Heiiiii!
First... problema mea huge cu mama s-a transformat intr-un adevarat cosmar 
Ai mei divorteaza si eu chiar nu ma simt vinovata pentru asta.
Parte proasta e ca trebuie sa aleg cu cine vreau sa raman.
Pe de o parte as vrea sa raman la tata fiindca el n-are atatea probleme cu capu ca maica-mea , dar asta ar insemna sa ma mut in cealalta parte a tarii si mi se pare greu sa plec de aici, mai ales ca sunt la liceu si mai am doar 2 ani...
Logic ar fi sa raman unde ma simt mai bine, nu?
Hei.
Am fost în aceeași situație cu tine, să nu crezi că mama ta e cu capul, ea îți vrea binele, ai mei au divorțat când aveam 7 ani, chiar când am intrat în clasa 1, nici mie nu mi-a fost ușor, dar ce să faci, și mă bucur că nu te simți vinovată, asta e bine.
Mai bine stai cu mama ta, are și ea perioadele ei, o să fie bine, nu mai ai decât 2 ani de liceu, după aceea, dacă nu îți convine, cu mama ta, te poți muta cu tatăl tău.
Ai grijă de tine, succes.
Bye, bye.
Răspunde
Oh,dar o perioada de tim si eu am crezut ca mama imi vrea doar binele si ca ea chiar nu e dusa cu craca pe canal, dar daca stai sa iei la bani marunti toate rahaturile pe care mi le-a facu si mi le va mai face nu o sa mai crezi asta.
Incerc sa nu dau vina pe ea pentru toate esecurile mele, dar la unele nu functioneaza nici daca ma dau cu capu de toti peretii 
Adevarul e ca mi-ar fi mult mai usot daca n-as ramane la niciunul pentru ca mi se pare cea mai tampita chestie sa aleg dintre parinti...
Probabil ca o sa raman cu mama avand in vedere ca trebuie sa se mute fiindca proprietaru ne da afara din casa peste 3 luni...
Multumesc de parere/sfat 
Uneori e mult mai simplu cand auzi alte pareri si ti se pare mai usor sa iei o decizie...
Răspunde 
Ordonare:
După relevanţă
Daca nu te poti hotari pe cine iubesti dintre cei doi, gandeste-te ce te-ar deranja mai mult in viitor: o mama vitrega sau un tata vitreg!
RăspundeCategoric n-as suporta o mama vitrega.
Ei...iata! Ai raspunsul.
Mama naturala,cea care te-a nascut, nu-ti vrea niciodata raul,doar ca intre generatii sunt diferente mari de opinii iar tu esti adolescenta,cea mai rebela si haotica perioada a vietii unui om.
Poate ca se va purta mai dur ca sa nu faci si tu greselile pe care le-a facut ea. Dar MAMA,oricat te va certa,te va iubi.
In ceea ce-l priveste pe tatal tau,oricat de bun ar fi cu tine, in momentul in care aduce in casa femei/pustoaice aproape de-o seama cu tine, nu o sa te simti deloc bine.
Nu zic ca nu o sa ai probleme cu mama ta, dar gandeste-te ca si tu ai vina, ca nu se ajunge aici (la o situatie asa de incordata) fara ca vina sa fie impartita.
Fa un exercitiu de empatie. Pune-te in situatia ei si vezi cum ai reactiona!
Mda...
Ea inca crede ca suntem pe vremea cand era ea copil ( are 45 de ani). Pe vremea aia lucrurile stateau putin altfel si eu nu pot sa ma conformez cerintelor pentru ca... nu pot.
In fine...n-o sa fie bine in niciun fel asa ca dintre doua rele trebuie aleasa cea convenabila. Cum rudele din partea tatalui nu ma suporta si cum gandul ca poate el o sa-si refaca viata si o sa-mi aduca vreo parasuta de varsta mea drept mama adoptiva...cred ca solutia ar fi sa fac pace cu mama.
Fata desteapta!
Ai cantarit lucrurile ca un adult.Asa sa faci.
Si,sfatul meu este sa gandesti pozitiv. Cineva mare (am uitat cine 
) spunea :"Suntem ceea ce gandim".
Si daca tu o sa te comporti bine,acest bine se va intoarce inapoi la tine.
