Intr-una din zile tu si prietenii tai ati iesit sa va jucati pentru ultima data. Nici unul dintre voi nu stia asta.
Timpul a trecut si v-ati maturizat.
Va mai amintiti ziua aia?
Ati pastrat jucariile?
Ati tinut legatura cu ei?
Eu nu. Ar fi trebuit sa pastrez ceva de atunci, sa tin legatura, sa nu pierd drumul de intoarcere. Cred ca uneori vine o vreme cand amintirile conteaza 
As vrea sa ma intalnesc cu cineva care sa imi povesteasca zilele alea. Am fost acolo, langa blocul unde locuiam si arata la fel. Dar nu ma ajuta sa imi amintesc. Parca lumina e altfel
Ma gandesc cum ar fi sa apara cineva cunoscut. Plec asa cum am venit si astept data viitoare, cand poate va fi altfel.
Ordonare:
Cronologică
Să nu ne pară rău că nu mai e, să ne bucurăm că a fost și am trăit-o! Să prețuim trecutul și oamenii care ne-au adus un zâmbet când nu-l aveam. Reuniunile sunt mereu motive de sărbătoare! Nu lăsa lucrurile la stadiul de plan, cu un mesaj sau telefon se pot face întâlniri de neuitat! Go for it!
Răspunde
In prezent nu mai țin legătura cu nici unul. Am luat-o pe drumuri diferite și fiecare și-a văzut de viață. Ne mai salutam sau stăm de vorbă puțin când ne mai reîntâlnim, dar doar atât.
Nici jucăriile nu le mai am, căci le-am dat. Nici ultima zi de joaca cu ei nu o mai țin minte.
Eu și cu prietena mea ne știm de când eram de aproximativ 4 ani (ea) și 5 ani (eu) am păstrat legatura fiind vecine până anul trecut când sa măritat și s-a mutat. De aproape 3 ani lucram în același loc și ne vedem aproape zilnic. Acum amândouă avem 22 de ani, eu urmează ca în curând să fac 23. Cred că a contat faptul că ne vedeam și încă ne vedem des, dar nu doar asta contează, trebuie ca din ambele părți să vină prietenia, să ne căutăm amândouă nu doar eu pe ea sau ea pe mine. Să ne trimitem mesaje, să mai ieșim să vorbim etc.
Acum viața e puțin mai diferită din cauză că ea trebuie să-i acorde prioritate și soțului ei nu doar mie.
Am mai pierdut legături cu alte persoane dar nu-mi pare rău fiindcă atunci când unul pleacă apare altul, fiecare om stă în viața noastră atâta cât trebuie și dar doar unul sau doi rămân pe viață.
. Scrie in vreo carte ca la 30 de ani nu mai ai voie sa te intalnesti cu prietenii tai si duminica sa jucati un fotbal sau asa mai departe? Mi se pare otampenie totala chestia asta cu maturizarea, mai ales ca si-a cam pierdut ideea, maturizare nu inseamna sa nu mai faci chestiile care te bucurau in copilarie, maturizare inseamna ca ai o alta perspectiva a vietii de cand erai copil.Mai ales in tara noastra nu se intelege deloc termenu de maturizare...la romani maturizare inseamna sa ajungi un frustrat care are o familie si tot ce trebuie sa faca e sa mearga la munca sa vina acasa si maine de la capat pana la pensie, asta nu inseamna ca te-ai maturizat inseamna doar o prostie.Deseori e incurcata maturizarea cu nefericirea. Uite daca te duci la un parca de distractii toti oameni normali s-ar distra, la noi nu vezi asa ceva ca aia care au 30, 40 stau pe banca sau stau la bere si mici ca daca s-ar duce sa se dea intr-un ciocan sau alte de astea i-ar fi frica ca e judecat ca e prea batran ca sa se distreze.O prostie inventata de oamenii scurti in gandire...la fel cum e si aia cu distreza-te acum ca dupa nu mai poti, de ce dracu nu mai poti? Te poti distra oricand, oricum. Distractia ar trebui sa tina strict de tine, nu de aia din jurul tau.
