Pai daca tot iti place de el, de ce nu faci tu primul pas, daca vezi ca el nu face nimic? Si cand te indragostesti cu adevarat, crede-ma, nu poti sa uiti pana nu piere acel sentiment in suflet. Te-ai gandit ca poate-i doar o atractie fizica?
Ai prea mari aşteptări de la acest tip. Contactează-l şi întreabă-l despre viaţa şi sentimentele lui aşa te va lămuri.
Probabil e timid şi aşteaptă un mic impuls din partea ta aşa că nu mai sta pe gânduri şi intră în vorbă cu el.
Mult curaj.
Salut.
Doresc sa te întreb: crezi ca ceea ce simți fata de el este iubire adevărata sau doar o pasiune?
Nu stiu, e greu de zis. Poate fi si o pasiune puternica dar si o iubire adevarata, de indata ce ma gadesc la el zi si noapte...
Daca te/as întreba care este deosebirea dintre o pasiune si iubirea adevărata cum ai raspunde?
Pasiunea este ceva deosebit de intens, un sentiment de dragoste foarte puternic, iar iubirea adevarata este acel sentiment de afectiune si admiratie, este sentimentul care te face sa te simti legat sufleteste de cineva, cumva acestea se leaga. Gresesc?
Ai dreptate. Plus la asta pasiunea e scânteia care apare atunci când ne place ceva insa asta e doar temporar pe când iubirea adevărata poate fi asemănat cu un foc a cărui intensitate depinde in cea mai mare măsură de felul cum il întreținem noi. Pasiunea nu pretinde efort din partea noastră, ba dimpotrivă vine când nici nu ne asteptam in timp ce iubirea pretinde o cunoaștere profunda a celeilalte persoane si cunoștințe practice cum se cultiva o relație cu adevărat iubitoare.
Ce crezi despre ceea ce simți fata de acel băiat? Este vorba de pasiune sau iubire?
De vreme ce nu-l conosc atat de bine pentru ca nu am vorbit cu el niciodata, consider ca poate e doar o pasiune, doar o atractie fizica...
Si eu am "boala" asta din pacate. Sfatul meu este sa nu iti alungi sentimentele, sa nu le negi. Stiu ca ai spus ca tu nu vrei sa faci primul pas, dar eu asta te sfatuisc. P.S. Legat de mine poate te intrebi de ce nu fac eu primul fas cu "printul" meu. Raspunsul e urmatorul: am doar 13 ani si ma consider mica pentru o relatie. Toate cele bune. Sa imi spui cum ti-a mers. Pa:*
O sa incerc sa fac eu primul pas, desi imi va fi greu. Macar sa nu regret dupa. La mine cred ca nu e o problema. Am 17 ani. Parerea mea este ca tu sa nu-ti faci probleme de la 13 ani cu baietii. Nu are rost. Traieste-ti copilaria pana ce mai poti. Oricum, mersi de sfat.
Ai putea sa incerci sa vorbesti cu el, ca sa nu regreti dupa ca nu ai incercat. si daca nu se poate sa treci mai departe