Trebuie sa intelegi ca,probabil,necazurile din familia ta au marcat-o si pe mama ta, care asteapta si ea, se oriunde, o vorba buna, ca o viata are si ea si nu trebuie s-o traiasca nenorocita. Un divort la varsta asta este sfasietor.Necazurile permanente te fac sa fi si rau, chiar cu cine nu trebuie. Dar...cine nu greseste? Cand iubesti...ierti. Chiar daca mama ta nu ti-a aratat fatis ca te iubeste, rostul ei in viata este ca tu sa o duci bine. Iar experienta ei de viata nu trebuie trecuta cu vederea, caci naivitatea adolescentilor e mare si nu vad consecintele faptelor lor.
Daca ...si daca...nu o sa te intelegi cu ea, in doi ani pana la majorat ai timp sa pui mana pe carte si sa-ti faci un rost singura (la o facultate fara taxe, cu o bursa de studii, cu lucrat in vacante ca sa ai un ban de buzunar si sa capeti experienta, sau lucrat in timpul facultatii..etc).
Sa nu te astepti ca mama ta sa se mai schimbe la 45 de ani, dar tu, TU in mod sigur o sa te schimbi. Asta e legea firii!
Dictonul meu in viata este :"Bine faci, bine gasesti " si prin analogie:"rau faci ...rau primesti".
Ghideaza-te dupa acest dicton! Si tine minte:mai mult decat mama nu te va iubi nimeni in viata ta! Asa de neconditionat si de profund.
Insa corectiile de la traseul normal si drept al vietii trebuiesc ajustate,spre nemultumirea copiilor,care vor sa faca tot ce le trece prin cap si se cred mai destepti decat adultii trecuti prin viata. Altfel se ajunge la droguri,alcool, prostitutie, trafic de persoane si alte nenorociri.
Pacea cu mama este gandul cel bun.
Este bine ca ai cerut parerea TPU-istilor, ca s-au expus aici o multime de pareri, in functie de varsta fiecarui postaci si de experienta lui de viata.
Ca una iti spune unul de varsta ta si alta iti spune una/unul de varsta mea (un pic mai mare ca a mamei tale si trecuta printr-un divort la 42 de ani!)
Tu alege ce crezi ca este bine pentru tine
Sa-ti dea Dumnezeu gandul cel bun!
Uhhhh,subit incep sa ma simt destul de prost si plec capul intocmai ca un catelus certat.
Cred ca nu mi-a mai tinut nimeni o predica ( in sensul bun al cuvantului) de ceva vreme si cel care mi-a tinut-o din nefericire nu mai este langa mine si nu ma mai poate sfatui asa cum mi-ar place mie.
De mica am dat cu capul de tot felul de lucruri si am sperat ca poate asta ma va maturiza,dar cred ca mintea mea functioneaza invers. De fiecare data cand am patit un necaz n-am facut altceva decat sa dau inapoi.
Incapatanarea m-a dus la multe prostii. Si da, stiu ca eu o sa ma schimb si ca mama e asa cum e si sigur nu o sa reusesc eu acum sa o schimb.
Pana acum doi ani ( pana sa dau cu nasul de liceu si sa cred ca sunt eu mare si tare si pot sa am grija singura de mine ) eram "copilul perfect " pentru mama, dar de cand am inceput sa ma schimb( mai mult sau mai putin din cauza anturajului ), sa nu mai fiu fetita cu care se obisnuise ea(lucru care pana la urma era inevitabil), de atunci a inceput sa fie mult mai greu de discutat cu ea. Eu ascundeam lucruri de ea si tineam totul in mine si nu vorbeam cu nimeni pana in momentul cand efectiv cedam...Nici acum nu sunt chiar un copil problema. In privinta scolii nu cred ca are probleme cu mine chiar daca ea vrea mereu mai mult si mai mult( i-am spus ca nu exista nota mai mare decat 10 si ca ar fi bine sa-mi permita sa nu mai trag de toate materiile fiindca asa nu imi pot da seama ce anume vreau sa fac dupa ce termin liceul)...
Ehhh...am gresit si eu. Recunosc. Si poate ca ar trebui sa dau voie si altora sa greseasca impreuna cu mine...
Planuri de viitor am. De cand am inceput scoala mi se tot spune ca trebuie sa-mi construiesc un viitor sigur, sa fac o facultate. Si asta m-a facut sa invat si asa am iesit sefa de promotie in clasa a 8 a si asa am intrat la al doilea profil din liceul meu ( si asta nu pentru ca nu puteam sa ridic nasul la cel mai bun, ci pentru ca mi-a fost teama si n-am avut incredere in mine)...
Ufff...Ar fi asa multe de zis...
In fine. Va multumesc mult pentru sfat Si legat de divortul dumneavoastra...nu pot sa spun decat ca-mi pare rau.
Sa stii ca mi-au dat lacrimile dupa ce am citit raspunsul tau!
