Intrebare valabila pentru baietii(+barbatii) care au peste 20 de ani
ce parere aveti de relatia dintre o fata de aproape 18 ani si un baiat de aproape 25?\
am avut si eu 3 relatii, dar cea mai lunga a durat 2 luni, deci nici nu stiu foarte multe despre baieti... fac 18 ani peste cateva luni
am cunoscut in vacanta de craciun un baiat superr,care are tatal olandez si mama romanca,doi oameni superr,mama a cunoscut-o pe mama lui acum cateva luni si asa ne-am imprietenit cu ai lui(el studiaza afara,dar ai lui si fratele mai mic lui sunt in Romania). Ideea este ca m-am indragotit lulea de el...
cand l-am vazut prima data am fost la ei acasa,apoi am iesit peste cateva zile cu el si cu fratele lui prin centrul vechi,apoi am fost de revelion la ei... si apoi am iesit cu el,cu frati-su si cativa prieteni de-ai lor iar prin oras si ultima oara cand l-am vazut,anume sambata asta, l-am invitat pe el si pe fratele lui pe la mine pe acasa, dar acum e la facultate.In fine, vine la 2-3 luni in Romania, plus in vacanta de vara o petrece cam pe toata in Romania si de craciun sau de pasti sta 1-2 saptamani minim aici.Deci problema cu relatia la distanta nu pot sa spun ca ar putea fi, adica nu m-ar deranja

si lui mama i-a placut foarte mult de el, imi tot spune ca e mai deosebit si ca se vede ca e bine crescut....eu sunt de parere ca e un baiat intr-adevar special(de fapt si mama crede acelasi lucru). Fratele lui mai mic face anul asta 20 de ani,pe el il stiu de prin octombrie, mama zice si de el ca e deosebit si bine crescut, dar ca celalalt e special...stiu,asta mai mic e de o varsta mai apropiata de mine,dar nu stiu cum sa va zic, parca nu e chiar genul meu, parca nu e acel ceva care sa ma faca sa ma indragostesc de el.In fine,e si mai rebel de felul lui(nu ca nu ar sti sa se poate,ba dimpotriva,dar pur si simplu este genul de baiat care mai face prostii. Face sport de performanta si in perioada in care are vacante merge si iese prin oras fumeaza, si asta in conditiile in care ai lui nu au fumat niciodata),iar mie imi plac baietii echilibrati
ma rog,asta mic ma place destul de mult,se vede,mi-a spus si mama lui ceva care imi da de banuit ca ma place,dar nu e genul meu(mi-e simpatic,e genul de persoana cu care ma inteleg super bine, parca nu m-am mai inteles niciodata cu un prieten care e baiat atat de bine...).Si fratele lui imi da banuiala ca ma place un pic...dar acum nu stiu.
totusi, am o colega care e de un an jumate cu un baiat care e cu 7 ani mai mare decat ea si a zis ca nu e nicio problema, ba chiar relatia asta e una muult mai solida decat cele pe care le-a avut cu cei de varsta noastra.Si se vede clar la baiatul ala ca o iubeste
mama imi tot spune sa nu imi fac griji in in general daca e o diferenta de cativa ani intre mine si persoana iubita, ca e mai bine asa, ca si barbatii prefera in general femei mai tinere decat ei...si ca e mai bine, ca barabtii se maturizeaza mai greu si chestii de genul
de cel pe care il plac eu nu stiu daca are sau nu prietena...dar am senzatia ca nu
ce mic nu are

deci...ce parere aveti?

E diferenta mare de varsta, nu-i omul potrivit pentru tine.

Buna,

Nimeni nu poate sti daca acesta este baiatul potrivit pentru tine. Asta doar tu poti afla, ce spun altii mai putin conteaza.

Din propria mea experienta, daca ai intr-adevar 18 ani, nu consider ca ar fi o problema daca ai fi cu cineva de 25.

