Intrebare pentru parintii de adolescenti. V-ati lasa fiica adolescenta sa se intalneasca cu baieti cunoscuti pe Facebook? Sunt o mama rea daca nu o las? Mi se pare prematur ca ea sa aiba intalniri cu baieti, cu atat mai mult cu cat sunt straini de pe net. Ea imi spune ca nu o las sa aiba viata sociala si se uita la mine ca la un dusman. Voi cum procedati? V-ati lovit de astfel de situatie?

Nu cred ca sunt lucruri pe care nu le-am discutat cu ea dar ea considera ca realitatea mea e diferita de realitatea ei. Baiatul are 15 ani, nu se pune problema ca s-ar ascunde altcineva in spatele unui chip de copil. L-am vazut dar tot nu sunt sigura ca e bine sa se intalneasca cu el. Baiatul bea si fumeaza si o invita in PUB-uri.

Draga Madalina, eu ii spun multe dar ea nu mai e dispusa sa asculte. Crede ca e destul de mare sa stie la ce sa se astepte si din pacate nu-i prea pasa de ce se poate intampla.

Prieteniile alese de parinti mergeau pana pe la 10 ani. Acum nu mai accepta asa ceva. Si apoi nu accepta sa iasa cu mine nici la film darmite la prietenele mele. Ii place doar singura.

Am ajuns si la tine, stimate critic. Banuiesc ca nu esti tata la cei 28 ani ai tai, asadar nu ma astept sa intelegi dilemele unei mame. Daca vei fi candva un tata iubitor poate vei avea aceleasi dileme, daca nu, probabil ca nu vei intelege niciodata. Nu e usor sa iei o decizie atunci copilul sufera in urma ei, chiar daca in adancul inimii tale stii ca faci ce e bine pentru el. Ajungi sa te intrebi "Oare chiar e bine ce fac?" E greu sa impui niste limite, cand toti colegii copilului nu au parte de aceste limite. Vei ajunge sa pari un dictator de care copilul va vrea sa scape atunci cand va prinde prima ocazie. Ce am vrut sa aflu eu prin aceasta intrebare, sunt sentimentele altor parinti, framantarile lor, in legatura cu copiii lor adolescenti.
Pericole exista la tot pasul dar intrebarea e "Copilul e pregatit sa se ferasca de ele sau trebuie sa-l feresc eu?" Nu stiu daca ajungi vreodata sa ai un raspuns cert la aceasta intrebare.

Riscurile i le-am explicat dar copiii au tendinta sa minimalizeze aceste riscuri si sa creada ca parintii isi fac griji degeaba, ba chiar ca sunt paranoici. Nu se pune problema ca ea sa nu aiba incredere in propriile ei decizii. Are prea multa incredere si merge pana la sfidarea parintilor.
Ar fi bine sa pot alege eu locul de intalnire dar ma tem ca tot s-ar duce unde vor ei si nu mi-ar spune.

Nu vreau asa ceva, iar faptul ca facem cunostinta nu ma prea ajuta pentru ca in fata mea nu-si va arata intentiile.
Simularea starii de pericol? Ai vazut prea multe filme de actiune. Sa fac asta doar ca sa vad reactia baiatului, nu pare o idee realizabila si nici n-as indrazni sa o fac. Pe mine ma ingrijoreaza mai mult ceea ce face decat ceea ce nu face.

Ma bucur ca sora ta e ascultatoare. Unii copii sfideaza parintii si merg unde nu li se da voie mintind ca merg in alta parte, sau merg direct de la scoala, intarziind cateva ore.

Ce bine ar fi daca si copiii ar fi de acord cu ideea aceasta: ca scoala e mult mai importanta decat relatiile la varsta lor. Din pacate daca fetele vad ca colegele lor au prieten, se simt ramase in urma si vor si ele. Copiii din ziua de azi sunt tentati de relatii la varste mult mai mici fata de parintii lor.

