nu am mai intrat de ceva timp..cred ca nu e prea ok, adica eu nu sunt ok de loc.Trec printr-o situatie foarte dificila care nu o putea privi dintr-o alta perspectiva pentru ca nu ma aflam in ea.Parintii mei s-au luat la cearta marti seara,s-au luat de la o tampenie ca tata nu trebuia sa zic ceva cuiva,iar mama tipa putin la el.El s-a enervat si tipa si mai tare.Eu mancam si stateam la masa iar ei continuau, am lasat mancarea si am plecat.Problema e urmatoarea cearta a mai durat in jur de o ora,era prabusita auzeam doar tipete [parintii mei nu s-au injurat, lovit vreodata] insa de data asta am impresia ca tata a sarit la bataie la mama.Azi mama mi-a zis ca de ce nu am sarit s-o ajut cand tata a vrut sa dea in ea.Ma simt prost, eu aveam deplina incredere ca sunt oameni maturi.De la o vreme cred ca am intrat si putin in depresie,desi zambesc,rad cu colegii cand vin acasa sunt o alta persoana, nu vb cu nimeni nu imi mai pasa de nimeni.Intr-un cuvant m-au distrus...nici nu am cu cine sa vorbesc cu fratele meu nu comunic si am cateva prietene care nu pot sa lea dau anumite amanunte din familia mea.Sunt disperata. Ajutor!

Am uitat sa precizez ca am 16 ani impliniti

SPUNE-LE CHESTIA ASTA LOR SI NU CRED CA O SA SE REPETE. Iar cu depresia: Don't worry, be happy! Funda?

Hei..am trecut si eu prin asta, inca trec. Si ai mei se cearta foarte des...eu una incerc sa ignor totul. Nu iti distruge adolescenta cu o depresie..iesi destul de greu din ea. Daca ai nevoie de cineva cu care sa vorbesti, pot sa-ti dau id-ul

Fata draga,astfel de situatii mai apar,uneori,in familii,insa nu trebuie sa isperi. Si oamenii maturi mai gresesc,doar sunt niste copii mari. Cred ca suferinta,depresia ta se trage de la faptul ca ii considerai pe parintii tai perfecti cand sunt doar niste oameni supusi greselii,niste oameni care trec si ei prin diferite stari mai bune sau mai putin bune din cauza a ceea ce se intampla un jurul lor. Adevaratul ajutor iti poate veni tot de la ei, cu atat mai mult cu cat ai totusi o varsta la care si parintii pot asculta ceea ce spune copilul lor. Incearca sa prinzi momentul propice si sa stai de vorba cu mama ta, in particular, sa-i explici tot ceea ce te doare. Nu tine in tine aceste sentimente cand sunt usor de eliminat, usor de expus tocmai celor mai apropiati. Nu te indeparta de ei si considerai doar atat: niste oameni dragi care mai gresesc si ei.

Si ce rezolv daca le zic, e usor de zis.

Ar trebui sa iti faci o prietena cu care sa poti vorbi orice, sau o matusa, sau cineva mai mare care intelege mai bine problema, si care ar putea sa te sustina moral. Trebuie sa te incurajezi singura, sa treci mai departe.

E normal ca un barbat sa traga intr-o femeie? eu nu cred si mai mult ma simt eu vinovata ca nu m-am bagat...

Buna LoryL... si multi in nainte. Se pare ca este adevarata chestia ca cearta dintre parinti ai afecteaza foarte tare pe copii.Si eu am trecut odata prin asa ceva, nici mie nu mi-a fost usor, dar am incercat sa stau pe margine, sa vad cu decurg discutiile intre parinti.
Tu ai putea sa vorbesti cu mama ta sau cu tatal ( sau pe rand ) si sa ai intrebi care sunt cauzele si mai ales sa ai ajuti cu ceea ce poti pentru asi rezolva problemele. Incearca pe cat de mult posibil sa discuti cu parintii tai si sa incerci daca se poate sa ai sfatuiesti in legatura cu certurile. De acum esti si tu mai mare, si poti sa discuti problemele de familie cu parintii tai. Asta ar fi sfatul meu, nu stiu o alta cale de a rezolva problema. Sper ca te-am ajutat pe cat posibil am putu... iti doresc sa ai o viata colorata si in viitor sa ti se deschida cu drag toate portile spre o noua lume mai bune :*. Funda ?

Eu zic ca cel mai bine ar fi sa le explici ce impact au asupra ta certurile dintre ei si ca esti gata sa intri in depresie din cauza lor si cel mai probabil asa isi vor da seama ca au uitat de tine. Adica ca macar pentru tine ar trebui sa nu mai tipe unul la altul, etc. pentru ca tu esti copilul lor, lumina ochilor lor.

Si eu am 16 ani daca vrei sa vb contacteaza-ma tu ca eu sunt membru junior si cred ca merta sa vb cu cineva care a trecut prin asta crede-ma ranile se vindeca dar raman semne.

Heii.Am fost şi eu în situaţia asta. Stai calmă, totul o să se rezolve de la sine:-s.Cum noi, prietenii ne mai certăm între noi, aşa şi părinţii.Nu trebuie să îţi faci griji, crede-mă sunt alţi copii care sunt traumatizaţi.Asta e o simplă ceartă între cei mari, care se întâlneşte adesea în familii.Eu una zic să te calmezi şi să nu mai fi îngrijorată. Sper că te-am ajutat, numai bine.

Eu vad ca nu se mai iubesc...si ca raman unul cu celalalt doar pentru a-mi fii mie bine, desi au 22 de ani de casnicie

Am trecut si eu timp de 4 ani prin faze de genul astatie iti pare rau ca nu te-ai bagat, mie imi pare rau ca am pierdut 4 ani din viata stand mereu intre ei.Nu sunt egoista dar ok ei au divortat, fiecare a trecut peste, cu tata nu am vb de 4 ani, a considerat ca nu ar fi trebuit sa ii iau apararea mamei, mama a ramas intr-adevar langa noi, si totusi, noua anii frumosi cine ni da inapoi? Sfatul meu este sa ai grija si de mama ta dar nu face prostia sa renunti la viata ta si sa traiesti doar pentru ei.Ai grija de tine si daca ai nevoie sa vb cu cineva, la orice ora, cauta-ma:*

Hei,nu poti vedea asta doar ei stiu e bine sa incerci sa le pregatesti ceva,o cina sa aiba ei in doi sa discute sa isi puna ordine in viata, iar daca dupa acea discutie vor realiza ca nu se mai iubesc, o sa decida ei ce e mai bine, TU nu trebuie sa te dai peste cap, tu esti inca un copil, care are nevoie de protectie

NU,nu este deloc normal acest lucru,dar,ai vazut TU,cu ochii tai acest lucru? Nu trebuie sa te simti vinovata,asta ai stiut sa faci la acel moment si sa nu uiti un lucru: orice om e supus greselii. Repet,stai de vorba cu mama ta,nu lasa sa se puna bariere intre voi,ai sa vezi,apoi,cat de usor va fi totul. Poti sa stai,daca vrei,de vorba si cu tatal tau,sa-l intrebi, direct, ce se intampla. Sunt multe cazuri in care copiii au rezolvat disputele dintre parinti, apoi, totul mergand bine.