Esti un om bun, trebuie sa constientizezi asta.Comporta-te ca atare!
Problemele adolescentilor sunt generale, indiferent de tara, sex, culoare sau educatie.Numai ca unii se manifesta mai zgomotos ca altii.
Este vorba de o faza de dezvoltare a creierului, care nu este inca desavarsita.Mai trebuie sa se dezvolte o "rotita" acolo, ca omul sa fie complet. La 18 ani s-a ajuns la concluzia ca totul este terminat!
Toti parintii cu copii au avut groaza de aceasta perioada a copiilor lor.
Dar...o sa treaca. 90% din adolescenti, indiferent de epoca (si acum 100 de ani), credeau ca ei sunt mai destepti decat adultii! Si...intr-un fel, acest lucru aduce progresul, atat timp cat nu se sare calul.
In cazul tau principalul este ca sa nu semeni si tu nefericire in sufletul mamei tale si sa faci tot ce depinde de tine ca viitorul tau sa fie unul bun si de care sa nu te rusinezi.Iar daca poti sa-i faci si mamei tale o viata mai buna...cu atat mai bine.
Prostioarele pe care le fac copiii...sunt inevitabile si se uita,daca nu genereaza dezastre (am avut rabdare sa citesc toate postarile de pana la mine si am vazut ce spuneai!).
Probabil ca ai suflet bun dar esti rea de gura!
Mai spun un proverb (ca sunt plina de intelepciune azi :"ce tie nu-ti place,altuia nu face".
Sa ai o viata minunata! Ai tot ce-i trebuie unui om ca sa fie bine. Ai parinti (adica nu esti orfana!),loc unde sa stai,esti sustinuta financiar,esti desteapta... Sunt mii de alti copii care au mai putin sau deloc din ce ai tu. Apreciaza ceea ce ai si ceea ce poti face.
In loc sa te gandesti ca poate sa fie si mai bine,gandeste-te ca poate sa fie si mai rau.
Acuma,ca sa arat si cealalta fata a medaliei,atunci cand ai parintii divortati,ai de fapt doua familii. Depinde de tine cum te integrezi in ele. Ca poti sa le faci si lor si tie viata mizerabila sau... poti sa te bucuri de atentia si dragostea amandurora si sa pui si tu umarul la fericirea lor separata,daca impreuna nu mai este posibil. Cat esti copil, si nu numai, este bine sa lasi de la tine mai mult, gandindu-te ca inca nu le sti pe toate, si ca de la oricine poti invata cate ceva.
Apropo de divortul meu:a fost cel mai bun lucru pe care l-am putut face! Pacat ca abia dupa 20 de ani de "caznicie", groaznici, m-am hotarat sa fac pasul asta. Acum...viata mea este un rai!
Poti spune ca si lipsa raului inseamna "bine".Si atunci cand cei din jurul tau te sprijina, te ajuta... uiti tot ce a fost rau si urat in viata ta si vezi doar ce este mai frumos din viata care ti-a mai ramas!
Ca fiecare dintre noi avem dreptul la fericire. Trebuie insa sa ne dam si noi osteneala sa o obtinem si sa o pastram.
Un citat (ti-am spus ca sunt foarte "inteleapta" azi!) care mi-a placut, referitor la fericire:"Secretul fericirii este sa ii faci pe ceilalti sa creada ca ei sunt cauza fericirii tale." – Al Batt
Cred ca nu am mai auzit "esti un om bun" de foarta multa vreme...In mare parte si datorita faptului ca imbrac adesea o haina de om rau,care respinge persoanele din jurul sau din teama de a fi ranit fie de dusmani(un termen dur, dar altul nu gaseam) sau in cel mai rau caz de prieteni asa cum am patit-o destul de des in ultima perioada.
Sunt destul de sensibila si pun totul la suflet. Tind sa fiu pesimista si sa ma gandesc ca poate fi mai bine si nu e cand ar trebui sa cobor putin privirea si sa vad ca altii o duc mai rau decat mine.
Asa este. Nu-s orfana, am o familie(in curand doua), iar partea cu locuinta este discutabila fiindca proprietarul apartamentului ne da afara.
As vrea ca mama sa uite toate posnele care le-am facut, as vrea sa uite pentru ca trecutul provoaca niste rani care se vindeca cam greu. Imi cunoaste slabiciunile si stie cum sa se foloseasca de asta...ca deh, doar e mama.
Stiti, imi pare rau ca o trebuit sa vedeti ce gura mare si prost pusa am fiindca in spatele ei e un spiridus mic si timid care da din gura doar ca sa nu fie linsat de cei mari si fiorosi.
