Daca ai pana in 25 de ani, traiesti cu parintii iar ei te considera imatur, acest lucru este destul de comun.
Daca iti permiti si esti adult, te poti muta, daca nu iti permiti, poti sa le demonstrezi ca esti destul de matur, dar nu ma intreba cum, pentru ca pentru fiecare parinte este o solutie diferita.
Daca ai sub 18, ghinion... aia e...
Da, cei mai mulți sunt așa. Mai ales dacă ai vârsta cuprinsă între 18-20 ani. Între aceste vârste, mulți părinți nu își considera copii adulți... Ci ii considera în continuare copii. Trebuie să le spui și lor aceste lucruri, pe care tu nu le mai consideri normale, și trebuie sa le spui ca poți sa decizi și tu când sa te întorci acasă.
În acest lucru depinde de cati ani ai, pentru că cum spunem într 18-20 ani nu te considera adult cel mai probabil...
Pot sa am 60, dacă trăiește mama tot ma întreabă unde sunt, ce fac, de ce nu vin, cat mai stau?
Nu e normal asa ceva, dar atata timp cat traiesti in casa lor si nu produci nimic trebuie sa le respecti regulile. Vrei libertate? Pai la 30 de ani ai tai trebuia sa te muti de mult de acasa.
Atunci nu o mai baga in seama. Ce poate sa-ti faca? Iti pui telefonul pe silentios si stai afara cat vrei.
Da, In alte intrebari a spus asta + faptul ca are un handicap si sta cu parintii.
Mama ta te iubeste. Asculta-o si respecta-o ca nu vei mai gasi vreodata alta ca ea. Eu nu o mai am pe mama mea. As vrea eu sa ma mai intrebe cand vin acasa.
Asta inseamna ca inca nu esti capabil sa iei decizii singur, fara suparare, chiar daca spui ca ai 30 de ani.
Da, aveam/am părinți care întreabă de mine.
Dar încă de la 16-19 ani, le răspundeam de oriunde eram, le spuneam sincer unde suntem, ce ilegalități facem, și ne vedeam acasă liniștiți. Sau ne vedeam dimineață, dacă ajungeam după ora lor de culcare.
Nu mi-au impus reguli, dar și eu am fost deschis cu ei; de fapt cu mama.
Asa sunt unii parinti: ultra protectori si dependenti de control! Poti eventual sa ai o discutie cu ea ca intre adulti prin care sa ii explici ceea ce te deranjeaza si de ce ai nevoie de intimitate si de timp liber. Eu locuiesc sigura dar tot le mai spun cand plec undeva care presupune o deplasare mai lunga doar ca sa stie ca sunt ok si in siguranta. La 18-20 ani nici eu nu prea aveam voie sa ies unde voiam si sa vin la ce ora vreau locuind cu ei.
Poti scapa de mediul asta "ultra-protector" doar mutandu-te si devenind independent. Probabil in ochii ei esti inca un copil care nu se poate proteja singur