Pentru mine contează ce repreintă o persoană în sine, ce calităţi are, ce caracter. Cred că valoarea adevărată a cuiva ţine de aceste lucruri, nu de posesiunile lui materiale. Situaţia materială o poate dobândi şi altcineva pentru tine (părinţii de exemplu) însă personalitatea personală este rezultatul proprie munci.
Eu sincer iti spun ca nu ma intereseaza deloc sau foarte, foarte putin.Iti recomand sa gandesti si tu asa, deoarece, de obicei, o astfel de relatie se destrama, dureaza foarte putin
Este recomandabil ca tinerii implicati intr-o relatie serioasa sa fie de aproximativ aceeasi conditie materiala si intelectuala. Exceptiile fericite sunt subiect de roman.
Când cineva e interesat de situaţia materială nu se mai poate vorbi de prietenie dar să nu mai spun de iubire.
O intrebare extrem de inteligenta si de pertinenta! Lucrurile trebuie privite in modul urmator :
Deepinde in primul rand de statutul tau social, daca ai un cont in banca si cat e de mare, daca ai un job si cat de bine este platit.Banii parintilor nu se iau in considerare - oricand pot sa-ti taie ratia.Sau daca printr-un acord notarial iti acorda un procent din veniturile lor/avere.Si de cate bunuri ai in numele tau. Daca stai bine macar la unul din oricare capitole, buzunarul partenerului ar trebui sa te intereseze doar in masura in care bunurile/veniturile combinate va pot garanta un trai decent.
Pe de alta parte, daca tu stai cam prost la capitolul finante - in special daca ai un job prost platit si din diferite motive nu ai alte prospecte sau nu ai un job, ar trebui sa te intereseze intr-o masura moderata sau mare.Adica,trebuie sa fii constienta ca partenerul tau va fi cel care trebuie sa va sustina familia intr-un procentaj destul de ridicat.Asta nu inseamna neaparat ca trebuie sa fie putred de bogat,ci sa fie descurcaret,inteligent, siret, bagaret, sa stie sa-si creeze oportunitati si sa le exploateze, dar sa aiba si 'coloana vertebrala'.Cu alte cuvinte - sa aiba prospecte de viitor.
Al treilea lucru pe care trebuie sa-l ai in vedere este si de cat de materialista esti tu.Cat de mare este confortul pe care ti-l doresti? Care este minimul care te-ar face fericita? Cat de mult conteaza pentru tine conditia sociala? Care sunt cheltuielile pe lucruri gen haine,pantofi, parfum, machiaj, etc si cat de mult iti doresti sa-ti permiti mai multe? Pune-ti aceste intrebari - si altele asemanatoare - si vei afla raspunsul.
Atentie! Ca amica - nu te intereseaza cat de mult are in buzunar, pentru ca nici unul nu aveti obligatii financiare unul fata de altul.Problemele acestea se pun in momentul in care iei in considerare un aranjament gen concubinaj/logodna/casatorie.
Multumesc anticipat pentru dunda
Multumesc, este un raspuns foarte bun! Urmaream de fapt strict pareri personale, nu cautam sfaturi. Nu ma aflu in aceasta situatie.
Nu ma refer doar la relatiile dintre o fata si un baiat, ci si la stricta relatie de prietenie (fata+fata/baiat+baiat/fata+baiat)
In cazurile de genul asta, nu banii fac legea ci potrivirea de caracter.Dar nu e rau sa ai un prieten la care sa poti apela din cand in cand(in limita bunului simt, desigur) pentru un imprumut sau cazare gratuita(ce trece de 2-3 zile se numeste nesimtire,in afara de cazul cand sta aproape de o statiune de munte sau la mare; in cazul asta se numesc cei mai buni prieteni dp lume ).Dar in general la un prieten apelezi mai mult pentru sprijin moral - un sfat bun, o parere sincera, un mod 'fresh' de a privi lucrurile, incurajare in momente deprimante, etc. Daca nu ai cel putin 2-3 prieteni care nu te pot ajuta macar cu-o ata, esti o persoana condusa de interese.Iar cei care pretinzi ca-ti sunt prieteni, se folosesc de tine asa cum si tu te folosesti de ei(a se vedea cazul Victoria Grayson din serialul Revenge).Un prieten adevarat rade cu tine, plange cu tine, iti spune ca esti nesimtit cand o meriti si te lauda cand nu te-astepti.Iti accepta parerile fara sa te judece si te accepta asa cum esti.Te ajuta la nevoie fara sa te santajeze sau sa-ti aduca aminte de 1000 de ori.Respectul reciproc este cel care mentine relatia apropiata iar interesele comune focul continuu ce arde mocnit.Un prieten este (la modul ideal) pazitorul secretelor tale, seiful frustrarilor tale.
Inca astept gunda
N-am auzit de un astfel de "acord notarial" Si ma indoiesc ca exista.
Este un simplu transfer de bunuri de la un proprietar la altul.iar daca vb de procent din venituri, se numeste in termeni legali 'renta viagera'
Si de ce-ar semna parintii un contract de renta viagera cu copiii lor, in conditiile in care exista autoritate parinteasca si implicit obligatia de a suporta cheltuielile de crestere, educare si intretinere ale copiilor? Si copiii ce bunuri transfera, daca opereaza "de la un proprietar la altul"?
Daca chiar te intereseaza chestiile astea, intreaba si tu pe un notar, avocat, etc.eu am zis doar ca SE POATE.eu pers nu stiu nici un caz de renta viagera, dar in schimb chestia cu transferul bunurilor se practica pentru a evita anumite complicatii ce pot aparea dupa moartea parintilor.cum ar fi certuri intre frati si diferite cheltuieli pe care trebuie sa le suporti ca mostenitor pentru a intra efectiv in drepturi.mai multe nu stiu, dar stiu doua pers care au avut o gramada de cheltuit pana sa intre in posesia diferitelor bunuri lasate ca mostenire de rude si stiu si cazuri in care parintii au trecut pe numele copiilor bunurile lor tocmai pentru ca si ei erau in cunostiinta de alte cazuri de genu.