Hiii TPU.
Nu stiu cum sa spun, dar simt ca. vreau sa fug de acasa :-|.
Pai..Acum,tot ce-mi ramane e sa va povestesc,e din cauza lui taica-meu .
In 2006, fratele meu avea 15-16 ani,si nu prea se mai ducea la biserica si chiulea de la scoala,iar cand tata a aflat de toata treaba asta.A iesit urat de tot.L-a batut crunt, si am ajuns si la stiri.Nu stiu daca chiar asa este,eu eram doar un copil cand s-a intamplat treaba asta, aveam 5-6 ani.Fratele meu a intrat in spital timp de o luna de zile,iar medicii au inceput sa spuna "Taica-tu e criminal!" [Spun din nou,asa imi amintesc,pentru ca parintii ezita sa-mi povesteasca] Siiii, de atunci fratele meu nici nu-l saluta pe taica-meu.Parintii au divortat,eu eram si inca sunt incredintata mamei,si am ramas cu ea si fratele meu la bunici,dar parintii s-au impacat,ca sa nu fiu crescuta doar de un parinte.
Si din clasa a III -a,a inceput totul. Tata incepea sa ma faca in toate felurile si pentru cea mai mica greseala, chiar ma si batea cateodata.Am rezistat eu cumva, dar a inceput clasa a V-a.Am crezut ca-mi tai venele cu el,noroc cu o prietena care m-a impiedicat sa o fac,m-a facut sa ma gandesc ca viata are si partile ei bune, nu trebuie sa mor.Si atunci tata se axa mai mult pe invatatura,imi era frica sa nu iau nota 6, ca facea urat.Cumva,am iesit a II-a pe clasa.In timpul verii, m-a mai lasat in pace.Dar anul asta..Am facut-o de oaie.Pentru pur si simplul fapt ca m-am dus la fretele meu acasa sa stau o zi cu el,m-a facut in toate felurile posibile si imposibile,si mi-a spus "Mai bine nu te faceam,si daca tot te faceam, te lasam pe scara blocului!" si am inceput sa plang.Cand a venit mama acasa m-a linistit, si i-am zis ca fug de acasa sau ma tai cu lama.Mama mi-a zis din nou ca o sa vorbeasca cu el si o sa fie totul bine.
Dar azi, am intarziat 5 minute acasa,ca m-am certat cu o prietena si tata m-a pedepsit si mi-a tras o palma, de fata cu mama.Eu m-am dus in camera si am inceput sa plang,iar mama m-a consolat,din nou,frumos, desi m-a vazut taindu-ma pe mana.Acum a iesit din camera,si scriu.
Nu stiu ce sa fac,nu il mai suport pe tata,si sincera sa fiu, nici nu-l iubesc. Absolut deloc.Pentru ca un tata adevarat nu si-ar dori rau copiilor lui.Nu stiu ce sa fac,nici nu cred ca ati citit pana aici.
Dar,daca tot v-ati pierdut timpul cu mine, imi spuneti ce sa fac? O sa ajung la disperare cu asta in casa .

Vorbeste si cu fratele tau.
Poate exista o posibilitate sa te muti cu el definitiv.

Salut. Desi nu am un raspuns practic la intrebarea ta vreau sa iti spun ca m-a emotionat profund povestea si iti doresc sa reusesti sa scapi din acest cosmar. Am avut si eu probleme cu tatal meu, bineinteles nu atat de mari, si cunosc sentimentul ala cu fugitul de acasa, cu ascunsul oriunde cat mai departe de casa si oricat de mult cu putinta. Este sfasietor sa auzi ca exista astfel de oameni. Si ne transforma si pe noi odata cu comporamentul lor. Devenim sensibili si inhibati unii, altii brute care vor sa impuna respect. Ramanem marcati pe viata si asta e tragic.
Daca ar fi fost sa fiu eu in locul tau acum, cum am fost si eu in situatia ta cateodata, as riposta, dar nu pot sa te sfatuiesc sa faci asa ceva. Eu am ripostat pentru ca m-am simtit capabil sa o fac si nu regret.

