Hey TPU, sufar si eu de "boala" asta, iubesc fara sa fiu iubita...Acum cativa ani am cunoscut pe cineva, iar eu nu prea imi dadeam interesul in aceasta relatie. De fapt, nici nu o pot numi relatie pentru ca nu ne-am vorbit niciodata. De fiecare data cand ne intalneam, imi zambea, se aseza langa mine, ma privea, insa atat. Niciodata nu a intrat in voba cu mine. Uita asa eu m-am indragostit ca o fraiera, iar el continua sa faca acele "chestii", insa din ce in ce mai putine, parca nu-i mai pasa, s-a plictisit.Si m-a lasat pe mine cu ochii in soare... Vorbeam si cu alti baieti, dar intodeauna imi aminteam de el. Nu as vrea nici sa fiu eu prima care-i vorbeste..Si observ ca acum are acele priviri si pentru alte fete, insa nu a avut nici o prietena pana acum. Cam ciudat; ca sa nu mai lungesc povestea, ce sa fac sa uit de el? Daca el nu face nimic, vreau sa uit. Nu mai suport sentimentul asta! Dau funda pentru cel mai bun sfat.

Eu cred ca ar fi mai bine sa il uiti. Adica, nu stii cat de sincere au fost zambetele si ce urmarea de fapt. Daca ar simti ceva pentru tine ti-ar spune. Odata ce se da la toate fetele, nu cred ca e prea timid sa iti spuna daca ii placi sau nu.

Ai putea sa incerci sa vorbesti cu el, ca sa nu regreti dupa ca nu ai incercat. si daca nu se poate sa treci mai departe

Si eu am "boala" asta din pacate. Sfatul meu este sa nu iti alungi sentimentele, sa nu le negi. Stiu ca ai spus ca tu nu vrei sa faci primul pas, dar eu asta te sfatuisc. P.S. Legat de mine poate te intrebi de ce nu fac eu primul fas cu "printul" meu. Raspunsul e urmatorul: am doar 13 ani si ma consider mica pentru o relatie. Toate cele bune. Sa imi spui cum ti-a mers. Pa:*

Ai prea mari aşteptări de la acest tip. Contactează-l şi întreabă-l despre viaţa şi sentimentele lui aşa te va lămuri.

Probabil e timid şi aşteaptă un mic impuls din partea ta aşa că nu mai sta pe gânduri şi intră în vorbă cu el.

Mult curaj.

Salut.

Doresc sa te întreb: crezi ca ceea ce simți fata de el este iubire adevărata sau doar o pasiune?

Nu stiu, e greu de zis. Poate fi si o pasiune puternica dar si o iubire adevarata, de indata ce ma gadesc la el zi si noapte...

O sa incerc sa fac eu primul pas, desi imi va fi greu. Macar sa nu regret dupa. La mine cred ca nu e o problema. Am 17 ani. Parerea mea este ca tu sa nu-ti faci probleme de la 13 ani cu baietii. Nu are rost. Traieste-ti copilaria pana ce mai poti. Oricum, mersi de sfat.

Daca te/as întreba care este deosebirea dintre o pasiune si iubirea adevărata cum ai raspunde?

Pasiunea este ceva deosebit de intens, un sentiment de dragoste foarte puternic, iar iubirea adevarata este acel sentiment de afectiune si admiratie, este sentimentul care te face sa te simti legat sufleteste de cineva, cumva acestea se leaga. Gresesc?

Ai dreptate. Plus la asta pasiunea e scânteia care apare atunci când ne place ceva insa asta e doar temporar pe când iubirea adevărata poate fi asemănat cu un foc a cărui intensitate depinde in cea mai mare măsură de felul cum il întreținem noi. Pasiunea nu pretinde efort din partea noastră, ba dimpotrivă vine când nici nu ne asteptam in timp ce iubirea pretinde o cunoaștere profunda a celeilalte persoane si cunoștințe practice cum se cultiva o relație cu adevărat iubitoare.

Ce crezi despre ceea ce simți fata de acel băiat? Este vorba de pasiune sau iubire?

De vreme ce nu-l conosc atat de bine pentru ca nu am vorbit cu el niciodata, consider ca poate e doar o pasiune, doar o atractie fizica...