E o situatie ideala ca mama sa fie prietena cu fiica. Consider ca am fost pana acum dar adolescenta schimba mult copiii si pastrarea prieteniei e tot mai grea pentru ca daca esti prietena nu trebuie sa impui reguli iar o mama e nevoita sa faca asta. Poate mai tarziu, dar adolescenta e o perioada foarte dificila in care copiii au tendinta sa se fereasca de compania parintilor care li se pare chiar jenanta.
Tu spui ca ii tai aripile daca nu vreau sa aiba relatii cu baieti la 14 ani, dar eu ma gandesc ca daca o las, ii va parea ei rau mai tarziu, ca isi va frange singura aripile.
Increderea nu se acorda doar pentru ca asa trebuie, pentru ca asa vrea copilul. Copilul trebuie sa castige acea incredere. Poate ca am motive sa nu am incredere. Si apoi increderea in ea nu e suficienta. Ar trebui sa am incredere si in acel baiat.

Nu-mi fac griji ca baiatul nu e cine pretinde. Este, dar pe mine ma ingrijoreaza exact ceea ce e: un baiat de 15 ani care nu invata, bea si fumeaza.
E greu sa convingi un copil de pericole. Copiii au tendinta sa se creada invincibili, sa creada ca nimic rau nu se poate intampla.
Sa gasesc o cale de mijloc spui tu? Dar care e calea de mijloc intre a lasa si nu lasa o fata sa aiba relatii cu baieti?
Ar fi utila aplicatia de care vorbesti daca face ce zici, dar telefonul fetei e parolat si nu pot face instalari pe el.

Multumesc Natalia. Explic eu ce explic dar ea deja crede ca stie mai bine ca mine.
Partea cu venitul baiatului dupa ea acasa e mai greu de realizat dar de vazut l-am vazut, cateva secunde.

Sfatuita dar nu fortata. In teorie suna bine dar ce faci cu un copil care nu tine cont de sfaturi, care se crede mai destept decat parintii?
Tu ce varsta ai Adry05? si cum a fost relatia ta cu parintii?

Descrie te rog o mama competenta!
Tu cati ani ai si ce relatie ai cu parintii tai? Crezi ca au fost competenti?

Cam asa sunt toti la adolescenta dar un mic semn de intrebare tot o sa-i ridice, important e sa nu perceapa informatia ca fiind venita din rautate ci doar spre propria siguranta, asta inseamna un ton calm, explicatii si argumente clare.
Nu pot sa spun ca sunt foarte deschisa cu maica-mea desi mi-as fi dorit dar nu e ea genul de persoana careia sa ma deschid. Nu prea mi-a spus nu, a avut incredere in mine in adolescenta ca stiu sa-mi iau unele decizii. Iar cand nu ma lasa imi explica de ce si ajungeam sa inteleg si desi eram suparata la inceput, cand analizam putin situatia imi dadeam seama ca are dreptate. Erau si situatii cand ma lasa sa merg dar imi spunea de ce n-ar fi bine si de multe ori renuntam singura sa ma mai duc.

Da. Cunosc pericolul identitatii false dar baiatul e cine spune ca este. Crezi ca e in regula? Baiatul are 15 ani.

Lumea se schimba de la o generatie la alta. Nu neaparat spre bine.

Am incercat sa vad documentarele "Web Of Lies" dar n-am reusit. Poti sa-mi dai un link?

Si mie mi se pare ca e prea micuta pentru intalniri dar ei i se pare ca e singura fata care nu are prieten.
Din fericire nu e vorba de un cont fals. Dar oare pot sta linistita?

Da, pericolul conturilor false e mare. Totusi in acest caz nu asta e problema. Baiatul are 15 ani Iar dupa 2 luni de discutii pe net ea considera ca il cunoaste mai bine decat pe oamenii intalniti in viata reala.

