Hello TPU!
Vreau și eu un sfat de la voi.
Sunt împreună cu prietenul meu de aproape 4 ani de zile iar în momentul de față mă confrunt cu o problemă în ceea ce privește viitorul loc de muncă al partenerului meu.
Acesta lucrează în momentul de față în vânzări însă cam din perioada liceului (el având acum 25 ani) acesta dorește să lucreze ca însoțitor de bord (steward), nu a ales asta de la început pentru că nu a fost sigur că o să reușească pentru că nu îndeplinește anumite condiții și a ales alt drum însă îl atrage foarte mult această meserie.
Eu niciodată nu am îmbrățișat meseria asta din diferite motive, mi-a împărtășit acest lucru de când ne-am cunoscut dar nu am pus așa mare accent pentru că ulterior cum v-am spus a urmat alt drum. Este ok din punct de vedere financiar, beneficii ok, program ok etc doar ca nu e multumit de cum decurg neaparat lucrurile cu superiorii. Si eu tot în acest domeniu lucrez.
Sunt perioade când vorbește foarte mult despre această meserie și se imaginează acolo și incearcă să ma convingă să accept acest lucru și să încerce măcar.
Și acum o sa vă spun de ce nu sunt ok cu acest lucru, din cauza programului care nu este deloc stabil (și aici vorbim despre acest post într-o companie low cost din țară unde pleci și te întorci in aceeasi zi, nu despre companiile din orient în care e foarte greu din acest punct de vedere să ai o familie), chiar daca zborurile sunt dus intors in aceeasi zi (curse scurte) tot sunt anumite minusuri cum ar fi sărbătorile (Craciun, Paste, Revelion etc) în care el nu poate fi acasă cu familia decat foarte rar, zboruri multe de noapte, concediile nu sunt stabile mereu, pot interveni schimbări, la fel si programul, niciodata ceea ce ne-am intersecta foarte rar dpdv, sunt posibile contracte în care ar pleca în afară pentru mult timp, m-am informat înainte de la persoane care lucreaza în domeniu. Intr-adevăr beneficiezi de mai multe zile libere pe lună față de un job clasic la birou și de anumite beneficii din partea companiei.
Așa că suntem într-o situatie destul de dificilă pentru că nu știu ce să fac, pentru mine acele minusuri contează foarte mult, pe de o parte mă simt foarte prost că nu îl pot susține pe acest drum, l-am susținut mereu în orice situație și l-am ajutat enorm de mult cum e și normal într-un cuplu dar de data asta e posibil să procedez greșit?
Ce aș putea să fac în această situație să încerc să accept sau să țin cont și de dorințele mele?
Este o meserie frumoasa într-adevăr dar chestiile acelea mă rețin, adevarul e ca sunt genul de persoană foarte familistă și el e la fel insă nu cât mine însă dacă îi reproșez acele minusuri acelei meserii care pentru mine contează nu mă ia în serios și spune că nu e așa ca este ok…
Îmi e teamă ca poate refuza această carieră doar pentru faptul că nu accept eu ceea ce m-ar face să mă simt oribil și mai târziu cu siguranță ar apărea anumite frustrări.
M-am gândit și la despărțire, nu știu neapărat dacă e bine sau greșit că m-am gândit la acest lucru însă nu îmi doresc acest lucru și nici el.

Heei!

Cu siguranta faptul ca poti alege ceea ce simti din libertate inseamna cu adevarat ca e viata ta si tu o traiesti independent de dorintele sau influentele altora, cu atat mai mult ar trebui sa te inteleaga pentru ca este partenerul tau.

Nu este deloc gresit ca ti-a trecut prin cap despartirea, drumurile in viata deseori se despart si compromisurile de genul strica relatia

Ori sunteti impreuna din libertate, ori mai bine mergeti singuri pe un drum

Mult succes!

Poti incepe prin a nu mai fi exagerat de egoista. Nu ne zici aici decat lucruri care te deranjează pe tine.

De acum vei sti ca trebuie sa asculti omul de la început și sa vezi daca poti sa fi de acord cu planurile lui de viitor.
Eu cred ca daca nu este plecat luni sau ani de zile de acasa e acceptabil totusi. Daca el pleacă azi si se intoarce tot azi sau cel mult maine si dupa are timp liber berechet e ok.Dar acum depinde si ce vrei tu, ca noua degeaba ni se pare ok dacă tu ai anumite fixuri peste care nu poti sa treci.

