M-am saturat sa o aud pe mami plangand din pricina tatalui meu care nu ezita sa o judece fara motiv si dupa sa loveasca in ea. Am asteptat ca dupa atatia ani de casnicie cu mami sa se schimbe si sa vada ca doar ea îi este alaturi la bine si la greu si fiecare povara o poarta amandoi, nu doar el asa cum se plange mereu in casa ca el este capul familiei si mami nu este buna de nimic. M-am saturat sa-l vad cand vine acasa de la munca cu mami caci lucreaza amandoi la acelasi loc de munca si sa o certe cand nu isi gaseste ba o soseta, ba un tricou. M-am saturat cel mai mult sa o aud cum plange si inca spera sa isi schimbe comportamentul...sa faca de mancare si daca arde el sa-i arunce toata mancarea pe jos din cauza ca nu are rabdare sa se raceasca mancarea si e vina ei. Nu este o femeie care sa se aranjeze si mandra, munceste mult, poate mai mult decat el caci si la locul de munca ea ii face lui treaba si el tot se plange fara rost...Mi-e greu sa scriu aceste randuri din viata mea insa cel mai greu imi este cand ma gandesc la ea prin ce trece. Si ma gandesc ca Doamne fereste oare cat va mai putea indura, loviturile lui si certurile zilnice si cat o mai desconsidera ca nu e buna de nimic aruncand in ea? Poate cineva imi poate oferi un sfat, stiu ca politia ar putea face lumina insa nu stiu ce sa fac sincer, pana acum am avut ocazia de atata ori sa il denunt insa nu ma lasa sentimentul de ca e "tatal meu".

Draga mea treci intr-o situatie foarte dificila. Te sfatuiesc sa vorbesti doar tu cu mama ta cand sunteti doar voi doua si spune-i ca nu o mai vezi fericita ca nu mai esti nici tu fericita si poate poate cu acordul ei o sa va luati amandoua viata din nou. Niciun om nu merita sa fie umilit cu atat mai mult de familie.

Să încep cu "povestea mea". Ai mei sunt divorțați de mult timp, de când aveam eu parca 3 ani, dar la locuința ne-am separat pe când aveam eu 8 ani. Nu știu de ce, dar n-am avut vreodată vreun sentiment de iubire față de el. De mica copila puneam in saci haine, in sufragerie și îi spuneam lui mama sa plecăm. Se cam supăra că trebuia să scoată apoi toate hainele, știu, poate citind pare amuzant, dar chiar îmi dă de gândit. Multe lucruri nu le-a știut el, pe care le-am păstrat în secret încă de la 3 ani, pentru faptul că așa mi-a spus mama. Mama a încercat, însă, să nu se certe foarte mult cu el în fața mea, chiar de acum, că am crescut, conștientizez că avea zeci de motive. Acum el e "căsătorit" (nu prin lege) cu o femeie de etnie rroma, care are 3 copii. Ei i-a murit soțul, e o poveste, o teorie la mijloc, dar o las în bătaia vântului. Are 3 copii cu soțul care e mort și acum, el (pentru că îi zic pe nume de foarte mult timp) a vândut tot. Ca la divorț, se împart "terenurile" care și cu ce rămâne și la cine rămâne copilul. Sunt singura, nu mai am frați sau surori, deci am rămas bineînțeles cu mama. A vândut tot ce a fost scris pe numele lui și i-a dat ei ca să își termine casa, pe care, in mod evident, nu a terminat-o și e pe jumate terminata. Nu m-a afectat mult chestia asta, până la urmă e viața lui și mi-am promis mie că nu am sa vars o lacrimă pentru el cât e în viața. Ba chiar a fost ziua mea zilele astea și nu a sunat sa îmi spună un amarat de "la multi ani". Mama a văzut asta și i-a dat mesaj cu numărul meu și cu textul : " e ziua lui Ioana poate o suni, nr ei" și n-a trimis nici un mesaj. Dar sa vezi ce frumos e când a sunat-o pe mama cu o săptămână înainte parca de ziua mea sa îi ceară bani cu împrumutul. Ei încă mai țin legătura, se înțeleg, adică nu își poartă pică. Și dacă au nevoie de ceva pot suna, dar na, de unde sa ii de-a mama bani când se chinuie sa îmi pună o pâine pe masa? Dar să știi că e mai bine fara el, nu simt, sau cel puțin așa cred, poate mă mint pe mine, niciun gol in suflet din cauza lui. Sunt de părere că există multe alte lucruri în viața asta pentru care să sufăr și să plâng nopți întregi. Dar îmi pare rău de mama, am aflat de mesaj când am căutat întâmplător în mesagerie. Mai exact că să îi dau mesaj unei colege că nu aveam minute. Daca ai posibilitatea, sau un loc în care sa pleci cu mama ta, nu mai stati. O sa ramai cu amintiri crude și ea la fel. Mama ta o sa regrete și acum o face, săraca, că te vede pe tine că suferi și în viitor o sa va amintiți. O sa castigati procesul, in caz de o sa vina revoltat, că o să le zici celor din tribunal tot ce a făcut. Dar sa nu pățiți ceva de exemplu să intre peste voi sau să vă urmărească, in cazul in care este un om agresiv. Trebuie și să găsești motivele pentru care se comporta așa, timpul de când este atât de rău pe suflet. Daca nu aveți unde să plecați, că poate e apartamentul/casa lui, încearcă să vorbești cu el când îl vezi puțin, măcar puțin calm. Să ii explici cât te doare pe tine, să îi spui macar cat de greu ți-e ție. Pentru că ești sângele lui. Mama ta, chiar daca suna dureros, e doar o persoană în fața lui. Poate că a iubit-o dar i-a trecut. A fost doar o faza. Însă, până intra în mormânt și după asta, întotdeauna, tu vei fi fata lui. Nu în acte. Poate să ardă actele, să devină un alt om, că tu ramai copilul lui. Are probabil pic de suflet, o să simtă ceva. Încearcă măcar, chiar daca o sa plângi in fața lui, revarsa-ti durerea in cuvinte. Tu o să știi in acel moment ce sa ii spui, nu te ascunde. Exista un inger cu o speranță în palme că va putea înțelege. Poți încerca să te duci și la un preot cu har adevărat, să îi spui ce te apasă. Dumnezeu e sus și el e singurul care are puterea să aducă schimbări. Noi îl ajutăm, prin rugăciune și iubire