As fi incantata daca si pentru mama ar insemna ceva bun acest divort. Nici ea nu a avut o casnicie prea roz si poate ca decizia asta ii va face bine.
Sunt sigura ca nu sunteti inteleapta doar azi, ci in fiecare zi/moment din viata dumneavoastra si sper sa mai impartasiti intelepciunea aceasta si cu alti pustani putin cazuti in cap care au nevoie din cand in cand de o palma usoara care sa-i aduca cu picioarele pe pamant.
O sa ma ai pe constiinta!
Am lasat oalele si cratitile si m-am tintuit la calculator. Intai am zis ca fac o mica pauza din lucru, in timp ce beau o cafeluta si acum vad ca ca nu mai plec!
Am sa-ti raspund mai laconic de data asta ca ...treaba nu se face singura in casa!
Dezamagirile pe care ti-le fac prietenii se datoreaza si faptului ca-ti pui prea multe sperante in ei. Si de multe ori stacheta ta este prea sus fata de posibilitatile lor.
Parintii,de multe ori reamintesc copiilor greselile facute pentru ca acestia sa nu le mai repete.
Faptul ca te straduiesti sa fii o "rea" cand de fapt tu esti o mimoza, genereaza si reactia celor din jurul tau. Ei nu au de unde sa stie ce este in sufletul tau daca tu afisezi o atitudine de "dura".
Este bine sa te pazesti de dusmani (nu prea cred ca ai tu asa ceva la varsta ta,poate ca invidiosi, gelosi, prosti...) si "intelepciunea" mea mareata de azi imi aduce aminte de alt proverb :"Fereste-ma Doamne de prieteni, ca de dusmani ma feresc singur"!
Ultimul sfat pe care ti-l dau acum si apoi ma duc la cratite, este "GANDESTE POZITIV" (cu toate ca ma cam contrazic cu cateva fraze spuse mai inainte!).
Sarbatori fericite.
Yeah...Cam asta ma rupe pe mine de fiecare data si nu ma invat minte.
Am luat-o pe toate partile posibile. Am fost si pisica blanda, am zgariat si rau si n-a mers nimic... Unor oameni le-a dat Dumnezeu prostie cu carul si n-au ce face cu ea. Asa ca nu ma mai interesat de parerea celor din jur si am ramas mai rautacioasa.
V-am si spus ca "dusmani " n-am inca in sensul propriu...
O sa gandesc pozitiv, promit! 
Imi cer scuze ca v-am luat din treaba ( lucru ce ar fi trebuit sa fac si eu in loc sa-mi plang de mila si sa ma uit cum altii misuna prin curte )
Va urez un Paste cat se poate de fericit si sa primiti Lumina in suflet si sa o pastrati acolo pana anul viitor :*
Sentimentul de vinovatie v-a dispare in timp.In astfel de momente ar trebui sa ramai cu prietenii tai.Fii alaturi de mama ta si las-o sa fie alaturi de tine, iar la tatal tau poti merge in vizita de cate ori iti lipseste.Succes in tot ce vei decide!
Nu ma simt vinovata. Asta e cea mai mare problema
Mama nu mi-a fost alaturi niciodata, iar tata... tata a stat pe tusa ca sa nu provoace scandaluri si tocmai de asta divorteaza ai mei acum.
Prietenii mei se cam duc de rapa si prevad ca o sa raman cu mamica mea adoptiva (care-i mai mare cu 3 ani ca mine doar )
Multumesc, de asemenea pentru raspuns
Stii ca mama are problemele ei, dar stii ca le are tocmai pentru ca isi da interesul ca tie sa-ti fie bine, si sa te educe cum poate mai bine. Este stresata foarte tare, ai putea s-o ajuti sa treaca peste.Nu zic s-o alegi pe ea, sper doar ca o intelegi si pe ea, nu-i e usor.
Lucrurile sunt destul de simple, care din ei doi a gresit? Care te poate invata mai multe, care te poate educa mai bine? Pe care iubesti mai mult? E decizia ta.
Atunci cand erai mica, te intrebau altii, pe cine iubesti mai mult, pe mami sau pe tati...iti aduci aminte? Si spuneai ca pe amandoi.
Situatia ta e urata de tot, dar daca alegi pe unul, explica-i celuilalt motivele, calculele dupa care ai ales, sa nu se simta parasit.
Yeah...
Faza draguta e ca eu cand eram mica ziceam ca eu o iubesc pe Cristina ( mamica mea adoptiva), bineinteles ca in gluma, dar acum zau ca o spun serios.