Sa fugi de acasa nu e o solutie, te bate?, Nu-l iubesti? Da un telefon la 112.

As vrea, crezi ca nu i-am zis la mama ca vreau sa ne mutam la Dexter ? [mi-e mai usor sa-i zic porecla ]
Dexter e mai incapatanat, si nici nu prea petrecem timp impreuna, am mai vorbit pe tema asta, el nici nu vrea sa auda de tata .

Macar aici am cu cine discuta si ma bucur ca ma intelegi, nici nu am pe cineva care sa-mi inteleaga TOTAL povestea asta..Nu cred ca ar fi cineva care sa inteleaga cat sufar eu din cauza unui om fara suflet .
El mereu ma santajeaza cu cuvinte alintate, dar pe mine nu ma duce cu zaharelul.
Totusi, mai astept raspunsuri, merci mult ca m-ai ascultat >

Doamne... Ce mila mi-e de tine... De vina nu esti nici tu si nici tatal tau, el saracul este bolnav psihic si nu realizeaza. Singura vinovata este mama ta ca accepta toate acestea. Singurul meu sfat draga mea este sa ii propui mamei sa mergeti la Protectia Copilului si sa va dea acei specialisti un sfat in cazul vostru.

Eu iti doresc tot binele din lume, mai bine nu citeam ca m-ai intristat. Mor de nervi cand citesc asa ceva.

Te pup!

Habar nu ai cat ma consoleaza raspunsurile la intrebarea asta, nici nu stiam ca am o poveste asa..ciudata.Cand vad ca oamenilor le e mila de mine, ma trateaza diferit, de aceea sunt si mai timida.
Merci mult tuturor care ma inteleg, abia daca pot sa scriu, multumesc mult lui D-zeu ca-mi da putina putere sa merg mai departe.

Pai...si eu am fost intr-o situatie asemanatore, numai nu asa de violenta, cu mama mea care e bolnava cu nervii.Si eu aveam de gand sa ma duc dracu odata din casa in care traiesc, dar am vorbit mai bine cu tata si am reusit sa ajung la un raspuns, cu toate ca si eu plangeam mult:Mama e bolnava, fac cu vrea ea si nu o mai supar.Deci ce propun eu sa faci este sa vorbesti mai bine cu mama ta, sa ajungeti la un consens prin care sa il parasiti pe tatal vostru pentru ca fac pariu pe cat vrei ca nici maicata nu se simte mai bine decat tine...Succes:*

Deci,ai putina rabdare,nu are rost sa te omori pentru un parinte incapabil...te inteleg perfect,prin asta am trecut si eu si ajungeam sa indur chiar batai sa dorm pe afara,desi nu faceam nimic,dar la mine e o alta problema la mijloc,IN primul rand mama ta e vinovata,pentru ca te creste langa un asemenea om,dar presupun k si ei ii este teama de el,faza e ca i-a fost frica ca nu va putea sa te creasca singura,sa iti ofere un viitor pe care orice mama si-l doreste pentru copii ei,mama ta crede ca asa vei putea sa ajungi cineva,dar TU esti prea micuta ca sa poti face cv in privinta asta,crede-ma k si eu vroiam sa fug de acasa,dar nu poti sa iti ratezi viitorul,gandeste-te de acum incolo la tine,la viitorul tau,axeaza-te pe asta si cand iti vorbeste asa nu mai pune la suflet,si nu varsa vreo lacrima,nu ai de ce! FIii tare,nu ai gresit cu nimic, ca ai vrut sa stai cu fratele, de fapt e un gest admirabil, doar te sfatuiesc de acum incolo daca vrei sa mai il vezi sa vorbesti cu el si sa va vedeti in alta parte de unde tatal tau nu ar putea afla ca l-ai vazut! AI rabdare si speranta, o sa fie totul bine la un moment dat!(funda?)

