In vara trecuta am intrat in depresie din cauza unor probleme in familie(nu dau detalii), in septembrie am inceput clasa a 9-a, eu eram deja distrus emotional, am devenit inadaptat social de la atata izolare de lumea exterioara, colegi vazand ca sunt atat de trist m-au batjocurit si inca ma batjocuresc in continuu. Nu m-am putut concentra pe scoala din cauza ca depresia ma extenueaza rau de tot, cred c-o sa raman repetent. Mama nu a vrut sa mearga in vacanta sa ma transfere, ea a crezut ca e posibil si dupa vacanta. Singura si absolut singura cale de a iesi din depresie ar fi sa ma mut din casa-n care traiesc, dar nu gasesc nici o solutie pentru a face acest lucru posibil tinand cont ca am 16 ani, am oare posibilitatea sa imi gasesc un loc de munca in care sa fiu platit destul incat sa-mi pot asigura chirie(1000-1400 lei)? De vara trecuta nu a existat zi in care sa nu ma gandesc la sinucidere. Ce pot face?
Nota: Sa nu imi ziceti de psiholog/psihiatru, nu sunt de acord cu asa ceva.
Nota#2: Nu vreau sa accept situatia asa cum este, imi este imposibil.

Daca esti batjocorit de colegi, poate ca nu o fac din rautate, poate ca o fac doar ca sa te tachineze, si eu trecut prin asta, dar trebuie sa te schimbi si sa raspunzi cu aceeasi moneda, dar intr-un mod mai elegant. La varsta ta, nu cred ca este un loc in care sa fii platit astfel. Cei cu studii superioare abia au acces la un astfel de salariu. Tot ce iti recomand e sa fii tare si du-ti studiile pana la capat, indiferent de situatie. Sau, asteapta paba la 18 ani.

Sursa depresiei nu sunt colegii ci problemele din familie.

Frate avem vieti asemanatoare doar ca eu nu uit sa zambesc chiar daca in interior nu mai nici o urma de speranta stai linistit certuri in familie au aproape toti si eu m-am gandit cum ar fi daca mas sinucide sau lear fi dor de mine daca as muri dar am inteles ca genul asta de gandire e o prostie gandeste-te ca alti au o viata mult mai grea ca tine ca si mine ca restul si tot nu uita sa zambeasca citez dintr-un anime preferat (nu poti intelege persoana pana nu simti ce a simtit si acea persoana) de aia iti spun capul sus ai aceiasi varsta ca si a mea nu poti sa te angajezi inteleg ca incerci sa scapi din iadul asta numit viata dar capul sus daca uiti sa zambesti iti negi existenta te negajesc nu-i nimic raspundele inapoi arata-le ca nu esti batjocora lor. sper ca te-am ajutat bafta frate.

Frate, nu vream tipu' asta de sfaturi, nu ma gandesc ca alti o duc mai rau, ma gandesc doar ca vreau ca eu s-o duc bine, eu nu pot accepta acest trai de viata, eu sunt obisnuit cu vechiul meu stil de viata, vreau ceva mai bun pentru c-o merit pe deplin.

Si de unde stii ca o meriti pe deplin?

Asta nu-i problema ta!

Toti meritam o viata mai buna uni mai mult alti mai putin dar nu are rost sa te gandesti la sinucidere sau sa cazi intr-o depresie ce rost are sa fi un plangacios toata viata sa dai vina pe soarta frate ridicate si lupta pentr-u a o schimba daca plangi nu faci de cat sa te afunzi in agonie.

Da, dar indiferenta fata de un anume necaz inseamna acceptarea situatiei, pe de alta parte plansul e o lupta.

La 16 ani nu prea ai ce sa muncesti pe atatia bani.pt ca nu te angajeaza nimeni full time.nu vreau sa te descurajez, eu am avut acelasi gen de probleme.nu pot descrie prin cuvinte cat de grea a fost copilaria mea,la oricine stateam(mama, matusa, bunica) asistam numai la scandaluri, batai, uneori si eu picat in mijlocul certurilor.si acum un an, cand eram clasa a 11-a, problemele mi-au pus capac si am intrat in depresie, ba chiar am avut atacuri de panica si aveam impresia in fiecare clipa ca o sa mor.e foarte greu sa treci peste, mintea iti joaca feste atunci.nici eu nu m-am dus la niciun psiholog sau psihiatru si bine am facut.astia stiu doar sa iti dea tratamente psihiatrice sa te distruga pe viata.e adevarat ca la mine s-a intamplat mai tarziu, si tu mai ai ceva pana devii major si poti sa fi pe cont propriu.dar te sfatuiesc sa te tii de scoala, asa cum poti.eu inainte de depresie am luat premiul I in clasele IX-X, apoi am scazut drastic, dar chiar daca depresia nu a trecut si chiar am mai intampinat probleme, mi-am dat doua palme si nu m-am lasat.acum am terminat a 12-a, e adevarat, cu greu, dar astept bacul si simt ca va fi bine.ma bucur ca nu am renuntat ca sa ma duc la servici.desi am vrut la un moment dat si eu asta.te sfatuiesc sa te detasezi de toate, sa fi mai egoist ca sa zic asa, gandeste-te ca orice ar fi va veni si ziua de maine si va veni si vremea cand vei scapa din mediul ala.dar nu acum, mai suporta putin, mai ai doi ani si esti major.atunci te poti angaja si te poti muta de acasa.dar tine-te de scoala.incearca sa termini anul asta si apoi convinge-o pe mama ta sa te transfere. dupa ce te transferi,incearca sa fi cu noii colegi cel care erai inainte de depresie,cand esti la scoala, deconecteaza-te, uita de ce se intampla acasa, pe mine numai colegii m-au ajutat sa trec peste, m-au inteles mai bine ca familia.iesi afara cu prietenii,incearca sa nu stai tot timpul acasa daca iti face rau,dar cel mai important, ti-am spus, nu te lasa afectat, fi egoist, traieste pentru tine.stiu ca suna urat, dar in astfel de cazuri, cand oamenii din jur nu merita implicarea ta, e cea mai buna solutie.eu am 18 ani jumate acum si de anul trecut am mai avut probleme, ba chiar mi s-a intamplat acum cateva luni ceva cu mult mai grav decat lucrul care m-a bagat in depresie.si am crezut ca o sa clachez.am avut momente de depresie iar, dar am trecut mult mai usor peste ele acum.sa zic ca m-au ajutat experientele trecute.si acum mai am probleme.destul de grave, dar nu ma mai agit.in curand voi termina si cu bacul si voi fi pe propriile forte si am speranta ca va fi cu mult mai bine.nu stiu daca te-am ajutat cu ceva, dar sa stii ca imi pare rau ca treci prin asa ceva.cand familia nu ti-e aproape, prietenii sunt solutia. termina anul, fa-ti transferul si incearca sa iti faci prieteni