In fine... dupa ce termin liceul o sa ma mut la mamica mea adoptiva, dar pana atunci raman atarnata in copac la unul din tembelii astia doi pe care cica ii iubesc si ma iubesc ca deh, d'aia divorteaza ei acum. 
Ughhh am zis ca faza e draguta (asta in caz ca ai inteles gresit) 
Asta fac de cand ma stiu
Nu, vezi tu, uneori asa ma adresez persoanelor dragi : puisor, scumpic, draguta, micuta...etc . Nici n-am observat ca ai scris "draguta faza", poate doar in inconstient mi-a ramas cuvantul si l-am folosit crezand ca e ideea mea
Pfiuuu...eu care-s obisnuita cu "draguta" al maica-mii cand se enerveaza deja ma speriasem
Văd că mulţi de aici îţi recomandă să stai cu mama.Nu suntem în măsură să îţi dăm sfaturi, tu ştii ce e mai bine. Dar din câte am citit, eu zic că ar fi mai bine să stai cu tatăl, dacă te înţelegi bine cu el. Nu te gândi că te muţi, o să te obişnuieşti, dar dacă rămâi cu mama, cum ai zis tu, e posibil să nu te mai lase să pleci la tatăl tău. Tu ştii ce e mai bine pentru tine. O zi frumoasă!
Cei mai multi copii au o mama normala
Buna,
Hai sa stam de vorba. Vrem sa te ajutam sa-ti fie mai bine.
Asociatia Telefonul Copilului poate fi partenerul tau de discutii sau poate fi prietenul tau atunci cand te confrunti cu o problema. Confidentialitatea este cuvantul cheie in relatia ta cu serviciul Telefonul Copilului, oferit de organizatia noastra.
Apelul catre 116 111 este gratuit din retelele Romtelecom si Cosmote, de luni pana duminica, in intervalul orar 08.00 – 00.00. Mai multe poti afla si la: http://www.telefonulcopilului.ro/intrebari-frecvente
Pentru ca problemele cu care te confrunti reprezinta subiecte delicate si te-ai putea simti in largul tau mai degraba in mediul online, te indrumam sa ne transmiti mesajul tau la telefonulcopilului@telefonulcopilului.ro
Asteptam sa te ajutam!
Teoretic este mai bine cu mama, pentru ca ea a stat cel mai mult cu tine, te cunoaste cel mai bine, stie mai bine cum sa cresca si sa aiba grija de un copil.Ai spus ca tatal tau locuieste departe..ai putea, intr-un weekend sa te duci la el oricand.
P.S.Cea mai bun alegere o poti face doar tu, nimeni de pe internet nu trebuie sa te influenteze.
Hmmm... poate par dusa eu cu pluta, dar iti spun ca maica-mea nu s-a comportat pana acum ca o mama cu mine si poate din cauza asta sunt atat de indecisa in ce priveste divortul asta.
Mbon. Eu d'aci din Prahova nu pot sa ajung prea des la mama naibii in Moldova... e destul de greu + ca de cand a plecat tata maica-mea nu m-a lasat sa ma duc niciodata la el...
Stiu ca intr-un final o sa fac tot ce cred eu ca e mai bine, dar de obicei cer parerile altora ca sa ma conving ca trebuie sa-mi pun in miscare rotitelesi sa gandesc, nu sa astept sa imi pice moca hotararea si eu sa stau doar cu bratele in san si sa o accept.
Multumesc >
Nu ne poti intreba pe noi unde ar fi bine sa stai, unde iti place mai mult acolo stai, si mai faci din cand in cand o vizita la tatal sa mama ta(depinde unde ai ales sa stai). Bafta
De felul meu eu sunt foarte indecisa si foarte slaba de inger. In situatii din astea cedez si nu gandesc logic...Nu rezist bine la stres si de cele mai multe ori aleg sa mai intrbe si pe altii ce ar face daca ar fi in locul meu
Eu as prefera sa n-am legatura cu niciunul din ei, dar asta nu se poate fiindca nu sunt majora inca
Stii ca mama are problemele ei, dar stii ca le are tocmai pentru ca isi da interesul ca tie sa-ti fie bine, si sa te educe cum poate mai bine. Este stresata foarte tare, ai putea s-o ajuti sa treaca peste.Nu zic s-o alegi pe ea, sper doar ca o intelegi si pe ea, nu-i e usor.
Am incercat sa o inteleg si uneori am inteles-o si am lasat-o in pace, dar este o fire atat de dificila si ma tampeste de cap.
Nu vreau sa par Gica contra, dar cand ai parte de lucruri nasoale oriunde si te intorci acasa si mama incepe sa-ti despice firul in patru din orice si sa se lege de lucruri care s-au intamplat acum 8 ani (s-o operat ea de hernie cica din cauza mea, dar nu vad cu ce sunt eu de vina ca am astm si la 9 ani nu eram in stare sa fac curat in toata casa ca sa nu fac crize ), apoi iti interzice orice contact cu lumea de afara, iti taie accesul la pc, iti ia cartile, televizorul si iti distruge desenele ( o mapa in care erau mai bine de 50 de desene) si asta destul de des, nu acu si dupa peste cateva luni...te apuca si pe tine pisicii ca copil, nu?
Din cate am citit pana acum la tine traba nu-i oabla.Ai cantari tu destul de mult dar tot nu stii ce sa fac.Din cate am citit din descrierile despre maicata im-i dau seama ca nu prea te place eu nu stiu ce sa-ti zic. Daca e asa cum spui tu eu as merge pe mana tatalui poate aduce el ceva parasute dar macar stii ca n-ai probleme si ca poti invata linistit.Iar cu locul nou Don`t care te vei acomoda foarte repede si usor caci asa sunt copii se acomodeaza si se imprietensc usor. Inteleg faptul ca ai inca 2 ani de liceu dar totusi eu aia 2 ani i-as rai mai bine in liniste decat o copila de 8 ani cum esti in ochii maicatii.Cred ca sa fiu singurul care te sfatuieste pe partea tatalui tau dar eu zic ca e cea mai buna alegere.Ori cat ai cantarii si ai calcula tot la Taicat-o ai sa ajung credema.Nici varianta cu mama n-ar fi rea doar ca eu in pielea mea aia 2 ani m-ai bine mi-as petrece in liniste.De ce nu vorbesti cu maicata ca iti trebuie libertate si ca nu mai ai 8 ani sa iti fie de fiecare data in cur.Treaba ta mult noroc si Alege Cu Grija! Sper ca team putut ajuta.
Heheeeee,dar parca se zicea sa-ti asculti inima, dar sa nu uiti sa-ti iei si creierul cu tine
Hai sa facem misto! Normal ca trebuie sa stai cu mama si eu trebuia sa aleg cu cina sa stau si am ales cu mama caci ea te ocroteste mai mult!
Eu cam fac haz de necaz, dar aia e...zic ca poate asa imi trece si mie...
Probabil ca tot cu mama o sa stau si eu avand in vedere ca peste doi ani oricum plec de acasa. Am stat 16-17 ani aici, mai pot sta inca 2...
Si totusi...se pune intrebarea daca mama mai rezista doi ani 
La cat de "copil problema" ma considera ea...clar nu o sa mai reziste doi ani
In fine...life is short. Duca-se naibii de divort si toate rahaturile astea ca vine Pastele si am dreptu sa imi bag picioru in problemele lor care din intamplare ma afecteaza mai mult pe mine decat pe ei
Si eu i.am facut mamei la probleme
Mai,nu zic ca n-oi fi facut si eu unele boacane, dar mama mai si inventeaza unele :-s
Stii, curios e ca s-a scandalizat ca am ajuns cu o ora jumate mai tarziu acasa, dar nu mi-o zis nimic ca m-am apucat de fumat...
Da,ar fi bine sa ramai unde te simti bine,dificila situatia ta... daca parintii mei ar divorta a-si pleca de acasa, nu-ti recomand asta, cu mama sau cu tata, cred ca amandoi te iubesc la fel de mult, ramai unde vrei tu sa-ti continui viata.
Ce te face sa crezi ca n-am plecat de acasa? 
)
Haha foarte tare, eu as fi furat portofelu si o luna nu dadeam pe acasa))
Dude,pe mine m-o cautat politia fiindca am fugit de'acasa cu un etaj mai jos 
Radem,glumim...dar nu e bine asa,daca parinti tai nu-si mai pot continua viata impreuna e problema lor,ramai cu cine crezi tu ca ti-e bine, pana la urma o sa-i vezi pe amandoi, am multi prieteni ai caror parinti sunt despartiti si duc vieti absolut normale, se inteleg cu ambii parinti, asta trebuie sa faci si tu.parerea mea.
Sunt constienta de faptul ca nu o sa ii fac eu acum sa se impace si sa se comporte ca doi sfinti unul cu altul. Nici n-aveam de gand sa clocesc vreun plan pentru a sterge divortul de pe lista.
Yeah, I know, am cunostinte care tot asa, sunt cu parintii divortati si sunt totalmente normali.
O s-o fac. Trebuie doar sa-mi gasesc ratiunea pe undeva prin sacii plini cu porcarii pe care-i am in minte.
Asa sa faci, nu dispera, nu-i sfarsitul lumii, daca parinti tai nu sunt in "razboi" si sunt toate bune, nu ai de ce sa-ti faci griji.
Tu trebuie sa intelegi si altfel situatia, gandeste-te ca tactu este la puscarie 20 de ani nu mai vine si mama ta care nu o vad mama vrea sa isi refaca viata si plus ca nu are cu ce sa te ajute dacat sa te duca la moldova da daca sa-r marita cu vadim tudor sau cu becali la o vila cu piscina ceva om bogat da dar asa totii saraci fac decat copii si pe urma ai abandoneaza soarta lor e dezastru, tu daca esti acum clasa 10 si dupa cum vad vrei sa ramai acolo in prahova pina aici totul e ok, cautat-i un baiat frumos destept, cuminte sa nu faca parte din clanu clamparu sau clanu sportivilor ca pe urma ajungi la produs, si daca stai 2 ani cu acel fat frumos dar sa te intretina fara sa profite de tine sa fi sclava lui sexuala ca o papuse gomflabila e atunci da si parinti lui sa te iubeasca si sa fie tot din prahova, de bunici tai nu cred ca au puterea decat sa astepte pensia si alocatia ta sa te creasca, nasol vezi tu cel mai frumos lucru pe acest pamant este bucuria de a fi copil dar tie cine ati va rasplati ca ti-au stricat copilaria cine, nimeni te vei trezi ca ai fost facuta decat ca experiment, eu sunt generatia celor care ne-am nascut cu decretul ca idiotu de ceausescu a dat decret ca femeile sa faca 4 copii si nu aveau voie sa faca mamele avort de parca ceausescu ma crestea, generatia cu cheia de gat tot eu am fost am crescut cu cheia de gat mama erea la munca tata erea la munca ce sa fac singur pina am ajuns la 17 ani ca la 17 si 11 luni am plecat draq in armata si du-pa o luna am facut un amarat de majorat ca soldat cu arma in mana si plin de lacrimi bucurie mare heheeeeeee nu am baut nici macar suc deunde suic, nu mi-a zis nimeni la multi ani, de cadou ce sa mai zic nimic, asa ca viata e un experiment, succes grije mare sa nu faci avort foloseste prezervativ nu da viata la un copil sa se chinuie aiurea pe acest pamant.
Taica da mult mai e scris
Se fac experiemnte pe toate generatiile, mai ales la noi in Romania asta mica si jegoasa in care vad ca nimic nu mai merge bine si toata lumea are probleme care mai de care mai idioate si cu solutii de te doare capu.
Fat Frumos cica imi gasisem, dar s-o dovedit tot o panarama ordinara care n-a facut altceva decat sa-si bata joc de mine. De baieti m-am lecuit pe moment.
Multumesc
Mai, as vrea sa te ajut, dar, citind comentariile, vad ca tu iei toata situatia in ras. Atunci e amuzant. Hai sa radem.
Nu stiu daca e metoda ta de a iti tine nervii in frau, de a evita durerea si tristetea, sau, pur si simplu, tie ti se pare amuzant.
Ma rog, fiecare cu ale lui.
Terapie prin ras. Eu si cand mi-am rupt mana/piciorul am inceput sa rad.
Nu, nu, draguta. Terapia prin ras e cu totul altceva. Razi CA SA UITI de problema, nu razi DE problema.
Fie. E ceva care la mine functioneaza. Ca rad ca sa uit sau rad de problema...pana la urma tot eu sufar si la un moment dat o sa-mi dau seama ca nu e bine ce fac.
In general, copii in situatia ta se maturizeaza, dar tu imi pari foarte...you know... opusul persoanelor mature.
Tu crezi ca tie ti-e cel mai greu. Crezi ca esti cea mai napastuita. Crezi ca mai rau nu se poate.
Crezi ca maicata e dusa, desi, tacatu a plecat. De ce nu te-a luat si pe tine?
Eu nu ma maturizez. Nu vreau. Vreau sa raman un copil mic si prost. Chhh, normal ca vreau sa ma maturizez, dar daca nu se poate, nu se poate...
Nu cred asta. O duc altii si mai rau, dar pe moment nici eu nu sunt foarte bine.