Nu, dar nu mi se pare asa important pentru ca prieteniile au ramas. Nu mi se pare sanatos sa ramai blocat in trecut.
Ce frumos. Cred ca voi va cunosteati din alte existente si acum v-ati regasit 
Sper sa fiti asa toata viata.
Nu-mi amintesc sincer.E un motiv pentru care regret ca nu am tinut un jurnal pe atunci.Ar fi fost deopotriva foarte interesant si amuzant sa vad ce gandeam si simteam eu, copilul de atunci.
Acum cateva luni am trecut in fuga pe langa o amica din copilarie, partenera de joaca tot din fata blocului.Eu mi-am dat seama dar ea nu m-a recunoscut si a mers mai departe.Mi s-au cam inmuiat genunchii vazand ca are copil mic in carucior, amintindu-mi trecutul ei si relatiile nu prea bune cu baietii.Stiind ca n-am mai vorbit de vreo 15 ani, mi-a fost rusine sa o intreb ce mai face si sa pun tot felul de intrebari nesimtite atat de specifice romanilor.Iar de regula eu nu vorbesc chiar asa mult, deci probabil ar fi fost doar o discutie relativ de bun simt, rece, de complezenta, awkward af.
) Eu prefer sa evit aceste discutii.Asta e.
Incredibil, sunt total de acord cu tine pe acest subiect.)
Ar fi cineva pe care l-as putea regasi, dar imi e teama ca n-as gasi ceea ce ma astept.
Cine stie poate intr-o zi o sa reintalnesc pe vreunul dar ma cam tem ca nu o sa fie cum ma astept si apoi nu voi mai pastra legatura.
Cu siguranta da...Persoana respectiva avea mama pe atunci, era disciplinata, chiar daca tatal era plecat in strainatate.Intre timp lucrurile s-au schimbat intr-un mod foarte dramatic.Pot doar sa sper ca nu a sfarsit cu un personaj oribil si cu copilul acestuia pe cap.Mai tin legatura cu cateva prietene foarte bune din generala.Am fost si in liceu,, lipite'', am pastrat relatia si de-a lungul anilor de facultate, iar acum incercam sa ne vedem macar de sarbatori in orasul natal.Dar daca ar fi sa vorbesc cu cele din copilarie, de pe la 7 ani, cu siguranta nu as sti ce sa spun.Simt ca as vorbi cu niste straini.
Am reusit sa pastrez o particica formata din 2 saci medii cu jucarii din copilarie pe care ii port dupa mine daca ma mut. Au o valoare sentimentala peste orice suma mi-ar fi oferita
Eu nu mai tin legatura cu prietenii copilariei dar astazi m-am intalnit intamplator cu un fost coleg din generala, din aceeasi clasa, un baiat foarte de treaba si ne-am bucurat sa ne revedem. Ne-am intalnit intamplator, am schimbat cateva vorbe si ne-am urat de bine.
Prietenii copilariei s-au pierdut in ale modernismului si in ale ingamfarii desi ne indreptam spre schimbarea celui de-al 3-lea prefix se pare ca degeaba. Oricum ca si generatie suntem mai slabi si mai lipsiti de educatie sociala si nu numai.
Oricum, revenind la situatia ta...Eu cred ca tu stii unde locuiesc sau numele lor, banuiesc ca i-ai cautat pe Facebook si poate ai putea indrazni chiar sa mergi la usile lor sa bati la usa, sa te prezinti si sa vezi daca ei mai locuiesc acolo sau sa obtii informatii unde ar locui sau un nr de contact.
Eu sper sa te revezi cu drag si sa aveti o conexiune frumoasa... Ar fi minunat.
