna" se va bucura impreuna cu tine si-ai tai de fiecare reusita a ta, doar ca toate acestea le va face intr-un alt plan existential tangent celui fizic.
De cate ori din sufletul tau indurerat va izvorâ acel suav si tacut: "tati te iubesc" se va crea, haide sa-i spunem "o sfera gand" care-si va gasi ecoul in lumea lui de-acum si fi sigura ca-i este si-i va fi intotdeauna "ingaduit" sa se bucure, sa rezoneze si-n felui lui de actuala manifestare sa-ti raspunda la fel intr-o forma sau alta!
Te imbratisez: Alexsi(deocamdata)atat

Multumesc pentru sfat :* si mie imi pare rau pentru tine!

Multumesc :* imi pare bince ca am vorbit cu voi si ca mati inteles :* am vorbit cu mama despre asta si a fost uimita ca nu am spus nimic pana acum desii stia ca sufar

Stiu ca nu rezolv nimic dar este foarte greu sa te impaci cu ideea ca l-ai pierdut pentru totdeauna, multumesc

multumesc

Multumesc mult :* stiu ca de acolo de unde este ma vegheaza tot timpul si stiu ca nici el nu ar fi vrut sa se intample asta dar aici ai dreptate cred ca ii este mult mai bine acolo departe de toate grijile de pe pamant!

Mi pare rau ca ai trecut prin asa ceva, stiu cum este, mi am pierdut si eu tatal dar cu timpul am trecut peste am acceptat realitatea si m-am convins ca orice ai face...inapoi nu il mai aduci, tu daca nu ai putut trece peste, ai putea sa vorbesti cu un psiholog, sigur te va ajuta sa te simti mai bine si asa cum se spune, tatal tau te vegheaza si stie ca il iubesti

Multumesc

Buna,

Vrem sa te ajutam. Hai sa stam de vorba despre situatia pe care o traversezi.
Asociatia Telefonul Copilului poate fi partenerul tau de discutii sau poate fi prietenul tau atunci cand te confrunti cu o problema. Confidentialitatea este cuvantul cheie in relatia ta cu serviciul Telefonul Copilului, oferit de organizatia noastra.
Apelul catre 116 111 este gratuit din retelele Romtelecom si Cosmote, de luni pana duminica, in intervalul orar 08.00 – 00.00. Mai multe poti afla si la: http://www.telefonulcopilului.ro/intrebari-frecvente
Pentru ca problemele cu care te confrunti reprezinta subiecte delicate si te-ai putea simti in largul tau mai degraba in mediul online, te indrumam sa ne transmiti mesajul tau la telefonulcopilului@telefonulcopilului.ro

Asteptam sa te ajutam!

Cu placere! daca te-am facut sa te simti macar un pic un pic mai bine, inseamna ca nu suntem degeaba pe site-ul asta

Da asa este :*

Nu pot intelege prin ce treci, sunt sigur ca e groaznic. Numai gandul ca s-ar intampla ceva unuia dintre parinti este imposibil de dureros. E foarte normal sa simti asta o perioada lunga de timp, dar e important in acelasi timp sa nu-ti neglijezi viata de zi cu zi. Prietenii, iesiri, discutii cu mama, muzica, filme, incearca sa-ti ocupi timpul cu activitati, chiar daca e foarte greu, e important ca incerci. Cu timpul sunt sigur ca o sa devina din ce in ce mai usor. Iti doresc mult noroc.

Multumesc mult