Nu este o solutie sa fugi de acasa.
Vorbeste cu familia ta cei care te inteleg.
Am citit ce ai scris de 10 ori pentru a-mi da seama daca este un film sau nu, dar la un moment dat am inteles ca este ceva real, care este cumplit ce simti tu.
Parerea mea e mai sus, nu stiu ce sa zic chiar nu am mai auzit cazuri de genul asta. Mai lasat fara cuvinte.
Mult succes in continuare sa fi puternica!

Nu are rost sa-ti faci tie rau ca tu nu ai nici-o vina, esti o victima in casa aceea.
Ar fi mai bine sa te iei direct si sa te duci la politie, singura, fara mama ta.Caci din cate vad eu, ea te consoleaza, insa la fel ca si tine, ea este neputincioasa in a-ti oferii ceea ce ai tu nevoie:un camin cald si linistit.Deci daca ii spui ce ai de gand,mai mult ca sigur va incerca sa te intimideze,opreasca. Daca crezi ca poate te intimidezi,sau nu ai puterea sa le spui politistilor exact ceea ce ti-ai propune,poti scrie pe o foaie,exact cum ai scris aici,iar aceea va servi drept declaratie(nu conteaza pe ce foaie sau cum scrii, ea poate fi transcrisa), si in felul asta stii ca reusesti ce ti-ai pus in minte, nu te intorci din drum si nu te intimidezi.Dar ai grija nu cumva sa gaseasca taica tu foaia, caci din cate vad e cam dus cu pluta rau.Ar fi o ideea sa vorbesti cu fratele tau inainte de a face declaratie la politie,sa vezi daca exista posibilitatea de a te muta cu el,si sa fii incredintata bunicilor.Din cate vad(poate ma insel),esti o fata la locul tau, doar familia ti-e abuziva, si nu cred ca bunicii si frate tu nu ar incerca sa te ajute. Poti chiar sa fii incredintata lui frate tu din moment ce el e major.
Poate iei in considerare si te gandesti ca ti-ar fi mai bine la tara. Daca esti cuminte, constiincioasa, si iti mai ajuti si tu bunicii la treburile casei nu cred ca o sa te considere o povara la casa lor.Nu te gandi la ce spune taica tu, sau altii, gandeste-te ca nu meriti sa fi tratata astfel si vrei de mai bine.
Gandeste-te la tine!

Sa-mi dai ID-ul tau...

Vorbeste cu fratele tau!

Vorbeste cu mama ta in 4 ochi cand sunteti doar voua acasa si spune-i ce simti tu poate puteti sa va mutati. Crede-ma ca viata e atat de frumoasa incat trebuie sa o traiesti, nu merita sa iti faci rau din cauza unei persoane.

Doamne, chiar e trista povestea ta.
Nu ar trebui sa stai sa induri asa ceva, mai ales cu un tata asa ca al tau...
Cum a spus un coleg mai sus, e si vina mamei tale ca il accepta...
Si din nou, cum a spus si el, ar trebui sa te duci la Protectia Copilului, ai si tu drepturi, nu ar trebui sa fi tratata asa...
Imi pare sincer rau.
Si nu la partea cu suicidul, nu e bine nici sa te gandesti.
Pa-pa!

Daca vrei sa se schimbe spune : Doamne intoarce la buna si la rugaciune pe toti dusmanii mei. Spune asta de 40 de ori pe zi timp de 40 de zile.Am testat-o si merge de fiecare data.

Da.intradevar o povara pentru tine, dar acele fapte pe care vrei sa le faci "si aici ma refer special la taiat si omorat" nu sunt o solutie si sincer cred ca faptele tatalui te-au adus intr-o depresie pe care nu o poti trece decat cu un specialist(psiholog).ce ramane de facut? pai daca iti doresti sa mergi mai departe apeleaza-i pe cei de la protectia copilului sau da-le un mail si spune-le ceea ce ne-ai spus si noua. uite aici cateva adrese care te-ar interesa.
http://www.copii.ro/content3a9f.html?id=6
http://www.telefonulcopilului.ro/
daca vrei cu adevarat te pot ajuta in privinta asta.da-mi id tau si te voi contacta, pe privat lasa adresa.

