La nivel social, cine e mai fidel într-o relaţie: bărbatul sau femeia? Argumentează.

Femeia pentru ca ea nu cade prada ispitelor asa de repede.
Dar conteaza caracterul persoanei, daca femeia e o scorpie care se culca cu toti pe crae ii vede nu-i e fidela, daca e buna si respecta barbatul este fidela
Dar si barbatul toate fi tradator, depinde de caracter nu de sex

Nu spun asta pentru ca sunt fata, dar femeia e mult mai fidela.

Toata lumea e de acord ca barbatul e mai putin fidel. ca principale cauze sunt educatia primita (toti baietii sunt invatati sa aiba cat mai multe prietene...etc) si rezistenta la tentatie.barbatul rezista foarte greu avansurilor unei femei, pe cand, o femei trece altfel peste unele venite din partea unui barbat

Pai in unele relatii femeile sunt mai fidele dar mai sunt unele relatii in care si barbatii sunt fideli dar mai mult femeile :d

Aş tinde să spun că femeia pică mai uşor la avansurile unuia versat, iar bărbatului i se fac mai puţine avansuri decât i se fac femeii. El e mai mult "Hormonel". Am prieteni care spun (şi nu e doar unul!) că nu există femeie care să nu pice în plasă dacă plasa îi e întinsă de cine trebuie şi cum trebuie. Iar bărbatul... poate ţine de cât e de serios. Şi la amândoi contează, cum spuneai, educaţia şi ANTURAJUL! (o opinie foarte sumară!)

Eu cred ca si femeia cat si barbatul pot fi infideli.De ce? Pentru ca amandoi sunt oameni, amandoi pot gresi, nu numai barbatul, nu numai femeia. Exista multe explicatii. Raman la parerea ca amandoi pot fi fideli, cat si infideli.

Intr-o relatie femeia, intr-alta barbatul. Eu una nu pot spune care e mai putin fidel, iar celor care au o parere diferita de-a mea, in sensul ca arata cu degetul catre o categorie, nu le dau dreptate.
Da, femeia este provocatoare deseori, dar nu asta e unul din rolurile ei? Daca plasa e bine intinsa de catre cine trebuie, bineinteles ca e foarte usor de cazut in ea.
Cred ca tine de ceea ce crezi si simti in acel moment, educatie si valorile morale pe care le ai, respectul de sine, dar si fata de persoana cu care te legi.

Să înţeleg din ce spui tu că ideea de "fidelitate" nu mai există, că te poţi aştepta să fii înşelat(ă) de cel/cea care îţi e cel/cea mai drag(ă) şi în care ai investit toată dragostea ta? Să înţeleg că verticalitatea morală e doar o pretenţie relativă ce poate fi doborâtă la oricine în funcţie de context? Dacă e aşa, atunci concluzia logică ar fi că lumea asta este prin excelenţă (extrem de dureroasă!) o lume de curve şi curvari, unii practicanţi iar alţii latenţi până la momentul oportun!

Hmm, consider ca poti trada usor increderea primita, desi aceasta se contruieste extrem de greu. Eu nu pot spune " persoana care ma iubeste nu ma poate insela NICIODATA"; nu, eu nu pot spune asta. Cred ca este posibil, nu imposibil de facut. Ma poate trada acea persoana indiferent de cate lucruri ii ofer, indiferent ca o iubesc si indiferent cate as sacrifica si lupta. La randul meu, eu nu ii promit ca nu o voi face, ci o rog sa stea langa mine ca sa-i demonstrez. Sunt sigura ca exista si cupluri care, intr-adevar, au rezistat si-au trecut obstacolele. Dar, sa recunoastem, sunt foarte foarte foarte foarte multe care miros a falsitate si nu numai. In lumea mea, aceasta e realitatea.