Eu una nu as fi de acord ca al meu sa stea plecat luni sau ani.Pentru ca eu nu vad asa o familie, deci pot sa inteleg anumite lucuri pe care le simti tu.Dar trebuie sa comunicati, sa va înțelegeti exact cu ce program va avea si sa ii împărtășești temerile tale tot o data.Intr-o relație trebuie sa existe intelegere, compromis si toleranta.

Nu stiu ce sfat sa iti dau, dar si sa faca ceva ce nu ii place este si mai frustrant. Eu probabil l-as lasa sa incerce meseria si sa las lucrurile sa se aseze de la sine... poate nu ia anumite probe si nu se incadreaza. Dar si daca ar reusi, nu l-as da inapoi.
Nu am idee daca acest lucru va afecta in bine sau rau relatia, dar ar fi placut, cel putin pentru el, sa nu-i tai aripile.

Cea mai proastă variantă care poate exista e ca el să renunțe la ceea ce își dorește, pentru că nu ești tu de acord.
Asta va lăsa sechele care vor exploda în timp, în relația voastră.
Mai ales pentru că motivele tale nu sunt în totalitate întemeiate.
Nu există o statistică care să spună că piloții sau personalul navigant au cu preponderență familii dezmembrate sau nefuncționale.

Nu prea dai dovada de iubire față de el, ești egoista
Nu-i tăia aripile că sa îl ții langa tine, tu ar trebui să-i fi sprijin
Îmi pare rau pentru el că are langa el un bolovan nu o persoana care să-l susțină și să-l iubească necondiționat
Tu te plângi din atât ..sunt foarte multe neveste de triști care abia își văd soți și nu dau dovadă de atât egoist
Daca ai fi tu in locul lui ai vrea susținere , nu-mi place de tine, dislike

La concluzia asta am ajuns si eu ca trebuie sa se puna punct.
Dar se pare ca de cateva persoane am fost inteleasa ca fiind egoista.
Cum si el are anumite dorinte asa am si eu si nu trebuie sa se sacrifice niciunul aici.
Multumesc.

Nu cred ca e vorba de egoism aici, pe langa iubire mai exista si propriile noastre dorinte de aceea nu accept ca el sa renunte pentru ca eu nu sunt de acord.
Ar trebui sa fim mai atenti cand punem etichete de genul "egoista" "bolovan".
Si nu era nevoie de exemplu cu acele femei care abia isi vad sotii, daca asa le place problema lor, sa le intrebi daca sunt fericite si implinite prima data.
Aveti cativa dintre voi niste teorii si exemple de lesinam cu totii.

Nu îți mai căutata scuze, tu daca ai fi in locul lui ai renunță la visul tau pentru el?
Nu prea cred, ești egoista și atât

Auzi? Si daca esti egoista ce? E logic sa te gandesti in primul rand la tine, ca nimanui nu ii pasa mai mult de tine decat tie. Urmareste-ti interesul ca nici altii nu au durere de tine la o adica.

Ai dracu, cum nu servesti altora nu esti buna, trebuie sa te gandesti tu la toti ca fi pe placul lor, ce sa zic.
Oricare se gandeste in primul rand la el sa stii.

Si cand iubeste, daca x iubeste pe y, ii vrea binele lui y, pentru ca de fapt prezenta si ce face y ii face in primul rand f bine lui x.
Deci si acolo e egoist x cum ar veni de fapt.

La voi trebuie pus punct si gata.
Nu trebuie sa se sacrifice nici unul, trebuie sa fie gandire comuna de la sine, sa fie ambii multumiti de la sine, altfel nu merge.
Sa coincida dorintele fundamentale, asa e o relatie okey, nu unu sa sufere si pe celalalt sa il doare in pix.
Si cand da de alta cand i se scoala lui si cine stie ce i se pare la aia, te arunca ca o masea stricata.

Exact, daca e sa puricam acest egoism, si el poate fi egoist pentru ca isi urmeaza visul si nu il intereseaza parerea celuilat, asta cum ar veni?
Si eu am renuntat la un astfel de job haotic nu stiu daca am procedat ok sau nu tocmai din prisma faptului ca as fi dat pe acasa din an in paste si nu era ok cu asta, dar nu imi pare rau ca am renuntat pentru ca am putut gasi altceva care sa-mi placa si sa petrec timp si cu el, este adevarat imi plac job-urile cu program fix sa stiu ce am de facut sa-mi pot face planuri, nu sa nu stiu cand plec si cand mai vin, imi place stabilitatea si e normal daca a intervenit asa ceva sa nu fiu ok, tocmai d-asta aleg sa se puna stop, nu sa se sacrifice nimeni ca nu e ok chiar daca eu am facut asta dar repet mie nu imi pare rau ca am renuntat pentru ca vreau si o familie. Dar na gandim altfel si nu e cum vrei noi.
Multumesc de sustinere!