As vrea sa regasesc un baiat din copilarie care nu a locuit mult in zona noastra, a fost pasager pe chirie si tin minte ultima data cand l-am vazut, ma intorceam cu mama de la scoala si el statea si se uita atat de adanc in ochii mei incat simteam ca vroia sa-mi spuna ceva... Aveam vreo 8 ani maxim 9 iar el era cu un anisor mai mic. L-am intrebat daca e bine sau vrea sa-mi spuna ceva dar nu a indraznit. Poate era intimidat de prezenta mamei mele sau nu avea curaj... Dupa aceea am aflat ca plecase cred ca din tara si nu mai stiu nimic de el de atunci, doar prenumele lui dar atat.
Ar mai fi cativa tot asa pasageri din diferite situatii pe care as vrea sa-i reintalnesc, macar sa ii vad bine. Dar asta e. Un gand bun si o rugaciune!
Am si eu cateva persoane de genul asta, care ar fi putut sa fie, dar nu a fost. Daca ar fi fost, poate viata mea ar fi urmat alt curs... Inca mai am momente cand regret. Sper sa aiba o viata fericita acolo unde sunt.
Aveam si eu un sac cu jucarii, pe care ori le-au dat, ori le-au pus prin vreun beci... am si uitat cum aratau
Prin clasa a 8-a stiu ca ne-am cumparat masini teleghidate, si ieseam cu ele pe la bloc. Cred ca alea au fost ultimele jucarii, dupa aia am trecut la bere, motoare si masini.
La câți prieteni am avut eu chiar că le simt lipsa, îmi amintesc ultimele clipe cu mana mea, tatăl meu, ma gândesc ce nu as da sa mai am parte de ele, știi nu îți dai seama de importanța unui lucru până nu îl mai ai
Nu te joci sau nu devii adult la anii aia ce spui tu, cand inca te joci cu scula in tarina
Deja dupa liceu esti matura, vrei sa spui ca tu te jucai la anii aia cu papusi si alte ustensile?
Tu cum ai bagat exprimarea e ca si cum vorbesti de viata de la gradinita sau scoala generala, pentru ca mai sus, deja nu mai te joci cu jucarii.
Dar poate ca is eu depasit si nu stiu, ori am fost diferit, desi nu cred.
Acu de tot bagai chestia asta cu prietenii din copilarie, stii ce fel ne jucam noi? Jucam fotbal, mergeam peste cimpii si dealuri, jucam diverse jocuri inventate, asta daca e sa vorbim despre jocuri, in afara de calculator si de astea unde stai inchis in casa.
Ce mai faceam cu fostii din amintiri din copilarie mergeam la furat de fructe, am fost si la cirese dar intram prin gradinile la oameni, pe cimpuri etc.
O alta amintire de asta ce nu se uita eram odata linga un riu, ne jucam apoi vine unu si aduce tigari si ne-am apucat sa fumam dupa ce neam afumat bine, am vazut ca venea cineva pe dig, acel riu era flancat de dig de ambele parti.Cind am vazut asa, rapid neam si ascuns in niste tufisuri.Cind sau apropiat, am vazut ca era un barbat si cu o femeie, se tineau de mina, au coborit la baza digului si sau apucat oameni sa faca sex
Noi eram oarecum la ceva distanta, dar se vedea f bine.La un mom dat unu din noi, zice haideti mai aproape si am luat-o pe malu apei, pentru ca nu aveau aia cum sa ne vada.Am ajuns cumva in dreptul lor, dar nu puteam sa ne ridicam ca near fi vazut.
La un mom dat auzim ca cineva ne suiera incet era un alt baiat mai mare, era pe cealalta parte de riu, acolo era pasune, erau animale ce pasteau iarba si asta le pazea.
Zice ma ce faceti acolo? Noi i-am facut semn sa taca si i-am aratat ce faceau aia acolo, asta se uita si apoi a inceput sai suiere mama mama, aia rapid siau tras chilotii pe ei si fugi nu le-au mai trebuit nimic, apoi au mai venit lume, ca ala tot striga si fluiera intruna si nu stia oamenii ce se intampla, a fost show mare de tot.
Dupa nu stiu cit timp, am fost la un magazin si ce credeti ca am vazut acolo? Am vazut pe tipul ala ce fusese cu tipa sa faca sx, l-am recunoscut dar mi-am vazut de treaba mea, ala era insurat, nu il stiam decat din vedere, locuia la citiva km de noi.