Probabil ai și un sentiment de frica, teama în a face asta, însă dacă tu simți că trebuie sa o faci, fa-o! Poate că ai mai multe de pierdut daca ramai în tăcere și vorbești doar în șoaptă. Tu ești o persoană puternica, nu ai spus-o, dar am dedus din ceea ce ai scris! Daca ai nevoie, te poți consulta cu mine

Roaga-te lui Dumnezeu. E singura solutie. Oamenii nu pot face nimic.

Apreciez,ca ti-ai luat din timp pentru a-mi scrie si de sfaturi. Asa cum ai spus si tu, el pentru mine in momentul de fata nu inseamna nimic, nu am avut nicio afectiune din partea lui cat am fost copila, ba mai mult arunca si ma batea cu mama la un loc, eu deocamdata sunt la facultate si stau la camin si mi-as fi dorit sa am un loc sa o iau pe mami sa stam, sunt credincioasa si inca sper la o schimbare si la exemplul de tata din partea lui ceea ce nu cred ca va fi.

Catarate pe el cand mai vrea sa dea in ea si ii zici la ureche uuu termina altfel vei fi condamnat in iad cand mori

Știu că e greu, dar, din câte ai spus, tu ești singura soluție pentru mama ta! Sunt sigură că de abia aștepți să îți cumperi apartamentul tau, și chiar așa sa faci, când ai șansa asta, pentru a o lua și pe mama ta. Nu știam exact vârsta ta, de asta am spus că atunci când vei creste o sa ramai cu amintiri, neștiind că "atunci când vei fi mare" e prezentul. Îmi cer scuze pentru greșeala mea. Încearcă măcar pe mama ta sa o susții prin vorbe, să o vizitezi cat mai des, macar sa îi transmiți un sentiment de ajutor, o sa conteze mult pentru ea. Durerile de la tatăl tău o sa le simtă, tare, dar o sa remedieze vorbele tale situația. Îmi pare atât de rău că din cauza unor ființe inumane trebuie sa sufere suflete...

Din pacate nu cred ca poti face foarte multe pentru mama ta. singurul gand care imi vine in minte. daca locuiesti intr-un oras mare si gasesti un grup pentru femei abuzate poti merge acolo si gasi sprijin si felul in care ai putea sa o convingi pe mama ta sa mearga acolo. E foarte complicata chestia asta caci victima dezvolta un atasament fata de abuzator sa nu mai vorbim de "ce-o sa zica lumea", "eu nu ma descurc fara el/ea"...
Daca nu gasesesti un astfel de support in localitatea ta incearca sa gasesti un astfel de grup online, ia legatura cu ei si pornesti de acolo.
Cu Doamne ajuta