Multumesc pentru raspuns Brigaela!
Eu m-am intalnit cu persoane de pe net dar intr-o perioada in care internetul si retelele de socializare erau la inceputuri si nu erau atat de multe pericole ca acum. Facebook nu exista inca, iar yahoo mesenger era o noutate pe care putini stiau sa o foloseasca. Se discuta mai mult pe chat sau pe mIRC din internet cafe-uri, pentru ca nici PC-uri personale nu aveau prea multi. Pe atunci nu avea lumea poze digitale decat daca scana. Aparatele foto digitale nu erau aparute inca. Stiu ca primul meu aparat foto digital l-am cumparat de la cineva care a adus din strainatate pentru ca la noi nu se gaseau. Oricum au fost intalniri scurte la un suc fara continuari.
Fetita mea stie mult mai devreme de 6 ani ca nu trebuie sa plece cu necunoscuti dar pe acest baiat nu-l considera necunoscut dupa 2 luni de discutii pe net. Pericolul nu consta in faptul ca e necunoscut ci in faptul ca au posibilitatea sa discute noapte si zi si sa se apropie foarte mult inainte de vreme si fara a cunoaste cu adevarat acea persoana, pentru ca pe internet oamenii arata doar ceea ce vor sa arate si nu se confrunta cu situatii care ii fac sa-si arate adevarata fata.
In psihologi nu prea imi pun mari sperante, mai ales fiindca fetita mea nu e prea cooperanta si nu ar comunica deloc cu psihologul.

Discutie, plimbare si film zici ca e OK la 14 ani. Pot fi sigura ca se vor limita la atat? Dar sarutul ti se pare OK la aceasta varsta? pentru ca sunt toate sansele sa se ajunga acolo. Si apoi stiu eu unde vor merge? Din cate stiu eu, o invita in PUB-uri, locuri in care eu n-am umblat vreodata. Si poate merge fara acordul meu daca se intalnesc dupa scoala, deci nu am control asupra locului unde merg.
Apelul video ar fi super daca ar si raspunde la el.

Andra draga, libertatea asta o poate costa scump. Din cate vad nu esti mamica, esti si tu eleva. Poate ca nu-ti dai seama de multe lucruri. Poate ca tu ai libertate din partea parintilor dar poate ca ai primit-o pentru ca le-ai dovedit ca poti sa iei singura decizii bune. Nu toti copiii sunt la fel.

Parintii poate ca exagereaza uneori dar copiii ignora pericolele. Daca un lucru nu s-a intamplat odata cand parintele si-a facut griji degeaba, nu inseamna ca nu se va intampla altadata.
Sa fiu multumita ca mi-a spus? Eu ma bucur cand face asta dar daca vreau sa-i dau sfaturi nu suporta. De spus nu mi-a spus de bunavoie ci pentru ca a trebuit sa recunoasca in fata unor fapte pe care i-am spus ca le cunosc. Necoapta am sa o consider pana cand va termina liceul. Mi se pare prematur sa aiba relatii inainte de acea varsta.
Psihologia inversa n-am inteles-o niciodata. Pe mine nu a functionat. Nu am dorit niciodata sa fac lucruri doar pentru ca sunt interzise. Sper sa fie la fel in cazul fiicei mele.

In loc sa va faceti atâtea griji mai bine invãtati-o cum sa se comporte la o prima intâlnire, sã nu se aventureze, sã nu consume alchool sa nu mearga la pereceri etc
Va uitati prea mult la TV, va ingrijoreazã anumite aspecte... mai degrabã ajunge in ipostaze astfel cu baieti cunoscuti, majoritatea care o abordeaza pe internet vor sã o cunoascã si sunt baieti rusinosi, multe fete de varsta ei ajung cu baieti necunoscuti pe internet in asemenea ipostaze.

Daca iasa la o întalnire cu un baiat, asta nu înseamna ca se si marita cu el, la un moment dat se vor desparti, pentru ca 14 ani nu e o varsta pentru relatii serioase, iar ei isi vor da seama de asta. Daca fata a fost crescuta cum trebuie, într-un mediu ok, sunt sigura ca nu ai de ce sa-ti faci griji.

