Incearca sa ii spui ca te deranjeaza asta, pe un ton calm, se pot linisti lucrurile. Spee ca te-am ajutat cu ceva!
Eu ți-aș recomanda să te duci la bunici sau la cineva mai apropiat de tine din familie și să stai acolo o perioadă mai lungă de timp. Poate cât lipsești realizează că a greșit
Cu astfel de oameni nu te înțelegi. Nici nu trebuie să îi ceri voie, pleacă direct! Asta nu-mi pare a fi chiar depresie, dar sigur e bolnavă psihic.
Ești toxic, daca nu ai ceva bun de zis mai bine taci
Nu ajuți deloc daca criticii un copil
Tot ce faci pe TPU este sa te plangi ca nu-ti mai suporti mama, tatal, bunicul, bunica si cainele. In viziunea ta toti sunt prosti, toti sunt nebuni, toti sunt tampiti.
Esti sigur ca nu tu esti problema?
Din relatarea ta mama ta se confrunta cu o depresie serioasa, chiar grava.
E iritata de orice lucru mărunt și insignifiant, lucru specific depresiei, lenea de fapt e lipsa de motivație, voința, deficit mare de energie, simptome cauzate de depresie.
Dacă nu o va trata se va confrunta și cu gânduri de sinucidere, sau chiar va avea tentative de sinucidere, dar poate avea și un comportament distructiv, ostil asa cum ai și menționat tot pe seama depresiei.
Mama ta e bolnava, nu e de tot rasul, era predispusa sa se îmbolnăvească de o boala psihica, sa născut cu o gena defecta.
Ar trebui dusa spre binele ei la un medic psihiatru, dar nu o poți forta, și deocamdată nu e un pericol pentru societate ca să fie internata la psihiatrie involuntar.
Are nevoie de psiholog și de psihiatru dacă vrea sa își mai revină. Va va imbolnavi și pe voi, fiindcă de regula tiparul gandirii se poate copia dacă convietuiesti cu o persoana bolnava psihic, inclusiv comportamentul.
Depresia este pare a fi cronica, de mult se confrunta cu asa ceva, negarea ei o va afunda și mai mult spre pierzanie ducând la patologii mintale mai grave decât depresia.
Momentan nu poți face multe doar sa o asculți pe mama ta și să eviți certurile
Nu cred că este extrem de epuizant sa faci baie la câine /ceva de mâncare, in plus astea te va ajuta pe viitor în viața de adult dacă ești responsabil de pe acum
Învăța bine la școală și axeaza-te pe viitor, când faci 18 anii te poți muta singur
Te rog nu îți judeca mama, doar una avem pe lume. 9 luni în pântecele ei ai fost. Primi pași cu ea ai făcut, te ajuta la orice se să îți fie bine, te îmbrăca, îți dădea mancărică și te iubea. Posibil e bolnava acum mama ta, acum e timpul tău să o ajuți, să te bucuri de ea, trebuie să ne iubim mama și să fim alături, la 14 ani nu înțelegi încă dar faci un lucru mare că îți sacrifici timpul tău pentru exact asa cum a făcut ea pentru tine când erai mititel.
Salut, eu am o intrebare, s-ar putea sa gresesc, dar sunt foarte confuza in legatura cu varsta ta. deci acum ai 14 ani, pe 30 iunie aveai 15 ani si 5 luni iar pe 7 aprilie aveai 16 ani? cum vine asta? intreb asta pentru ca astea sunt varstele mentionate de tine in intrebarile puse pe TPU la acele date.
Este un adolescent in formare, totul e o semi tragedie
Nu cunoști realitatea și situația exacta
Și tu daca ai avea o mamă care sa te trateze așa în realitate, nu cred că ai avea ceva bun de zis despre ea
Deși nu încurajez lipsa de respect față de părinți sunt unii care își merită "etichetele "
Tu ca părinte daca nu îți respecți copilul cum poți să-i ceri respect înapoi?
N-am mai auzit pana acum o mama care isi pune copilul sa o imbrace. Femeia asta are 250kg de nu se poate imbraca sau are vreun retard? Nu ii mai face pe plac si gata ca ai invatat-o prost. Chiar daca e mama ta nu merita sa isi bata joc de tine. Iar tatal tau de ce nu ia atitudine?
Uite ce faci: astepti până la 18 ani și dus(ă) ești. După asta, ai grija sa nu devii ca ea. Evident înainte de a face 18 ani caută locuri de munca și pleacă cât mai repede.
Bre copii nu mai sunt ca pe vremea ta, acum e altfel au nevoie de atenție și înțelegere respingerea și jignirile nu aduc nimic bun nici măcar adulților
Pai nu se compara situația puștiului cu fiul ta care posibil sa fi avut o familie decentă, nu toxică (sper, deși mă îndoiesc având în vedere mentalitatea ta)
Se întristează inima in mine când citesc acest cuvinte reci și seci
Femeia daca nu-i bun o lași... copilul se educă nu se abandonează, asta denota lipsa asumări responsabilităților
Lasă-l pe fiul tău care lucrează de la 19 anii, eu de pe la 13-14 lucram de îmi ieșeau ficați din mine asta nu ma face ma face mai presus ca nimeni, nu ai nimic constructiv de zis mai bine taci
Domnule țin să vă anunț că nu are logică ce spuneți
E simplu daca copilul primești o educație buna nu ajunge să își jignească părinții
Nu are nici un sens sa va asociați cu acest caz...
Cred ca mama ta are niste traume care sa o faca sa se poarte asa. Sunt unii oameni care nu stiu alt mod de a relationa decat sa se puna in ipostaza de superioritate sau de inferioritate fata de alte persoane. Din frica de a nu fi desconsiderati, acolo unde pot, fac pe superiorii. Cel mai probabil a fost sau este tratata de altii cu dispret si vrea sa compenseze facand pe superioara acasa. Ai putea sa incerci sa faci conversatie si despre alte subiecte si sa ii spui ca iti place cand va intelegeti si ca puteti gasi si alte moduri de a relationa si de a face lucrurile prin casa. Cand exagereaza cu cerintele ai putea sa ii spui calm si ferm ca nu vei face asta pentru ca trebuie sa fie si ea responsabilizata cu lucrurile de prin casa. Mai ales ca nu tu ai ales sa te nasti, ea te-a facut. Daca insista ai putea sa ii spui: "Daca spun "nu", asta nu inseamna "nu pentru ca nu ai insistat destul". Nu inseamna nu." Ai putea sa vorbesti cu prietene de-ale ei care sa aduca subtil in discutie faptul ca greseste. Gen sa discute despre relatia lor cu copilul lor si sa o puna in dificultate ca sa-si puna niste intrebari.
Banuiesc ca nu a fost asa mereu, deci ar putea avea depresie. Spune-i tatalui tau sa ia legatura cu un psiholog, apoi faceti cumva sa ajunga la cateva sedinte.
Cariera/serviciu are?