Pai cam e problema lor care si cum o plecat...Si o vrut sa ma ia si pe mine, dar eu am zis ca nu stiu daca e bine si n-am plecat.
Tu chiar nu intelegi. A fi matur, nu inseamna sa nu te distrezi, sa nu te joci, sa nu te urci in copaci, sa nu te dai cu rolele, and so on.
NU intelegi, si n-am ce sa iti fac.
Nu-ti inteleg mentalitatea, deci nu te pot ajuta.
Neaaah. Stiu ce inseamna a fi matur, doar ca eu asociez lipsa de maturitate cu copilaria, fiindca nu ma obliga nimic sa fiu matur cand sunt copil si pot fi altii in locul meu.
Nimeni n-are ce sa-mi faca. Is eu mai tuta de felul meu. Atat.
Nu-i nevoie sa imi intelegi mentalitatea.Nici eu nu o inteleg.
Dificila intrebare si dificil de gasit un raspuns. discuta cu fiecare, vezi in prezenta cui te-ai simti mai bine, daca pleci cu unul si locuiesti cu el, nu-l neglija pe celalalt, fiidca si el s-a sacrificat intr-un fel sau altul pentru tine.eu unul nu stiu ce sa zic, sunt la varsta la care, daca sunt pus in situatia ta, as alege sa ma descurc singur si sa pastrez legatura cu amandoi
Daca la ora actuala as fi fost majora, mi s-ar fi falfait de tot divortul lor, dar cum nu sunt... c'est la vie.
In situatia asta cel mai bine este sa-ti asculti inima. Sper ca stii sa asculti ceea ce iti sopteste. Daca asta nu este o optiune atunci nu te gandi decat cum ti-ar fi tie mai bine. Suna cam egoist, dar este pacat ca mai tarziu sa regreti ceea ce ai ales.
Uneori ii bine sa fii si egoist, nu-i bai.
Sper ca nu spui asta in sens rau este doar parerea mea
In primul rand nu trebuie sa o iei ca pe o tragedie. Sfatul meu ar fi sa ramai cu mama ta.Doar aici unde esti acum te simti bine fiindca aici ai crescut.Sunt sigura ca daca ai merge cu tatal tau la un momentdat ti-ar parea rau.Nu trebuie sa te simti prost fata de cel la care nu ramai.Si ei isi doresc ca tu sa fii fericita.Trebuie sa le explici ca ti la amandoi la fel de mult. Sper sa treci peste aceasta incecare.
Nu,categoric ceea ce mi se intampla mie nu este o tragedie. Mi-as dori sa nu am in jurul meu oameni care sufera mai mult ( boli precum leucemia, decesuri sau mai stiu eu ce).
Multumesc >
Pai pentru inceput din ce au zis si altii alegerea e a ta nu trebuie sa iti zica nimeni ceea ce trebuie sa faci sau sa alegi mai departe din cate imi dau seama nu prea pari afectata de asa zisa ta situatie mai degraba te amuza sau poate asa zisa situatie e doar pentru cautare de atentie. bafta
Cum am mai spus, fac haz de necaz ca sa-mi treaca. Oricat de dusa cu pluta as fi nu cred ca as fi in stare sa ma bucur ca sunt in situatia asta. Afectata sunt, dar reduc starea asta la cat de putin posibil.
Ai mei au divortat cand aveam 8 ani si de un an nu stiu nimic de tata ....Gandeste-te bine inaine...
Imi pare rau sa aud asta. Esti in aceeasi situatie cu prietena mea. Ea era cat pe'aci sa nu mai intre la faculta din cauza taraboiului cu despartirea parintilor. Nici ea nu mai stie nimic de tata-sau...
Sa incerc sa impac cumva si capra si varza, sa las de la mine si sa raman cu mama...
Buna eu cred ca ar trebui sa te asculte un pic si sa le spui urmatoarele:ca nu trebuie sa divorteze ca are un copil adica pe tine sau mai multi in fine nu ma intereseaza si trebuie sa le mai spui ca puneti-va in locul meu voi ma puneti sa aleg intre voi dar eu nu pot sa aleg intre voi pentru ca va iubesc in mod egal voi sunteti cei care mati crescut si care mati nascut si ar trebui sa ii asculti si tu pe ei sa vezi ce au in sufletele lor stiu de ce sa ajuns la un divort pentru ca nu mai exista incredere si comunicare iar daca te duci la tatal tau sa stai acolo mama ta se simte prost trebuie sa fii alaturi de amandoi si sa ramai la bunica pana se linistesc apele ma intelegi ok imi pare bine ca am putut sa te ajut
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