Eu vin din altă lume. În lumea mea, asta-i o mutaţie draconică. În lumea mea, principiul de bază este dragostea curată şi totală faţă de cel căruia i-ai jurat-o. În lumea mea infidelitatea cade sub blestemul morţii. Şi durerea pentru. lumea mea şi totodată fericirea pentru. lumea ta este că lumile noastre interferează - pentru. lumea mea-i o şansă de contaminare, pentru. lumea ta-i o şansă de purificare. Dar la final cele două lumi se vor contura distinct tot mai clar: dragostea infidelă e un oximoron, e o distopie. Până la ruperea totală a celor două lumi, caracterul interşanjabil al interferenţei dintre ele dă posibilitatea exponenţilor din ambele părţi să treacă dincolo... căci ceva din lumea mea e-n inima oricui din lumea ta, după cum şi ceva din lumea ta bate la uşile multora din lumea mea. Decizia finală însă e a omului, NU a factorilor externi (tentaţii, presiuni sociale etc)!

De acord cu faptul ca omul este cel care ia decizia, care cade in plasa, sau se tine bine. Omul are alegerea, indiferent de factorii care-l imping, opresc, indeamna sau mustra.
Am facut parte din lumea ta, pana am cazut intr-a mea si presimt ca mai raman un timp prin zona aceasta. Intrebarea mea pentru tine este : care crezi ca greseste dintre noi 2?

Dacă ai spus că ai "căzut", înseamnă că ştii că lumea mea e cea bună şi te doare profund şi mocnit undeva, adânc în interiorul tău căderea ta dar nu ai puterea de a te ridica înapoi în lumea mea, mai ales că ştii că rănile lumii în care ai căzut îţi vor lăsa cicatrici permanente. Totuşi, trebuie să fii conştientă că rămânând în lumea ta rănile se fac şi se adâncesc continuu, nu vor avea timp să se cicatrizeze vreodată şi sufletul tău va sângera permanent şi tot mai apăsător. Cine greşeşte? Oricine îşi frânge "coloana" morală, oricine îşi vinde suflet, trup sau valori pentru un preţ al trădării, în primul rând al trădării de sine. Ne vindem şi preţul de răscumpărare e tot mereu mai mare, până într-o zi în care nu vom mai avea nicio resursă de a ne ridica şi vom rămâne sclavi ai unui mare Păpuşar care din umbră îşi bate joc de noi luându-ne şi demnitatea, şi respectul de sine şi orice lucru sacru şi de preţ pe care l-am fi avut vreodată.

Daca am cazut, inseamna ca m-a lovit ceva, destul de puternic. Daca am spus ca mai raman prin "zona aceasta ", inseamna ca mi-e bine si asa, am dat de ceva caldurica pe aici. Inseamna ca era ceva defect in lumea ta. Sau, la mine? Consider ca facand parte din oricare dintre cele 2 lumi, ranile raman, si-n ambele lumi este loc de mai multe rani, insa diferenta, cred, este cui ii dai voie sa te raneasca : iti dai voie tie insuti s-o faci, sau ii lasi pe altii?
De acord cu ultima parte. Trebuie sa ne tinem cu dintii de valorile noastre morale, sa "luptam" sa fim zi de zi OAMENI si sa nu renuntam la lucrurile care, cu adevarat, ne inalta.

Ups, ne-am cam abatut de la subiect, dar nu cu mult.

Lumea mea avea ceva defect sau...ai întâlnit persoane de care te-ai lovit în lumea mea şi ai confundat acele persoane cu exponenţi ai lumii mele pentru. simplul fapt că, declarativ, pretindeau a fi parte din acea lume? Lumea mea nu poate fi defectă pentru.că e construită pe absoluturi pozitive şi când spun "absoluturi" spun tot! Defecţi sunt aspiranţii la lumea mea sau cei ce devin pricini de poticnire pentru.cei mai "slabi de înger". Orice lucru bun are vrăjmaşii săi ce încearcă a-l banaliza, a-l coborî la nivelul de fad, sec, comun, ce încearcă a-l murdări că e mai uşor să murdăreşti ceva pentru. a-l aduce la nivelul tău decât să depui tu efort să te ridici la nivelul acela înalt. Oricum, idealul nu se poate murdări, poate fi doar aruncat un con de umbră asupra unor aspiranţi sau admiratori ai idealului pentru. a-l pierde din vedere sau a-l considera utopic, dar e cât se poate de real şi palpabil pentru cei ce privesc ţinta şi luptă pentru. a o atinge fără a-şi abate privirile spre cel din stânga sau din dreapta care s-ar putea să pice pe cale.