Nu caut scuze, nu stiu cum ai ajuns la concluzia asta si da si eu am renuntat acum ceva vreme la ceva ce imi doream de mult timp si el nu era ok ca as fi dat pe acasa din an in paste dar am inteles ca poate fi o problema si tot am gasit ceva sa-mi placa si sa am timp si de familie, sa am un echilibru,
Daca tot puricam treaba asta cu egoismul, el nu e egoist? Ca pana la urma se gandeste la visul lui si nu il intereseaza de celalalt? Asta cum se mai numeste?
Si mie nu imi pare rau ca am renuntat pentru ca timpul a trecut si am inceput sa gandesc luand in calcul si alte aspecte.
Pentru faptul ca doresc stabilitate, job-uri care sa fie stabile dpdv al programului, sa pot face planuri sa stiu o treaba nu sa nu stiu cand plec si cand vin.
Si repet nu am pretentia sa renunte pentru mine si cum am zis mai sus intotdeauna l-am sustinut in tot si am lasat deoparte dorintele mele dar poate pe chestiile astea pun pret mai mult.
De ce sa fie doar unul multumit si celalalt sa nu fie ok? Fiecare cu treaba lui.
Inseamna ca tu accepti orice si nu tii cont si de tine cam asta reiese de aici nu ca sunt eu egoista neaparat.

Ai dreptate, este o varianta proasta sa renunte pentru ca eu vad lucrurile altfel si nu as fi ok cu asta chiar daca eu am renuntat in trecut tot la ceva de genul pentru ca nu era ok si dadeam pe acasa din an in paste dar am inteles eu singura ca trebuie sa ma gandesc si la alte aspecte pe viitor si tot am gasit ceva sa-mi placa si sa am un echilibru insa mie nu imi pare rau, consider ca motivele mele sunt destul de intemeiate pentru ca prefer sa am o stabilitate, sa am job-uri cu program clasic, sa stiu cand vin si cand plec de acolo, sa pot face niste planuri nu sa nu stiu cand vin si cand mai plec tocmai pentru a avea destula atentie asupra relatiei/familiei, prieteni etc.
Pentru ca au inceput sa se loveasca niste lucruri cap in cap care pana acum nu ne-am lovit de ele.
Tocmai de aceea zic ca trebuie sa se puna punct, nu trebuie sa se sacrifice nimeni dpdv chiar daca eu am renuntat si nu imi pare rau si crede-ma eram innebunit de aceea meserie care nici nu mai conteaza.
M-am interesat la persoanele in domeniu si intr-adevar e greu daca nu esti categoria clasica in care ma incadrez eu.

Normal ca si el e egoist.
Daca ai gasit altceva sa iti placa si sa fi si acasa regulat, e f bine, nu e problema in cazul asta.
Dar nu sa te sacrifici tu pentru el, si pe el sa il doara in bashketi.

Sa isi gaseasca o colega de a lui care si ea face la fel, sau pe una interesata sa-l tina doar de bani si care sa zica sarumana ca vine rar acasa.
Ca una care sa-l iubeasca, nu prea accepta, ca are si ea nevoie de el zi de zi seara acasa.

Eu la aia care ziceau ca is egoist le puneam o intrebare, intrebare care, cui i-am pus-o, nu mai stia ce sa zica, "si ce e rau in a fi egoist? Adica ce e rau sa ma gandesc intai la mine asa cum faci si tu de fapt dar nu recunosti?".

Tu gaseste unu cu job normal ca toata lumea sa fiti si impreuna, si cu asta basta.

Să știi că o familie funcțională și ok, nu se bazează neapărat pe cât timp sunt partenerii împreună pe timpul unei zile sau săptămâni.
Dimpotrivă, statisticile spun că cei care stau foarte mult timp împreună, care lucrează la acelaș job, sunt printre primii care ajung la divorț.
Pe de altă parte, să știi că personalul navigant nu are deloc un program haotic, gen să nu știi când vine și cănd pleacă.
Doar că are perioade mai lungi de lucru, alternate cu perioade libere. Dar totul după un program foarte exact.