Am avut o relatie de 4 ani, inceputa la 18 cu un baiat de 25. Aceeasi situatie. Nu m-am lasat intimidata de ce au spus oamenii si mi-am urmat instinctul, inima.

Daca tu crezi ca merita acel baiat, atunci nu ai nimic de pierdut. Important este sa iti placa tie si sa-ti impartaseasca si el la randul sau aceleasi sentimente.

Cat despre fratele lui, daca nu iti place fii sincera cu el. Nu ii da de inteles prin actiunile tale ca iti place. Comporta-te cat mai natural si atat.

Pa.

Ahhh...pai da, nu voiam sa va cer sfatul daca e potrivit, ci daca vi se pare ok o diferenta de varsta de vreo 7 ani
nu am inca 18, dar fac in cateva luni...nici el nu are 25, inca...
baiatul asta vreau sa zic ca mi se pare si foartee sensibil! acesta este un alt element care m-a cucerit la el! e si foarte timid,spre deosebire de fratele lui!
interesant,si tu ai fost oarecum intr-o situatie asemanatoare!
oricum, eu ma simt bine in preajma fratelui cel mic,, e foarte de treaba, dar pur si simplu nu e genul meu, nu e genul de baiat de care sa ma indragostesc...cu toate ca e aproape de-o varsta cu mine.
oricum, multumesc pentru sfat :* :*

Diferenta de varsta nu e o problema, mai ales la varsta voastra, ba mai mult ar putea sa fie benefic pentru tine din punct de vedere sexual.Ar putea avea experienta si mai ales ar putea avea rabdare, o caracteristica aproape inexistenta a barbatilor, insa ar trebui sa-i spui ca simti ceva pentru el, ca sa nu-ti faci iluzii care intr-o zi sa se spulbere.Lucrurile clare sunt cele care dureaza si sunt apreciate cel mai mult.

Buna,

Nu ai pentru ce. Daca nu iti place de fratele lui, ramai prietena cu el si atat. Nu iti spune nimeni ca nu poti fi prietena cu un baiat. Important este sa fii sincerca cu el, astfel incat sa nu interpreteze lucrurile gresit.

Salut

Cel mai mult într-o relaţie contează compatibilitatea partenerilor.

eu sunt inca virgina, dar simt ca urmeaza in viitorul apropiat sa mi-o pierd, asta daca am persoana potrivita, intr-adevar.Eu ma cam feresc sa le spun baietilor ca simt ceva pentru ei(adica sa le spun "stii, eu te plac"
pentru ca am avut si cateva experiente nu chiar placute cand am facut asta.si am senzatia ca daca le zic asta, ei au senzatia ca sunt obsedata dupa ei si incearca sa ma tina la distanta(ma rog, nu toti fac asa, dar fooarte multi).De exemplu, am fost in vara lui 2012 intr-o tabara de 10 zile la Costinesti cu scoala.eu abia ce terminasem clasa a 9-a, iar el terminase clasa a11-a.El era foarte dragut cu mine, se comporta frumos, chiar incerca sa se bage in seama cu mine muult, mi-a si spus ca ii place de mine(noi ne mai stiam un pic din scoala). Apoi m-am indragostit si eu de el, i-am si spus si eu ca il plac foarte mult...si din acel moment nu ma mai bagat in seama,dupa aceea m-am enervate si nici eu nu l-am mai bagat in seama, inainte de-a pleca din tabara aceea incepuse iar sa ma bage in seama, dare u eram atat de necajita, incat nu incercam sa il tin la distanta. Apoi ne intalneam prin scoala si se facea ca nu ma cunoaste, cu toate ca eu voiam sa il salut.il salutam si imi intorcea spatele, un var de-al meu care are 23 de ani mi-a spus ca voia cumva sa profite de mine, sa ma faca sa ma gandesc numai la el, incats a ma faca sa ii satisfac orice,.si mai sunt cazuri in care am patit asemenator.
si tata imi zice sa nu le zic baietilor ca ii plac, ca ei au un fel de instinct, in care ei trebuie sa actioneze primii cand este vorba de imperechiere.acum nu stiu ce sa zic in ceea ce spune si el, ca are si multe fixuri...
dar ce ziceti, sa ii zic mamei lui ca il plac? care e fooarte de treaba, si e un om bun, e blanda...si nu e genul care sa ii certe nici macar pe copii ei(aici ma refer in special la cel mic,ca cu el a mai avut probleme),adica discuta frumos si calm cu ei, indiferent de ce prostii fac, cel mic chiar imi zicea in vacanta ca "mama e unul din cei mai buni prieteni ai mei", spre deosebire de mama care are momente cand e foarte ok, dar si iesiri nervoase asupra mea.De multe ori urla cat o tin plamanii la mine doar pentru faptul ca e nervoasa in momentul acela, nu ca ar avea vreun motiv sa urle, dar mai tarziu isi cere scuze ca a urlat in halul ala...sau vreau sa discut ceva cu ea si nu zic ca ma jigneste, dar are obiceiul de-a mai descuraja(asta de multe ori).Sau ma vede suparata si ma intreaba de ce sunt suparata si imi zice apoi "ce mama-ma-si, daca plangi pentru o prostie de genul asta, ce te faci cand dai de greul vietii?" si ca nu e asa in viata.