Stimată doamnă faceți cu credeți că este mai bine și de cuviință.
Ce puteți mai mult să-i faceți unui copil de 14 ani decât să-i explicați cutare, cutare ca orice părinte.
Probabil că nu are prieteni și încearcă să găsescă un refugiu printr-un băiat.

Apoi orice băiat ajunge cu o fată la sărutări și alte și alte chestii că băiatul este băiat încearcă, că bea că nu bea sau este cel mai deștept iar băiatul poate să fie prea timid să stea lângă ea blană. Problema este la fată ea trebuie să conștientizeze atitudinile peste limită ale unui băiat cu o instruire rațională din familie că nu este de 2 ani să nu gândească.






























O zi plăcută!

Le gasesti pe Youtube sau pe ID Xtra (la televizor)

Da, lipsa barielelor poate duce la dezavantaje si mai mari, dar o abundenta de reguli va schimba modul in care gandeste copilul. Trebuie sa tine-ti minte ca acel copil va cunoastea doar pe dumneavoastra, cu bune si cu rele, si are impresia ca restul lumii este perfecta. Daca il lasati sa experimenteze de unul singur, va realiza ca toti suntem la fel, cu bune si cu rele.
Acum nu zic sa il lasati sa isi faca de cap, de la o varsta frageda, insa cu cat creste mai mult, cu atat trebuie sa ii acordati mai multa responsabilitate si mai multa libertate, oricat de greu sau gresit vi s-ar parea.

Revenind la cazul dumneavoastra, eu cred ca ar trebui sa o lasati sa se intalneasca cu baietii si sa nu o face-ti intr-un mod "ciudat" sau pe modul "soacra bagatoare de seama". Lasati-o sa va povesteasca de una singura despre ce si cum s-a intamplat la intalnire, ce alt baiat a intalnit, iar daca vedeti ca "pica" in capcana vreunui huligan, povestitii de o intamplare de a dumneavoastra, fie ea adevarata sau falsa, din care sa rezulte ca acel tip de baiat reprezinta un partener prost, insa lasati alegerea la latitudinea ei.

Ca nota de incheiere, fie ca vreti fie ca nu, fiica dumneavoastra creste, si este alegerea dumneavostra daca vreti sa o ajutati sa isi aleaga un partener (prin sfaturi si nimic mai mult), sau vreti sa o tineti in casa sub "aripa protectoare" si va veti trezi pe la 16-17 ani ca veti fi bunica.

Da. Primesc libertate din partea parinților. Si da, sunt eleva, am aproape 16 ani. Eu nici macar nu îi cer mamei mele sa ma lase seara tarziu sa ies cu cineva fiindca constientizez singură că îşi face griji şi e normal, doar e mama. Dar, gen, in weekend sau cand ies de la scoala sau cand mai am putin liber în timpul zilei, nici măcar nu îi mai cer acordul. Dacă vreau să ies de exemplu cu iubitul meu, o fac. Nu consider că trebuie neaparat să ii dau ei raport la efectiv tot ce fac. Stiu ca nu am 18 ani, dar nici nu am 12-13. Vreau să am propria mea libertate si mă bucur că mama mă înțelege. Ştiu să îmi împun singură limite: Da, am voie sa ies la ora aia cu tipul ăla, dar nu trebuie sa ajung în pat cu el.
Şi crede-ma nu e cum spui tu, nu am dovedit ca pot lua decizii bune, ba chiar am dezamagit-o de multe ori pe mama mea dar macar atat, ea îmi înțelege nevoia de minimă libertate. Sunt la varsta la care nu prea ma gandesc la consecințe, totuşi ştiu că ele exista. Deci daca greşesc, vreau să o fac pe pielea mea. Nu suport sa vad cum unii parinti isi tin copiii sechestrați in casă. Cu frica nu rezolvi nimic. Trebuie să învețe să faca anumite lucruri singur/a.