cum as putea simti acea atmosfera de Craciun, acel spirit care sa-ti bucure inima cand auzi colindatorii, cand privesti bradul impodobit si cand mirosi aroma cozonacilor calzi?

Nu trebuie decat sa te lasi in voia evenimentelor! Adica sa asculti colindatorii,sa impodobesti bradul,sa mananci sarmale si cozonac, sa traiesti bucuria de a darui mai mult decat aceea de a primi... Daca nu simti nimic cat timp traiesti aceasta atmosfera... poate Craciunul nu-ti place! Eu zic sa te lasi dus de val! Ca aceasta atmosfera nu poate sa intre in sufletul tau la comanda!
Eu am avut un frate mult mai mare ca mine (Dumnezeu sa-l odihneasca, ca nu mai este printre noi!) si de pe la 5-6 ani ai mei a inceput sa faca revelionul la noi in casa! Revelionul era facut cu flacaii si fetele din sat (ca acolo locuiam atunci)! Eu,cu parintii mei,dintr-o camera separata,priveam forfota din casa noastra, priveam cum fetele pregateau mancarea,flacaii pregateau casa, aduceau bautura, muzicanti ...Erau si 20-30 de tineri acolo! Pentru mine era ceva fantastic! Ma tineam scai dupa ei prin sat la urat, chiuiam cu ei o data, eram mascota tinerilor de 20-25 de ani,care ma duceau pe sus ca pe o papusa! Si ma puneau pe mine sa dau tonul la colinde si sa intreb la fiecare gospodarie la care deschideau poarta:"Primiti cu uratul?". Oamenii credeau ca sunt copii si deodata auzeau glasuri groase de barbati care cantau de vuia casa! Toti erau surprinsi!
Nimeni din casa nu putea inchide un ochi pana ei nu cadeau rapusi de oboseala sau bautura! Dar ce minunat era!
Acum sunt adult,dar sarbatorile de iarna imi aduc aminte mereu de atmosfera de basm de la noi din sat,un sat de munte cu zapada pana la genunchi si brazi troieniti! Cu poteci prin zapada mare pe care era musai sa le urmezi daca nu voiai sa ramai intepenit in troienele de pe margine,care erau si mai mari ca zapada de pe restul drumului! Imi aduc aminte ca rostul meu era sa curat zapada din toata curtea ca sa poata ei sa joace afara, si de asemenea sa curat zapada din fata portii si de pe drum, ca in noaptea aia era un du-te/vino prin sat!
Ce amintiri!