Inainte de toate, v-as ruga sa nu ocoliti aceasta postare. Poate multi dintre voi nu o considera o problema reala, dar cand vorbim despre suflet si trairi interioare, ne putem rapi cateva secunde pentru a reflecta asupra lucrurilor.

As incepe aceasta "povestire" exact cu inceputul. 1 Aprilie 2011, ziua in care l-am vazut pentru prima oara. Un tip simpatic, o figura placuta si un zambet larg. Ne-am surprins privirile pentru cateva clipe.(Sincer, nu stiu daca el se uita tocmai la mine, pentru ca eram zeci de fete in incapere. Mai tarziu, dupa ce ne-am cunoscut mi-a confirmat ca la mine se uita. El stie cel mai bine daca este adevarat)

Am ramas gandindu-ma, incercand sa ii recompun imaginea. A trecut ceva timp in care nu am mai avut ocazia sa il revad, iar pe la jumatatea lui Mai, ne-am revazut intamplator la o repetitie. (Amandoi ne ocupam cu muzica)

Am cazut iarasi in visare si mi-am propus sa fac tot ce pot pentru a-l cunoaste. (Si acum am emotii, amintindu-mi)

I-am gasit profilul pe un site de socializare si i-am trimis un mesaj. Mi-a raspuns, apoi au urmat alte mesaje prin care imi spunea ca si el a simtit "scanteia" dintre noi.Totul a decurs firesc, schimb de id-uri de messenger, schimb de nr. de telefon.Ne-am intalnit, ne-am vorbit, ne-am placut.Era exact ce imi doream. Cel putin asa cred.

Lucrurile au inceput sa capete o intorsatura urata cand a inceput sa dispara fara motiv, apoi sa reapara cand dorea sau cand il cautam eu. Am incercat sa ii explic dorintele mele spunandu-i ca nu sunt dispusa sa ma implic emotional/sexual in aventuri sau jocuri de orgolii. M-a spus ca nici el nu doreste asa ceva. (El stie cel mai bine ce-si doreste.)

Acum cateva zile am avut o festivitate unde ne-am nimerit amandoi (si grupurile in care cantam). M-am asteptat ca pana la sfarsitul serii sa avem macar un dans impreuna. Nu numai ca nu a existat asa ceva, dar s-a comportat ca si cum nu m-ar fi cunoscut.

Dupa aceasta, l-am cautat, simtindu-ma jignita si intrigata. Dupa 2 zile am primit raspunsul. "Nu prea aveam cum sa te cunosc acolo.In viata trebuie sa facem compromisuri". Asta a fost explicatia. Sincer, nu am nevoie de explicatii. Am nevoie de el. Stiu ca nu este un om rau, dar nici eu nu sunt. Stiu sa pierd si stiu sa ma bucur de castig, dar atunci cand pierd totusi as vrea sa stiu de ce anume. Unde am gresit. Amandoi suntem orgoliosi, dar el este facut din orgoliu si egocentrism. Doreste sa fie tot timpul "cireasa de pe tort".(Iar eu nu sunt dispusa sa-l complimentez doar asa...de dragul pasiunii.Cred ca sunt un om sincer si asa doresc sa raman.) Tuturor ne place, dar nu toti facem acest lucru vizibil. ( Nu stiu daca are vreo relevanta, dar amandoi suntem in zodia Leu.)

Datorita grupului in care canta este o persoana destul de cunoscuta (local), si este oarecum hranit de atentia "publicului". Eu nu vreau sa fac parte din public, eu vreau sa fac parte din viata lui. Pot sa ii ofer afectiune si sprijin, nu laude.

Sunt 10 ani diferenta de varsta intre noi, dar in general anturajul meu este format din persoane mai inaintate in varsta decat mine, iar atata timp cat alti oameni mult mai maturi atat in experienta de viata cat si cea profesionala ma pot respecta, nu inteleg de ce el nu poate.

Poate unii dintre voi ma considera ridicola si naiva, dar am invatat ca problemele sufletului sunt cele in care simtim cel mai mult nevoia de ajutor. De cateva nopti ascult ticaitul ceasului din perete si ma rog pentru o "sansa"/ "justificare". pentru un raspuns la "De ce-urile?" mele.

Va multumesc celor care ati citit/raspuns! Cu recunostinta, va saluta " O naiva"

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook