Cum v-au mâncat telefoanele astea urechile, sunteti pierduți fără ele.
Invita fata la un suc, chiar nu-ți trece prin minte?
Cheers
Spune-i ce simți cu adevărată pentru ia du-te cu curaj și tupeu fără frica nu ai de ce sa-ti fie frica sa nu-ți fie frica Nicidoată in viața asta sa spui ce simiti cu adevărat pentru omul sufletul și inima pe care iubești cu adevărat asta este sfatul meu din toată inima
Te bagi in seama cu ea si bati apropouri, daca vezi ca ii cam plac apropourile alea te oferi sa fi in relatie cu ea, simplu.
Iei o floare.
Te duci sa i-o dai.
Floarea ii va deschide inima. (Asta e sigur, orice femeie iubeste florile)
Restul va urma de la sine.
Se va sfirsi cu un pupic din partea ei (tot floarea va fi de vina pentru asta). Si cu promisiunea unei noi intilniri, daca nu din partea ta, din partea ei.
E complicat?
Pentru noi, astia "batrini", e simplu, dar pentru el, daca o face prima oara, e prea complicat.
Cum ce faci, daca ai aflat ca te place, invit-o la un suc, o plimbare si va accepta sigur, si dupa aia curge totul de la sine, faceti relatie si gata.
Deci invit-o undeva ca sa incepeti treaba.
Nu, timiditatea vine din nesiguranta si frica, cand nu sti ca aia sau ala te place si ai teama de refuz, dar daca omu asta e destul de inteligent (ca daca copiii la varsta asta sunt in stare sa aiba note mari la scoala, inseamna ca nu-s prosti), realizeaza ca daca a aflat ca celalalt il place, atunci la sigur se poate duce pentru ca nu are cum aparea refuz.
Deci iti trebuie putin cap si gata.
Dar si teama asta are un motiv, cand motivul ala dispare, dispare si frica, asa e normal.
Asta daca nu e ceva patologic.
Pai si eu ma iau dupa emotii?! Ce dracu, judec si eu putin si imi dau seama ca emotiile alea-s negativ si fara rost, ca daca mi-am invins emotiile, dupa aia dispar si e bine, de cate ori n-am facut asa.
Daca aveam teama sa interactionez cu cineva, ma duceam! Ma duceam asa, si dupa ce vedeam ca merge treaba, dispareau acele emotii si teama, si dupa aia data viitoare nu mai aveam asa emotii.
Si asta o faceam si la 19 ani, de multe ori si eu aveam timiditate, insa mi-am zis "ba, dar de ce? Nu are nici un sens, si daca nu iese nu iese, daca ma fac de ras ma fac de ras, dar incerc, ca daca merge relationarea?". Adica imi ziceam ca daca nu incerc am sanse 0, daca incerc am ceva sanse sa fie bine.
Si asa a fost bine.
Pai uite eu, de la depresie aveam ganduri de suicid, pai dar ce, m-am lasat prada a ce simteam? Am zis asa "vad negru totul de la depresie, dar real nu sta treaba asa, nu ma las dus de emotii de ce simt, mai astept, mai lupt sa ma tratez si sa-mi revin".
Cam asa se face, nu gata ma omor.
Aaa, daca ai ceva incurabil care te chinuie si nu se vindeca da, atunci sunt de acord, e un motiv okey, dar nu asa aiurea sa te omori cand problema ta se rezolva daca ceri ajutorul.
Dar prostia e multa si mare, mai bine zi asa.
Pai totusi eu zic ca am gandit-o, ca doar asa te poti opune emotiilor, daca te prinzi ca ele-s false si capcana, deci tine de gandire.
Si ma consider un om mediu doar, nu ma consider geniu.
Mi se pare ca nu e asa complicat sa-ti dai seama ca o depresie se poate trata si ca poti scapa, si ca nu are sens sa faci ceva permanent pentru o problema temporara.
Si ca nu are sens sa mori pana nu incerci orice sa scapid e problema.
Si nu e greu sa-ti dai seama pentru ca scrie peste tot despre asta, si poti afla imediat ce si cum daca ai starea aia, deci tot la gandire ajungem.
Daca esti interesat de casatorie o intrebi daca vrea sa intre intr- o relatie in vederea casatoriei, daca nu o lasi in pace.
Mulțumesc frumos, insa am stat in banca cu ea si mirosea groaznic. Am decis ca igiena personala este foarte importanta asa ca nu imi mai place de ea. Răspunsul este câștigător pentru ca restul au răspuns de parca au 1000 de gagici pe zi și farier eu ca imi e rusine...