Heeei :* Am citit povestea ta si chiar m.a emotionat. Eu ti.as recomanda sa vorbesti cu mama ta despre tatal tau. sa ii spui totul. Daca ea te iubeste cu adevarat (nu zic ca nu te iubeste) va lua o solutie despre subiectul asta. spune.i tot ce ai pe suflet. Poate ai putea sa vorbesti si cu fratele tau. te.ar putea ajuta Oricum dupa mine,, fugitul de acasa,, nu prea este o solutie.Fiindca atunci cand te vor gasi parintii tai taica-tu te va certa si. etc pentru ca ai fugit.Am zis sa vorbesti cu mama ta ca poate va puteti muta. Sper ca ti.am fost de folos

Tatal atu a ajuns la asa numita criza varstei mijlocii.Si tatal meu face ca un crocodil sufocat cateodata si nu prea-l bag in seama, nu prea are ce-mi face am 17 ani.Incearca sa vorbeti cu el cand e calm el chiar nu poate fi nici o secunda calm? Ce a facut fratele tau nu e iesit din comun toata lumea prefera s mai scape de cat-o ora de scoala din cand in cand,nu cred ca era asa grava problema,tatal tau e un escroc daca nu se poate controla,probabil are nevoie de un tratament special. Vorbeste si cu fratele tau daca ai putea sa stai la el,ai putea sa te duci la protectia copilului doar ca in caz ca nu reusesti ceva si ramai tot la mila tatalui tau sa se razbune si sa te loveasca fara mila poate chiar s ate nenoroceasca. Orice ai face sa nu-ti iei viata, daca o faci necazurile tale adevarate abia vor incepe crede-ma. Tatal tau consuma alcool? sau cafea in exces? Lucreaza din greu in coonstructii, mina, combinat ceva ce i-ar putea afecta starea psihica? Nu ai unde sa fugi de acasa esti inca prea mica ca sa poti sa te descurci si plus ca te-ar prinde, te da disparuta si te cauta politia pana te gaseste.Incearca sa faci totul ca sa nu se mai enerveze pe tine,daca chiar nu poti ai putea sa depui o plangere la politie si ei iti or face legatura cu protectia copilului, ei vor face o ancheta, e bine sa ai niste semne de violenta pe tine si astfel sa nu apara complicatii, iti vor intocmi un avocat, probabil vei fii data in adoptie sau daca fratele tau se ofera sa te tine daca ae loc de munca sau posibilitati.In orice caz nu iti lua viata, e cel mai rau lucru care ti s-ar putea intampla.Iti urez multa bafta si curaj si sper ca toate vor iesi bine.

Stiu sentimentu cand eram mai mica si eu eram batuta, nu te omara e pacat, du-te vorbeste cu mama ta cand sunteti singure si spune-i ca vrei sa pleci daca vrea facetiva bagajele puneti-va bagajele undeva foarete bine si plecati amandoua departe da lasati un mesj ca ati plecat ca sa stie ca nu s-a intamplat altceeva si fugitiu nu in orassau satul vostru plecati in alt judet si gata daca nu vrea mama ta pacalesteo si pleaca tu dar pastreaza legatura iubirea cu mama ta e cea mai frumoasa si o sa continue te pup si te admir pentru cat rezisti

Pff...greu...foarte greu.
daca e atat de grav pe cat pare. poti apela si la autoritati...
protectia copilului iti spune ceva?

Nu este bine sa.ti expui intreaga viata aici. sau cel putin poveste. mai bine vorbesti cu un psiholog sau cu mama ta, te.ar putea intelege cel mai bine. pana nu faci 18 ani nu ai ce sa faci tu in privinta asta. poate ca asa a vrut dumnezeu :*.

