Nu stiu de unde sa incep. De mic copil, am fost crescut de bunica (practic, e ca o mama pentru mine), apoi 2 ani am fost in Italia,si acum,in prezent, m-am mutat la mama mea. Relatia mea cu ea nu e una sclipitoare, mai ales acum, cand apar aceste certuri. Imi da de inteles ca din cei 3 copii care ii are, doar unul e important pentru ea, cel mic, de 6 ani. Eu si sora mea, parca n-am exista pentru ea. Ce as putea face sa-mi imbunatatesc relatia cu ea? Sau, mai bine ar fi sa plec de aici?
Poate ca mama ta vrea de fapt sa iti dea de inteles ca, pentru ca e mai mic, fratele tau are nevoie de mai multa atentie decat tine si sora ta. Parintii nu sunt perfecti, fac multe greseli, chiar cand incearca sa fie totul bine. Cel mai bun sfat pe care ti-l pot da este sa comunici cu ea. Din cate inteleg de la tine, voi doi nu ati petrecut foarte mult timp impreuna, asa ca, probabil, nu va cunoasteti foarte bine. Vorbiti, cunoasteti-va. Poate ca, dupa ce o cunosti mai bine o sa intelegi ce vrea de fapt. Unii parinti adopta o atitudine mai rece fata de copii pentru ca acesta este modul in care considera ca ei vor invata sa fie independenti. Altii pur si simplu sunt mai reci de felul lor. La voi este si dezavantajul timpului petrecut separati. Poate ca acesta este motivul pentru care nu te trateaza la fel ca pe fratele tau (care banuiesc ca a locuit cu ea). In ultima instanta, daca nu va intelegeti, poate ar trebui sa te intorci la bunica ta. Poate ca multi ma vor condamna pentru ca spun asta, dar daca o iubesti atat de mult pe bunica, ea va ramane mereu in inima ta si intotdeauna te vei gandi cu dor la casa ei, vei tanji sa fii din nou acolo. Singurul lucru care te-ar putea scapa de acest sentiment este adaptarea la noua ta viata. Iar daca certurile continua, nu te vei putea adapta niciodata pentru ca vei compara mereu viata de acum cu cea de atunci. Daca nicio alta solutie nu functioneaza, intoarce-te la bunica.
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Incearca sa o ajuti pe mama ta, sa-i dai impresia ca-ti pasa, sa petreci mai mult timp cu ea sa-i spui cit de mult o iubesti si poate o sa se intereseze mai mult pentru tine si sora ta. Succese, sper ca te-am ajutat!
Răspunde
Cea mai rea decizie este sa pleci de langa ea, totusi e mama ta dar, vorbeste cu sora ta ca cand mama v-a ruga ceva sa-i aduce-ti sa-i raspunde-ti astfel, dar ce XXX
numele celui de 6 ani) nu poate sa o faca? Dar totusi sa-i aduceti ce vrea si fii sigur ca vor exista certuri dar isi va da seama.
Degeaba. eu gatesc, eu spal, eu fac curatenie si multe altele. Pur si simplu nu o intereseaza. N-a fost alaturi de mine cand am avut nevoie.
Buna.
In primul rand: Cati ani ai? Daca esti din '89 si ai 23 de ani, nu mai esti dependent de ea.
Este urat din partea ei sa faca diferente intre voi. Dar, cand ajungi la o anumita varsta, normal ca relatia se raceste, mai ales daca ai un frate mai mic care are nevoie de mama.
Eu nu te sfatuiesc neaparat 'sa ii spui cat de mult o iubesti' pentru ca pot sa banuiesc ca nu o iubesti atat de mult, si daca spui asta va parea fals. Daca vrei sa salvezi relatia cu ea, petrece timpul cu ea, uitati-va impreuna la un film, povesteste-i despre tine, intreaba ce isi doreste, ce carti ii plac, incearca sa devii un prieten pentru ea. Ar fi o metoda sa te apropii si de fratele tau mai mic, pentru ca daca e atat de important pentru ea, va aprecia ca si tu esti interesat de el.
Dar nu cred ca poti sa recuperezi atat de multi ani. daca tu esti mai atasat de bunica ta decat de ea, nu iti poti schimba nici tu sentimentele de la o zi la alta.
Tu decizi cum e mai bine pentru tine. Dar, daca vei sta cu ea in casa intotdeauna se vor gasi motive de cearta, care nu te ajuta cu nimic.
Corect. Poate va fi mai bine sa o iau pe alt drum (din nou),in sensul ca,sa plec undeva in strainatate iar. Ai dreptate, nu simt ca as iubi-o asa de mult, desi ea mi-a dat nastere. Iar ala mic, e ca un diavol, nu te poti imprieteni cu el asa usor. Damn.
