Imi pare sincer rău de situaţia ta. Dar cred că ceea ce ţi-am spus este valabil. Dacă nu vei renunţa vei înţelege cu timpul că că greutăţile au partea lor bună - îţi permit să cultivi unele calităţi minunate care altfel ar fi imposibil sau greu de cultivat. Propune-ţi dacă vrei să înveţi din această situaţie, iar ceea ce crezi că ţi-ar plăcea ţie dar nu ţ-i se oferă, să înveţi şi să oferi tu atunci când vei avea familia ta.
Şi nu uita, orice situaţie din viaţă este doar o etapă, e trecătoare, nu reprezintă esenţa veiţii. Câteodată noi nu putem schimba o anumită situaţie, însă ne putem schimba atitudinea. Cred că ăsta e unul dintre secretele de a te bucura cu adevărat de viaţă.
Poate ca ai dreptate, nu esti singurul copil facut in gluma, dar poate are si ea dreptate, daca analizam ca tu nu ai ce cauta cu acest subiect, cei drept trist si poate chiar adevarat, pe aceasta sectiune. Intotdeauna, adevarul este pe undeva pe la mijloc.
Hey cum sa ii spui unui copil k este facut in gluma inacceptabil si inacceptabil este si comportamentul mamei tale pacat k este asa stii ce se spune parintii nu-i alegem noi nii da Dumnezeu asa ca tot tu trebuie sa incerci sa fii curajoasa si sa mai incerci sa dicuti cu ea ori daca nu sa ceri ajutorul altor persoane nu stiu bunica tata poate
nu te gandi k ai fost facuta in gluma nu trebuie sa traiesti cu gandul asta pentru ca te trage in jos trebuie sa razbesti in viata asta oricum ar fi pentru ca viata este dar de la Dumnezeu si noi oamenii nu avem dreptul sa ne-o luam gandeste-te k moartea nu este o solutie din contra doar o minte intunecata de ganduri negre poate sa planuiasca asa ceva stai linistita ..fii calma
In locu tau ii spargeam eu toate farfuriile in cap. Trebuie sa intelegi ca desti este mama ta nu are dreptul sa se poarte asa cu tine.
Salut. Imi pare rau ca esti tratata astfel de mama ta. Dar sincer sa fiu, nu cred ca e intelept din cauza acestor probleme sa-ti pui capat zilelor. Gandeste-te: ce vei rezolva de fapt? Nimic! Pur si simlu nu vei mai exista.
Si eu am trecut prin asa situatie. De cand ma stiu tatal meu ma tratat cu indiferenta fara a-mi demonstra vreodata ca ma iubeste, iar asta m-a afectat mult. Dar stii ce am hotarat pentru mine? Sa fac tot posibilul sa nu actionez ca el si sa daruiesc altora ceea ce-as fi dorit sa primesc eu. Azi pot sa duc un mod de vaita plin de sens incercand sa-i fac pe altii fericiti. Sper ca aceste idei sa-ti fie de folos.
Am incercat sa mai vorbesc cu ea dar tot o apuca crizele si cand vorbesc cu tata cand ii spun incepe sa rada si nu ma baga in seama, si bunica cand am vorbit cu ea a zis ca eu ii bag zilele in pamant mamei mele, si spune sa tac din qura in fata ei ca cine sunt eu sa ii fac teorie ficei ei? Bunica mea mi-a zis asa ceva! Nu mai stiu ce sa fac! Nimeni nu ma intelege in afara de voi si prietenii mei! Cum sa nu ma gandesc sa nu ma omor? Da ma omor numai exist dar e tot mai bine ca scap de ei! Nu mai pot!
Mai am ceva de spus o data cand tot la fel m-a certat mi-a zis ca NU MA IUBESTE! De fiecare data cand o vad imi aduc aminte de vocea ei care mi-a zis asa ceva! Ma inspaimanta! Nu mai pot...
Ai un raspuns extraordinar, dar totusi...mama ta era langa tine atunci, nu? Eu sunt singura cum ar fi, nimeni nu ma intelege mai de mult tata ma intelegea mereu imi trecea totul cu o imbratisare dar acum parca nu stiu l-a tras sa fie contra mea numai am pe nimeni langa mine prietenii mei sunt singurii care ma sustin, simt ca mi-am pierdut familia simt ca sunt singura in lumea asta mare si ca nu ma ajuta nimeni cu nimic...