Iubita mea nu imi spune ce are pe suflet, a avut o copilărie destul de grea, a fost abandonată de părinți, a crescut prin orfelinat după a fost luată de ceva neamuri. Se enervează destul de ușor și ma simt ca ai cum as pași pe un câmp cu mine, nu stiu unde pasesc sau dacă fac un pas greșit, boom! Când se enervează sau este suparata nu vorbește pana nu ii trece, mi-a zis ca face in acest fel pentru ca atunci când este nervoasa sau suparata sa nu zică ceva sa ma supere, ceea ce este de apreciat, as vrea sa știu ce o deranjaza ce are pe suflet. Cum as putea sa o fac sa mi se deschidă? Mi-a zis ca nici in fata mamei ei nu se deschide și așa s-a învățat, ceva sfaturi?

Abandonul părinților ia creat o traumă care are un impact emoțional copleșitor, care se răsfrânge în viața de adult.
Să vorbeşti despre propriile sentimente nu e un lucru ușor pentru toată lumea.
Dacă vrei ca ea să fie deschisă față de tine fii și tu deschis față de ea.

Ca nu are incredere in tine si in ea, ca ceea ce va spune nu va afecta cumva totul.

Dar se poate confesa in fata unei persoane total straine, dezinteresate.

Din experintza pe care o am eu pentru asa cum a scrineva inaintea mea, abandonul parintesc si toate celelelate ia creeat o trauma emotionala si a facut-o sa isi creeze un fel de zid protector. Ea are acum un sistem de autoaparare care atunci cand atingi anumite puncte sensibile in mod automat se declanseaza ceva. Pentru a putea afla ce este in sufletul ei si pentru a discuta cu ea despre ce are pe suflet in primul rand este foarte complicat insa din cate stiu fiecare om are un mod in care ii place sa ii se vorbeasca, fiecare om trebuie abordat pe intelesul lui, fiecare om trebuie sa ii vorbesti intr-un anumit fel pentru a ii castiga increderea si pentru a ii patrunde in suflet si desigur trebuie sa fii dispus sa te deschizi si tu in fata lui pentru a ii arata ca poate avea incredere in tine. imi pare sincer rau insa situatia este complicata, m-as oferii sa ajut insa nu pot granta ca pot face mai mult decat sa ii ascult suferinte si poate sa ii dau cateva sfaturi/indrumari pentru mai mult de atat ma tem ca ea are nevoie de un specialist/ psiholog. Sfatul meu ar fi sa iei lucrurile cu calm, sa nu te sperii sa nu te panichezi si sa nu renunti la ea asta o va ranii si mai mult si ar face mai mult rau

Eu ma deschid in fata ei și o ajut mereu cu sfaturi, o calmezi și o îndrum cand e suparata sau nervoasa. M-am deschis mereu in fața ei, nu vreau sa-i fac rău asta e ultimul lucru pe care-l vreau sa fac. Intr-o seara am vorbit cu ea și am știut ce ii in sufletul ei, i-am zis ca se simte abandonată, și a încăput sa plângă, i-am oferit sfaturi și toată motivația pe care am putut. Eu ii ofer iubire și respect pe tot momentul cum nu am oferit altei femei.

Asta este foarte bine ma bucur sa aud ca incerci sa o sprijini si sa ii fi alaturi cum poti asta este bine este foarte bine, ea are nevoie de stabilitate emotionala sa vada ca are pe cineva de incredere si care nu va renunta la ea, nu stiu daca va este de folos sau nu insa daca doriti ma gasiti pe Facebook Andrey yonik ionel movila, un prieten nou nu cred ca ar strica aveti grija de voi si sper din suflet sa treaca peste toate traumele candva desii asta poate dura foarte multi ani fara ajutorul necesar

Trebuie sa ai multa rabdare si sa eviti triggerele, adica ce o enerveaza, ca nu se enerveaza degeaba, sigur sunt anumite chestii care o scot din sarite. Trebuie sa aiba incredere in tine ca sa se deschida. Ai zis ca o ajuti cu sfaturi. Te rog nu mai da sfaturi. Asculta si atat daca are ceva de zis. 99% din sfaturi sunt inutile. Mai bine ii spui ca o iubesti si ca o sa fii langa ea oricand decat sa ii dai un sfat din ala motivational...
Ea are nevoie de un psiholog bun. Ar ajuta-o. Mai ales ca e strain. E mai usor sa te deschizi unui om care stii ca nu poate sa se bage in viata ta

Nu o poti face sa se deschida, are o trauma care o va urmari mereu daca nu si-o rezolva la un psiholog.
Se va purta mereu asa.

Chiar și acum seara am vorbim era totul bine radea și zâmbea după a început sa fie suparata și plângea. Când am întrebat-o ce a suparat-o nu mi-a zis. Din ghicite nu pot sa zic, dar e suparata ca a picat sora sa traseul de condus a 3 oară. Ca alta supărare nu văd acum cine știe ce e in inima ei, i-am cerut scuze dacă am suparat-o și am întrebat-o dacă pe mine e suparata.

Aha imi pare sincer rau, sper sa isi revina si sa fiti ok amandoi aveti grija de voi si incearca sa nu fortezi lucrurile ia-o usor

Amuzant nume. Pai de ce conteaza, ea ar trebui sa iti spuna totul despre ea, ca tu sa stii ce-i convine si ce nu. Daca nu zice, poate ca nu are ce si cauti tu ceva care nu se afla la ea. Mi se pare f frumos ca e in stare sa se abtina, eu n-as rezista.

Asta zic și eu, dar am o temere ca m-am mai ars cu o fata după 3 ani de relație. Mi-a zis ca e fericita cu mine seara si dimineața s-a despărțit de mine. Ma bucur ca se abține si nu zice prostii la nervi.

O iau mulțumesc de sfaturi! Tuturor

Nu i-a convenit situatia, i s-a parut prostesc ce a facut s-a jenat si a iesit din ea. Uneori facem lucruri pentru ca avem sansa pe moment, si exageram, apoi ne jenam de cum merg restul lucrurilor.

Să înveți să comunici cu ea.