Imi pot imagina ca nu o iubesti atat de mult.
La mine e asa situatia cu bunica. M-a vazut pentru prima data la 12 sau 13 ani, pana atunci pentru ea 'nu am existat', si acum are pretentia sa o iubesc, si sa o respect. Si ea mi-a spus (am stat o luna cu ea, pentru ca parintii au plecat in strainatate) ca mi-ar fi fost mai bine la casa de copii, ca parintii nu ne iubesc (pe mine si pe fratii mei), etc. Nu poti sa iti impui sa iubesti pe nimeni. Pentru tine 'mama' nu cred ca inseamna prea mare lucru, la ca si pentru mine 'bunica'.
Oricum, in Romania nu e prea bine si nu prea ai un viitor stralucit. Si eu ma bucur ca am scapat de acolo.
Vad ca nu vrei sa spui varsta.
Daca ai ghicit-o, de ce sa o mai spun? Ok, o sa mint frumos. Am 13 ani, baietel, imi place Skrillex, MT Eden, de fapt dubstep, DnB, rock . Dar, de ce acest subiect acum? Varsta mea nu cunoaste limite, laughing out loudly varsta mea e doar o alta variabila in timp si spatiu 
Frumos spus 
Felicitari tuturor, mersi tuturor pentru raspunsuri. O zi placuta va doresc, iar daca cineva vrea sa vorbim, va astept pe messenger, la i. 3oh3@yahoo.com
Corect, ai dreptate, dar varsta ta este relevanta pentru a putea raspunde la intrebare. Daca ai fi avut 13 ani nu ai fi putut sa te muti de la mama ta, si as fi crezut ca esti un 'baietel' gelos pe fratele lui mai mic.
By the way, muzica pe care o asculti e ok.
Cine te ia de mic, iti schimba scutecele, iti alina suferintele - colicile alea groaznice si durerile de la eruptiile dentare - cand esti bebelus, aia este mama ta. Si cea care te-a adus pe lume merita respectul tau pentru ca sacrificiul tau, dar nu poate sa fie mama cu adevarat.
Ce poti face tu ca sa te intelegi cu cea care ti-a dat viata? Ti-a zis foarte bine AleksandraAleksa si nu prea am ce sa adaug. Doar atat: tine minte ca voi practic sunteti straini si ca prin forta imprejurarilor sunteti siliti sa stati in aceeasi casa. Practic, desi doare, tu esti doar un chirias in casa mamei tale, si (trebuie sa fii multumit ca ea plateste toate cheltuielile casei?/o greutate in plus pentru ea?)
Ar mai fi multe de spus, dar ar trebui sa fac anumite supozitii in lipsa informatiei. Cum ca mama ta ar fi avut o relatie nefericita si a divortat, ca voi doi sunteti dintr-o prima relatie si fratele mai mic din alta. Dar mai bine ma opresc aici.
Bună!
Încearcă să te porţi mai bine cu ea, dacă e, chiar spune-i că ai nevoie de atenţia ei, şi întreab-o care este motivul pentru care nu ţi-o oferă.
Succes!
Nici nu te gindi ca sa pleci. Mai bine analizezi lucrurile si te gindesti daca procedezi corect?
"N-a fost alaturi de mine cand am avut nevoie. " --- afirmatia "suna" a condamnare!
Cred ca esti suficient de matur sa intelegi ca o atitudine de condamnare, un comportament mereu acuzator la adresa cuiva ( parinti, rude, prieteni), aproape intotdeauna, determina distantarea afectiva a acelei persoane fata de cea care condamna--- ori, tu iti judeci mama, in loc sa intelegi si sa ierti.
Asadar, tu esti cel care trebuie sa-si revizuiasca comportamentul--- ti-ar fi mai usor daca te-ai transpune in situatia ei din momentul in care te-a lasat in grija bunicii.
Am vazut un caz! In care o mama sia abanodnat copilul si la lasat la orfelinat! Dupa ce a implinit 18 anii el a ajuns in cadrul armatei cu un grad mare si a ajuns in America! Si dupa mama lui..Care mai avea niste copii. Incepea sa zica ca nu a putut sal ia, etk alte aiureli! Acum cum au dat banii de el! A venit si a repedee ca il iubeste si toate acestea
Nu pleca vreau sa zic ca trebuie sa incerci sa ii faci pe plac imi pare rau pentru voi dar incearca daca incerci sa analizezi si din punctul ei de vedere poate vei realiza ca nu este asa cum te gandeai
Ghost las-o naibi sa vada ce greu e fara tine o sa-si dea seama las-o sa suporte consecintele stiu ca iti cade foarte greu pentru ca e mama totusi ea ti-a dat viata las-o
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