Uite si tu cu ce ne ocupam noi cand eram la scoala generala, printre altele.
Daca mai tiu legatura cu acesti prieteni vechi? NU, am auzit deja ca unul din ei, cel mai "rau" dintre noi, a murit, a facut infarct si s-a dus pe alta lume.
Cu altul am vorbit f putin asta dupa ceva ani, cand am fost de craciun acasa in RO. anul trecut.
Eram asa 4 baieti, ce zilnic ne vedeam, alea is amintiri din copilarie, cand ajungi matur, deja ai alte activitati, ai familie, dar totusi continui sa vorbesti cu ei, asta daca continui sa locuiesti tot acolo.
Daca te muti mai departe, atunci se cam termina orice relatii, poate asa intimplator de mai te vezi sa te saluti, schimbi cateva vorbe si cam aia e tot.
Ce este trecut, trebuie sa ramana acolo, acum trebuie sa mergi inainte, nu exista regrete, nu povesti ce spui tu, sa te duci sa scormoni ceva ce nu o sa mai fie niciodata.
Jocuri pe calculator nu prea am fost fan, am jucat stii cit, cateva zile, dar uneori cate 8 ore pe zi, apoi cand am observat ca ma ametise de cap, am zis ca alea nu-s de mine preferam sa merg pe afara, s-a stiu si eu joc fotbal pentru ca faceam miscare, decat sa alerg asa de unu singur, plus ca nici nu aveai pe unde alerga in sensul asta de sport.
Nu trebuie sa pasterzi nimic din vremea aia, tot ce a fost frumos le pastrezi cu tine acolo in mintea ta.
Cind o sa ai si tu copii, o sa le povestesti cum era pe timpul tau, o sa rideti impreuna, o sa iti amintesti si o sa te simti bine.
De unde stiu? Pt ca parintii mei asa au facut, seara citeodata ne adunam toti, am inca ceva frati si surori si daca parintii erau in toane bune, povesteau cate una alta din vremea lor, rideam toti f mult de felul cum povestea, in general toate amintirile indiferent daca au fost si mai putin haioazse, cand le povestesti acum, au asa un farmec aparte si par glume, sau zimbesti, chiar rizi de multe ori.
Dar nu trebuie sa ramai, vorba unora blocata in trecut, au fost, au trecut, is acolo in mintea ta, o sa le povestesti pe unele si cu prietenii ce o sai ai, sau cum am spus familiei tale cand o sa vina timpul.
Uite mai povestim si pe aici mai aflam cit de nebuni erau unia, sau ce nebunii faceau cand erau copii.
Fiecare etapa din viata noastra are farmecul ei, este frumos cand esti copil, nu ai griji, nu trebuie sa muncesti, nu dai socoteala nimanui, e cel mai frumos timp din viata unui om.
Dar si viata de stundet e la fel, atunci parca e si mai frumos, privita din pctu adultului de vedere, apar fetite, baieti sex, pupaturi pfff aia da viata, fara griji, adult fiind.
Cind e sa muncesti, gata esti terminat, trebuie sa ai tu acum grija de copii asa cum ai fost si tu, sa le asiguri si alora o copilarie asa cum ai avut si tu cindva.
Scuze ca am scris mult pe aici, dar m-a luat valu trebuie sa ma bag la somn, miine merg la munca
Nu imi mai amintesc de ultima zi, adica aceea zi de adio... dar imi aduc aminte cu placere de unele zile frumoase petrecute impreuna.
Mai am cred 2 ursuleti si 1 rama foto pe care le-am primit cadou de la prietenii mei din copilarie, in rest am instrainat totul, fie le-am donat cuiva, fie s-au stricat ( am mai avut cativa ursuleti dar cainele meu ia terminat fie le-am pierdut sau pur si simplu le-am aruncat fara un motiv anume.
Doar cu unii mai tin legatura, rar, extrem de rar.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