Stii cateodata e greu sa dai sfaturi mai ales cand nu te privesc in mod personal, sincer eu sper sa faci ceea ce crezi tu ca e mai bine, e viata ta si de aceea trebuie sa fii constienta de toate hotararile pe care le iei, deoarece in parte acestea iti vor influienta viitorul.Asadar,nu te gandi ca fiind virgina vreun baiat va aprecia asta, din contra isi va face probleme ca esti inexperta, ca va trebui sa aiba rabdare si asa mai departe.Pt o fata in schimb,pierderea virginitatii e un pas spre a deveni femeie,are nevoie de atentie,dragoste,rabdare,are nevoie sa simta ca vrea sa faca asta,ca e protejata,si ca cel ce va fi primul merita acest lucru,toate astea pentru ca prima data nu se uita niciodata si e mai bine sa fie pe masura asteptarilor tale.Cel mai bine e sa vbesti cu mama lui,s-o intrebi deschis daca el are o prietena pentru ca tu il placi. Daca e liber incearca sa vbesti cu el pe mess,la telefon sau cum doresti,discutati deschis despre orice,e mult mai usor cand nu sunteti fata in fata sa va impartasiti anumite secrete, trairi, dorinte, sa vorbiti despre voi, sa va destainuiti, sa va cunoasteti cat mai bine.Asta nu inseamna ca intre timp nu poti cunoaste alti baieti,e bine sa experimentezi,sa incerci sa citesti printre randuri, sa "citesti" persoanele din jurul tau, sa-ti dai seama de intentile si scopurile lor, ca in viitor sa nu ramai cu buzele umflate.Cel mai bine in viata e sa fii sincera si directa, cu cat esti mai clara cu atat esti sigura ca nimeni nu va suferi si nu-si va face iluzii din cauza vorbelor sau actiunilor tale.

Mai vorbesc pe facebook din cand in cand cu el,dar nu ceva foarte grozav,ci cum mai e pe la facultate la el,cum e la scoala la mine, ce mai face el, etc.
si cu fratele lui ma mai vad duminica uneori(depinde daca e in cantonamente sau nu si ce antrenamente are) si iesim prin oras
eu am zis la vara sa ii spun mamei lui ca il plac, sau cel devreme in vacanta de pasti, cand sta macar o saptamana-2 pe aici.Pana atunci,trebuie sa aflu de la fratele lui daca are sau nu prietena(nu sa fiu directa, ci vad eu cum pas cu pas il fac sa imi zica acest detaliu), sau chiar de la el, in masura in care se poate
oricum, multumesc pentru sfaturi...ma ajuta si acestea mult