Apreciez faptul ca mi-ai scris asta, nu este genul de raspuns dorit, eu nu pot accepta situatia, daca ies din depresie o sa para ca am pierdut lupta, trebuie ca mama sa vada ca sufar sa faca si ea ceva, mama a facut totul pentru mine de-a lungul vietii mele, dar am senzatia ca i-a ajuns si fie e o mincinoasa notorie fie o persoana foarte indiferenta ce nu se gandeste la viitorul meu, din iulie in coace mi-a facut n si n de promisiuni si nu si-a tinut nici una din ele. Cat despre scoala nu stiu daca mai pot trece am probleme la multe materii. Mult noroc cu bacul.

Fa un sport, ia lucrurile asa cum sunt, citeste, invata, plimbate prin parc sau pe undeva la munte sau la mare, cunoaste lume noua care are aceleasi ocupatii/hobbyuri ca si tine, invata sa razi etc.

Stii chestia este ca tu nu accepti ajutor.Te bazezi pe fortele proprii si nu prea ai sanse mari de reusita,poate o discutie cu mama ta te va ajuta,dar o discutie ferma nu ceva de genu"stii as vrea aia,dar totusi nu sunt sigur", nu, pur si simplu te impui, este viitorul tau si trebuie ca in primul rand tu sa ai grija de el, nu altii.De lucru, nu vei gasi gandeste-te ca persoane cu studii superioare nu castiga atatia bani, dapai un copil de 16 ani cu 10 clase?! Nu ai iesire din situatia asta decat sa vorbesti cu cineva.Crede-ma depresii avem toti, depinde cat de severe sunt, iar la tine din cate ai scris tu este. Ocupa-ti timpul cu altceva, iar parerea mea este sincer sa te apuci de invatat pentru ca altfel nu ai cum sa ajungi unde iti doresti.Iti va fi bine, cand vei stii sa apreciezi ce ai, ce esti si ce faci.Nu sa-ti fie doar tie bine ci si celor din jur care te sustin.Eu zic sa fii tare, sa iti ocupi timpul cu altceva si vei avea rezultate(propria experienta).Ai grija de tine.

Si uite asa, din vorba-n vorba, ai dezvaluit ca, de fapt, asa- zisa ta "depresie"( dublata de un rezultat scolar dezastruos) este o forma de santaj psihologic a mamei tale. Spui ca"daca ies din depresie o sa para ca am pierdut lupta"! Apoi, dezvalui tinta santajului: " trebuie ca mama sa vada ca sufar"! In final, dezvalui motivul:"sa faca si ea ceva" pentru ca "mi-a facut n si n promisiuni si nu si-a tinut niciuna din ele"!

Nu crezi ca, la varsta pe care o ai, ar trebui sa dai dovada de mai multa maturitate?--- doar n-ai ramas in stadiul de copil de 4 ani care se tavaleste in praful strazii urland "eu vreau, ai promis "!

Da, dar sa minti la infinit pe cineva, persoana in cauza fiind propria progenitura, este asta raspunsul? Daca nu ma mintea as fi incercat sa caut si eu o cale de rezolvare. Situatia este prea grava, acceptarea situatiei nu este o solutie.

Daca ramai repetent retrageti dosarul de la scoala si te inscrii la anul la alta scoala si aia va fi a doua ta sansa incearca si tu sa fii mai deschis\a

Nu problemele scolare m-au adus in depresie, ci problemele de acasa. Inainte de depresie eram un baiat lejer, glumet si cu note mari, nu am fost mereu cum sunt acum.

Vorbeste cu parintii tai, spune-le despre asta daca ti tot in tine iti faci mai mult rau, inteleg prin ce treci si iti pot spune ca izolarea fata de lume nu e raspunsul
chiar daca ai zis ca nu vrei sa te vada un psiholog eu zic sa mergi, daca te duci nu inseamna ca nu esti normal
psihologul e doar un om cu care vorbesti si care te sfatuieste

Crezi ca poti sa imi dai add la id : florincip @yahoo.com avem acasi situatie si vreau sa vb ceva cu tine.