Hey, am si eu o problema de ceva ani :
Sunt cu iubitul meu de cativa ani buni, iar de aproape un an ne-am mutat impreuna. Problema e ca ai lui sunt adventisti, si nu au fost niciodata de-acord cu relatia noastra. Ne-am intalnit doar intamplator, atata tot si asta cu tatal lui, pe mama lui inca nu am vazut-o.
De invitat nu m-au invitat niciodata la ei acasa, sau altundeva, chiar si la biserica macar, ar acum ca ne-am mutat impreuna si i-a invitat partenerul la noi, tot nu vor sa vina nici asa sa ne intalnim, ca na, ar insemna ca ei ne accepta relatia si nu o accepta nicicum. Sunt suparati si pe el, ca ar fi vrut sa continue in religia lor (si el a fost botezat la 18 ani adventist apoi a renuntat de tot la biserica), sa isi ia o fata din biserica, etc. Ce ar trebui sa fac eu? Sau, ar tebui sa fac ceva? Sa mai astept sa ma invite la ei, sa mai insistam sa vina la noi? Sa ii sugerez partenerului sa faca ceva in privinta parintilor lui... nu mai stiu ce sa fac. Situatia nu e ok, relatia noastra evolueaza si ne iubim din ce in ce mai mult, ai mei sunt de-acord si au fost mereu cu noi, il plac mult pe partenerul meu... problema mai e doar la ai lui, asta ne mai tine in loc uneori fericirea deplina.

Ai o relație cu el sau cu părinții lui?
Ar putea să-ți sape și un mormânt.Cât nu te afectează direct, lasă-i în pace.

Intotdeauna apartenenta la religii /confesiuni diferite are intr o masura mai mica sau mai mare un impact negativ asupra relatiei/casniciei daca parintii /rudele partenerului nu accepta iubirea celor doi. Nu cred ca ai putea sa i faci sa si schimbe parerea despre tine ei sunt suficient de indoctrinati si nu vor trece peste convingerile lor religioase asa usor ca sa te accepte. Voi trebuie sa fiti puternici si sa va iubiti mult astfel incat sa treceti peste orice obstacol ce va apare in viata. Important e ca parintii tai va sustin astfel ar fi extrem de dificil -ati fi doar voi doi care trebui sa tineti piept tuturor greutatilor.Numai bine

Ce m-as bucura eu sa nu imi calce socrii pragul .
Nu iti mai bate capul cu asta daca te accepta bine daca nu nu.Nu traiesti cu ei, si e mai bine decat sa vina la tine si sa pofaie mereu ca nu le convine ceva si sa te critice.
Lasa-l pe el daca vrea sa mearga sa ii viziteze, sa vorbeasca dar daca nu te vor nu ii forta.

Trebuie sa te gandesti ca pana la urma daca ar fi sa iti faci o familie o sa iti faci alaturi de el si atat. De regula integrarea parintilor in ecuatie nu aduce lucruri bune. Parerea mea este ca atat timp cat sunteti fericiți împreună nu ai de ce sa iti faci griji pentru ai lui, incearca sa ii fi alaturi, incearca sa ii arati ca tu il vrei si iubesti pe el orice ar zice ai lui sau ai tai si incearca sa il faci sa se simta la tine acasa ca si cum ar fi din familie.

Fii sigura ca parintii lui cred ca tu esti de vina pentru ca a renuntat la biserica. Probabil asa se explica raceala lor fata de tine.
Iti dai seama ca orice parinte tine la copilul lui si n-ar vrea sa isi piarda sufletul.
Poate ar trebui sa luati in calcul sa oficializati relatia, mai ales daca v-ati mutat impreuna si aveti incredere unul in celalalt. Concubinajul e considerat un pacat de catre adventisti (stiu pentru ca si eu sunt ) iar daca va casatoriti ar fi sanse mai mari sa va accepte relatia.

Si de catre ortodocsi e considerat un pacat.

Lasa-i undeva de socrii. Nu te intereseaza parintii lui. Trebuie doar sa te gandesti la fericirea ta. Asta-i tot. Ce spun nu numai parintii lui, oricine, nu valoreaza nimic. Fii fericita!

O sa te afecteze pe viitor acest lucru, vei fi mereu presata si baiatul va fi presat de parintii lui. Solutia ar fi - sa te desparti de el, cu toate ca e greu!

Inteleg. dar cum sa ne casatorim avand religii diferite? si asta ar fi o mare problema pentru ei... nu cad el la pace cu una, cu doua. i-au zis mai demult si asta, ca daca se insoara in alta religie, o sa-i bage in pamant.

Da asa e. la ai mei mereu s-a simtit bine, ca acasa. pentru ca a fost si primit ca atare inca de la inceput. nu s-au uitat urat la el ca are familie de pocaiti sau de-astea. dar astia au fost ai mei, nu toti parintii sunt deschisi la minte si toleranti ca ai mei.

pai asa e, dar la noi nu exista nici macar discutii la telefon unii cu altii. macar sa fie discutii politicoase, respectul si niste vizite chiar daca mai rare. noi vom trece in curand la urmatoarele etape: casatorie, copii. si eu inca nu i-am cunoscut mama. dar da, e fix problema lor. ei isi vor "pierde" si mai mult baiatul prin comportamentul lor rece si absent. ai mei au tinut mereu cu noi, mi-e suficient. n-am nevoie de oameni cu forta langa mine sau de iubire cu forta. am multi oameni in jur care ma iubesc.

Trebuie doar sa acceptati ca parintii lui sunt spalati pe creier si sa-i lasati in pace, in lumea lor.
Eu daca eram in situatia ta ii evitam, nici macar nu ma chinuiam sa-i chem la mine, sa-i sun, etc.
E problema sotului tau, sa si-o rezolve pana la urma, iar daca nu se poate sa o lase asa.
Cum am zis : trebuie sa-i lasati in lumea lor si sa va vedeti de viitor, nu de ei.
Daca sunt suparati e tot problema lor, sa si-o rezolve, iar de nu sa traiasca cu ea.

Simplu si corect.

Ati putea face doar cununia civila fara petrecerea clasica de nunta, eventual organizati o masa festiva in familie intr-un cadru mai restrans. E posibil ca el sa fie deja exclus din Biserica Adventista daca nu a mai frecventat-o de ani de zile, dar chiar si asa ma indoiesc ca el ar mai face cununia religioasa in Biserica Ortodoxa.