Ma poate ajuta cineva cu un sfat, pentru ca eu sincer nu prea știu ce decizie sa iau și cum sa mai fac.
Sunt însărcinată (la prima sarcina) cu iubitul meu cu, care am o relație de câțiva ani buni.Nu a fost sarcina planificata,ba din contra,nu prea știu cum am ajuns în punctul asta având anumite probleme ce imi stopau posibilitatea de a face copii, dar dacă s-a întâmplat.am spus ca e bine venit având deja o vârstă și șanse mici de a mai încerca pe viitor.
Iubitul meu a fost foarte incantat,mai incatat și decât mine pentru ca isi dorea mult,asta pana mi s-a spus ca e sarcina cu risc,ca nu am voie sa fac efort și mai am și greata foarte urata din orce ceia ce automat îl face pe el responsabil și de treburile casnice (mâncare,un spălat de vase etc).A fost ok la început,a făcut o perioada dar de o vreme e mereu nervos,suparat,ca el s-a plictisit,ca să saturat de treburile astea zilnice (ce erau în atribuția mea înainte,el muncind ca liber profesionist/independent) iar eu încep sa am din ce în ce mai multe mustrări de conștiința,sa ma simt din ce în ce mai rău,mai acuzata (mai ales ca mi se reproșează mereu ca alte femei sunt nu știu cum,ca altele au făcut nu știu ce,ca eu de ce nu sunt asa,ca sarcina mea de ce nu e altfel și chiar l-am luat cu mine în cabinet sa i se spună de către medic ca e sarcina cu risc,ce am voie și ce nu ca aveam senzația ca nu ma crede). Nici eu nu am fost mereu Sfânta,ca și eu mai făceam garanții legate de treburile casei dar cu toate astea ma trezeam zilnic și le luam de la capăt,dar el a ajuns în punctul în care zbiară și ma stresează fără sa ii pese ca am probleme de sănătate și mai sunt și însărcinată.
Nu prea știu ce sa fac în situația asta, ca la ai mei îmi e groaza sa merg având în vedere ca mama nici nu prea suporta ideea ca sunt însărcinată, și m-ar sfatui o data ajunsa sa fac avort.Nu m-ar scoate afara din casa dar clar mi-as auzi reproșuri cu "ti-am spus eu","ce faci acum","ai rămas și cu un copil pe cap".
Voi ce ma sfătuiți?

Depinde ce varsta ai. Daca esti vreo copilă de 17 ani, ii inteleg.

Luptă să păstrezi copilul.

Clar: mergi la ai tăi. S-ar putea să ai o surpriză plăcută.
Când o împlini copilul un an, mai vedeți în ce fază mai e relația voastră.

Nu ai ce face. Stai la locul tău până se naște copilul, până e în siguranță și sănătos, apoi decizi ce faci cu partenerul. Poate îți poți forma puțin mentalitatea ca să ignori reproșurile, și îți va trece mai ușor.

Deci sfatul meu, dacă nu ai la cine să mergi, rămâi la el, până copilul se naște și este bine. Apoi vei avea timp să te hotărăști.

Vorbeste cu mama ta sa vina sa te ajute cu treburile casei. Esti totuși copilul ei si chiar daca e dezamagita de alegerile tale, te iubeste si iti vrea binele.
Nu stiu in ce faza e sarcina ta dar avort se poate face numai pana in a treia luna de sarcina. Mai incolo e periculos. Daca sarcina ta e mai avansata nu-ti poate cere asta mama ta.

Spune-i ca este un idiot. O prietena a mea are 5 copii. De la treia sarcina, toate au fost cu risc si barbatul se ocupa de copii, de casa, de gatit, de spalat etc. si mai avea si serviciu fiind principalul intretinator al familiei, iar al tau se rahateste atat ca spala 2 farfurii si da cu aspiratorul o data pe saptamana. Daca vrea copil, trebuie sa puna si el mana pe jug, ca femeia nu-i sclava lui. Iar daca nu poate atata lucru, sa angajeze femeie pe perioada sarcinii tale.
La o sarcina cu risc nu-i de gluma, poti ajunge sa pierzi copilul sau sa nasti prematur. Daca placenta este implantata aiurea, se poate si muri daca se dezlipeste.
Pe tine te sfatuiesc sa nu renunti la copil ca nu se stie mai incolo daca mai poti avea, iar daca idiotul nu te sustine, vezi-ti de drumul tau ca nu esti nici prima, nici ultima mama singura. In fond o sarcina nu dureaza mai mult de 9 luni, deci nu-i un capat de lume sa il suporti cu toanele lui.

Este complicat ceea ce traiesti tu in acest moment.
Trebuie sa stai de vorba cu iubitul tau si sa stabiliti cateva reguli simple pe care sa le puteti indeplini fiecare.

Trebuie sa puteti rezolva aceasta problema. Probabil ca daca tu ai sarcina cu risc si partea sexuala este deficitara.
Puneti toate aspectele in balanta si mergeti pe echilibru.

Faptul că iubitul tău a fost încântat de sarcină, dar după ce a trebuit să-și asume responsabilitatea în casă, care apropo, ar fi trebuit să o facă oricum înainte, mă face să cred că e genul de om care se bucură de ideea de copil în sine, dar nu vrea să-și asume prea multe reponsabilități. Eu nu-mi pot imagina o persoană care ține cu adevărat la tine, dar începe să se enerveze când trebuie să preia anumite task-uri fiindcă tu ești însărcinată și mult mai important, sarcina ta presupune un risc major. Să nu mai spun și de faptul că țipatul și reproșurile nu ar fi fost ok nici dacă n-ai fi fost însărcinată, acum cu atât mai mult.
Văd tot ceea ce ai enumerat tu ca un red flag major. Pare că efectiv nu-l interesează de starea ta de sănătate, atât fizică, cât și psihică. Ai spus-o și tu.
O persoană ce ține la tine cu adevărat ar fi preluat task-urile din casă ca tu să te odihnești și să ai tot ce ai nevoie pentru a avea o sarcină sănătoasă, din toate punctele de vedere. Și mult mai important, nu ar țipa/reproșa.

Dacă vrei să continui sarcina și să fiți ambii sănătoși(tu și bebelușul) ar trebui să începi să te gândești la ce-i mai bine pentru voi. Încearcă să-i explici și mamei tale că nu ai nevoie de reproșuri, doar de sprijin și să iei o decizie asupra locului în care o să stai pe parcursul sarcinii, fiindcă e foarte important să ai pace interioară, liniște și să dispui de toate lucrurile care îți vor asigura sănătatea mentală și cea fizică.
Și gândește-te și pe viitor. Dacă iubitul tău acum se enervează că trebuie să-și asume responsabilitatea de partener în casă, ce va face când vei naște? Vei continua să le faci tu pe toate, fiind o perioadă mult mai stresantă atunci când va fi mic?
You deserve much better.

Orice ai face sa nu cumva sa faci avort! Omori un copil nevinovat si asta e unul din cele mai mari pacate! Saracul suflet ajunge nebotezat in Imparatia lui Dumnezeu si nu se poate mantui!