De ce pui " " ? Crezi ca e de ras?
Daca vrei sa imi dai raspunsuri la caterinca, du-te altundeva, dar aici e chestie serioasa, e vorba de rstul vietii mele .

Apropos,am vazut ca esti din Petrosani, eu sunt din Lupeni.

Povestea ta seamana cu a mea doar ca mai cruta tatal meu este rau dar mai are si el momete si apropo si ai mei au divortat si sau impacat
Eu am un pic nervi mai dezvoltati si cand ma enervez fac rau de tot odata am spar mobila in fine idea e ca nu trebuie sa il mai asculti si cum am vazut intr-un alt comentariu viata e prea frumoasa ca sa renuti la ea pentru ca tei intepat intro aschi esti tanara traiesteti viata du-te la fratele tau sau locueste la bunici sau undeva daca suporti mai stai cu el dar cred ca nu mai suporti daca ti-a placut ce ti-am spus raspunde-mi

Sa fugi de acasa nu este o solutie. Nici sa te omori. Daca te bate si intrece limita, sa stii ca poti suna oricand la politie. De asemenea, poti vorbi foarte deschis cu mama ta intr-o zi cand el nu este, ii poti spune calm dar hotarat ca lucrurile nu mai pot continua asa, ca tu ai un frate cu care ai tot dreptul sa tii legatura, ca ai o viata linistita si ca el nu se mai poate lua de tine din orice, fara ca ea, mama ta, cea care ti-a dat viata, sa ia atitudine.
De asemenea, fiecare unitate de invatamant are cate un psiholog. Poti lua legatura cu el/ea si te va ajuta sa discuti cu cineva si sa te descarci.
Nu stiu daca te-am ajutat, mi-as dori sa pot face mai mult, dar nu pot. Sper ca vei fi bine si ca nu vei lua decizii pripite.

Exact, asa spuneam si eu. Mama ei e de vina. Nu tatal ei care e bolnav psihic si necesita medicamentatie, nu ea care e minora. Mama e de vina ca accepta tot si ca nu merge cu ea la Protectia Copilului sa gaseasca impreuna cu acei specialisti de acolo vreo solutie.

Oricum, ca sa fiu sincer am tinut sa comentez la raspunsul tau pentru ca-mi place avatarul tau...

multumesc

Buna
in primul rand nu ai varsta necesara sa te poti intretine singura si fuga nu este o solutie, sa inteleg ca fratele tau are in jur de 22-23 de ani, nu? munceste? daca el sta la bunici, tu de ce nu te duci la ei? de ce nu vorbesti cu mami tau ca nu suporti sa traiesti in calvarul pe care il suporti zi de zi..tot ce poti sa faci e sa vorbesti cu mama ta, apoi daca nu se ia atitudine, ii spui ca te muti la bunici, amintestei parintilor tai ca armonia in familie e un lucru esential in cresterea si educarea copiilor.
O zi frumoasa iti doresc

Ce pot spune? Te-as lua la mine acasa. Incearca sa vorbesti si tu cu mama ta si explica-i ca mai bine traiesti decat cu un parinte decat cu " Omul acela". Daca e tatal tau nu inseamna ca poate face orice cu viata ta, in fine mi-e nu mi-s-a intamplat niciodata asemenea lucru, dar ce pot spune. Evita chestiile cu telefonul copilului, aia vor venii la tine, iar dupa iti dai seama ce iti va face tatal tau daca se trezeste cu 3 executori la poarta si cu restrictie sau ordin judectoresc.Ce pot spune, discuta cu mama ta sau muta-te la bunici, poti avea si o discutie cu tatal tau..Imi pare rau de tine! O fata inteligenta si persoanele se poarta astfel cu tine.Sa ai o viata cat mai frumoasa! Sper sa ti-se rezolve problema!