Îmi este din ce în ce mai frică să comunic cu oamenii. Din cauza anumitor persoane, abia leg două cuvinte în fata cuiva. Diriga îmi tot strică prietenii si isi baga nasul in viata mea persoanala chiar dacă sunt a 10-a. Mi-a stricat două prietenii,pe care am reusit să le refac într-un fel. Mai întâi diriga i-a spus mamei multe lucruri despre acele persoane,ca umbla în cluburi,fumează *au rămas si repetente* dar eu le cunosc de mult timp,de cativa ani si sunt niște persoane foarte amuzante si de treabă,ma inteleg foarte bine cu ele. Bineînțeles că mama m-a bătut,a tipat la mine si m-a înjurat in tot felul ca sigur si eu am fumat,ca m-a vazut diriginta în locul fumatorilor *de atunci o urăsc pe diriginta,spune doar chestii false despre mine* si sigur voi ajunge ca ele. A venit si la scoală,le-a amenințat,m-a făcut de tot râsul,îmi vorbea in fiecare zi in sictir chiar daca aveam note foarte bune la scoală. Profii sunt destul de ok,înafara de dirigintă si câteva excepții. În rest,colegii sunt un cosmar. Am doar colegi cocalari,lăudăroși,pârâcioși si răutăcioși. Mereu am fost pârâtă când stăteam cu prietenele mele care se pare că sunt doar niște influente negative,mereu am fost pusa intr-o lumină proastă de către colegi. Niciodată nu am fost unul pentru altul,nimeni nu s-a ajutat la nevoie. În pauze tipa mai rau ca animalele. Nu mai suportam, voiam să mă mut din clasa. Nu aveam unde in scoală. Voiam să plec de lângă părinții mei care mă judecă mereu si ma ceartă de la un 9. Îi interesează doar să învăț,nu si sănătatea mea psihică. Voiam sa plec în alt oras să învăț, am renunțat. Am rămas aici. Mi-am facut 3 prietene. Dar istoria se repetă. Diriginta iarăși îmi strică totul. Armonia care a mai rămas în familie si sănătatea psihică. Am ajuns în puntul in care îmi e frică să merg la magazin ca diriga ii spune mamei ca am mers sa fumez *mama mereu o crede,niciodată nu m-a crezut pe mine*, să vorbesc cu persoanele care mă fac fericita deoarece am ajuns să îmi fie greu să leg două cuvinte în fata lor. Nu mă simt eu. Nu eram asa. Aveam mai mult curaj. Acum îmi e frică de tot. Ce as putea face?
Ordonare:
Cronologică
Din cate vad eu, toti sunt vinovati dar numai tu nu esti!
Personal cred ca nu-ti vezi deloc barna dintre ochi, adica esti atat de aroganta si superficiala ca nu realizezi ca, de fapt, peste tot este vina ta, te-ai pus in lumina proasta singura, fiindca umblii cu oameni care au reputatie proasta.
Oamenii nu sunt rautaciosi daca nu au motive, ori t, prin comportamentul tau, te-ai erijat intr-o persoana rea si obraznica.
Poate ar trebui sa te autoanalizezi si sa vezi ca, tu esti cea vinovata aici, nu parintii, nu didirginta, nu colegii, tu si nimeni alta pentru ca intrii si creezi probleme cand ti se spune clar ca nu ai voie sa mai faci asa ceva.
Stiu, la 14-15 ani va considerati mai destepti decat parintii, profesorii si credeti ca toti va vor raul, ei bine, nu-i asa, esti inca un copil care abia acum a intrat in adolescenta si abia de acum isi dezvolta personalitatea si trupul, invata sa-ti accepti vina si sa-ti iei raspunderea pentru ceea ce spui si faci, pentru ca tu esti singura care genereaza aceste probleme. Evita sa mai dai vina pe cei din jur, de faptele tale esti direct raspunzatoare, asta este cert si se cheama maturitate intelectuala.
Răspunde
Mama ta și diriginta nu vor sa ai un anturaj care sa te influențeze negativ.Ai putea discuta sincer cu mama ta și sa ii spui ce simți, dar intr-un moment în care nu e tensiune intre voi.Ea îți dorește tot binele și cu siguranță ar vrea sa ai prietene care sa nu aibă vicii.Nu trebuie sa te descurajezi, vei putea rezolva problema cu mama ta.
Ti se pare normal ca mama ei sa o bata, sa o injure fara macar sa aiba o dovada clara ca ea a fumat?
Copilul trebuie educat fara "ajutorul" bataii.
Daca eu ma duc acum si violez o fata, sunt nevinovat pana la proba contrarie. (prezumtia de nevinovatie)
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
