Ma poate ajuta cineva cu un sfat, pentru ca eu sincer nu prea știu ce decizie sa iau și cum sa mai fac.
Sunt însărcinată (la prima sarcina) cu iubitul meu cu, care am o relație de câțiva ani buni.Nu a fost sarcina planificata,ba din contra,nu prea știu cum am ajuns în punctul asta având anumite probleme ce imi stopau posibilitatea de a face copii, dar dacă s-a întâmplat.am spus ca e bine venit având deja o vârstă și șanse mici de a mai încerca pe viitor.
Iubitul meu a fost foarte incantat,mai incatat și decât mine pentru ca isi dorea mult,asta pana mi s-a spus ca e sarcina cu risc,ca nu am voie sa fac efort și mai am și greata foarte urata din orce ceia ce automat îl face pe el responsabil și de treburile casnice (mâncare,un spălat de vase etc).A fost ok la început,a făcut o perioada dar de o vreme e mereu nervos,suparat,ca el s-a plictisit,ca să saturat de treburile astea zilnice (ce erau în atribuția mea înainte,el muncind ca liber profesionist/independent) iar eu încep sa am din ce în ce mai multe mustrări de conștiința,sa ma simt din ce în ce mai rău,mai acuzata (mai ales ca mi se reproșează mereu ca alte femei sunt nu știu cum,ca altele au făcut nu știu ce,ca eu de ce nu sunt asa,ca sarcina mea de ce nu e altfel și chiar l-am luat cu mine în cabinet sa i se spună de către medic ca e sarcina cu risc,ce am voie și ce nu ca aveam senzația ca nu ma crede). Nici eu nu am fost mereu Sfânta,ca și eu mai făceam garanții legate de treburile casei dar cu toate astea ma trezeam zilnic și le luam de la capăt,dar el a ajuns în punctul în care zbiară și ma stresează fără sa ii pese ca am probleme de sănătate și mai sunt și însărcinată.
Nu prea știu ce sa fac în situația asta, ca la ai mei îmi e groaza sa merg având în vedere ca mama nici nu prea suporta ideea ca sunt însărcinată, și m-ar sfatui o data ajunsa sa fac avort.Nu m-ar scoate afara din casa dar clar mi-as auzi reproșuri cu "ti-am spus eu","ce faci acum","ai rămas și cu un copil pe cap".
Voi ce ma sfătuiți?

Luptă să păstrezi copilul.

Este complicat ceea ce traiesti tu in acest moment.
Trebuie sa stai de vorba cu iubitul tau si sa stabiliti cateva reguli simple pe care sa le puteti indeplini fiecare.

Trebuie sa puteti rezolva aceasta problema. Probabil ca daca tu ai sarcina cu risc si partea sexuala este deficitara.
Puneti toate aspectele in balanta si mergeti pe echilibru.

Faptul că iubitul tău a fost încântat de sarcină, dar după ce a trebuit să-și asume responsabilitatea în casă, care apropo, ar fi trebuit să o facă oricum înainte, mă face să cred că e genul de om care se bucură de ideea de copil în sine, dar nu vrea să-și asume prea multe reponsabilități. Eu nu-mi pot imagina o persoană care ține cu adevărat la tine, dar începe să se enerveze când trebuie să preia anumite task-uri fiindcă tu ești însărcinată și mult mai important, sarcina ta presupune un risc major. Să nu mai spun și de faptul că țipatul și reproșurile nu ar fi fost ok nici dacă n-ai fi fost însărcinată, acum cu atât mai mult.
Văd tot ceea ce ai enumerat tu ca un red flag major. Pare că efectiv nu-l interesează de starea ta de sănătate, atât fizică, cât și psihică. Ai spus-o și tu.
O persoană ce ține la tine cu adevărat ar fi preluat task-urile din casă ca tu să te odihnești și să ai tot ce ai nevoie pentru a avea o sarcină sănătoasă, din toate punctele de vedere. Și mult mai important, nu ar țipa/reproșa.

Dacă vrei să continui sarcina și să fiți ambii sănătoși(tu și bebelușul) ar trebui să începi să te gândești la ce-i mai bine pentru voi. Încearcă să-i explici și mamei tale că nu ai nevoie de reproșuri, doar de sprijin și să iei o decizie asupra locului în care o să stai pe parcursul sarcinii, fiindcă e foarte important să ai pace interioară, liniște și să dispui de toate lucrurile care îți vor asigura sănătatea mentală și cea fizică.
Și gândește-te și pe viitor. Dacă iubitul tău acum se enervează că trebuie să-și asume responsabilitatea de partener în casă, ce va face când vei naște? Vei continua să le faci tu pe toate, fiind o perioadă mult mai stresantă atunci când va fi mic?
You deserve much better.

Clar: mergi la ai tăi. S-ar putea să ai o surpriză plăcută.
Când o împlini copilul un an, mai vedeți în ce fază mai e relația voastră.

Spune-i ca este un idiot. O prietena a mea are 5 copii. De la treia sarcina, toate au fost cu risc si barbatul se ocupa de copii, de casa, de gatit, de spalat etc. si mai avea si serviciu fiind principalul intretinator al familiei, iar al tau se rahateste atat ca spala 2 farfurii si da cu aspiratorul o data pe saptamana. Daca vrea copil, trebuie sa puna si el mana pe jug, ca femeia nu-i sclava lui. Iar daca nu poate atata lucru, sa angajeze femeie pe perioada sarcinii tale.
La o sarcina cu risc nu-i de gluma, poti ajunge sa pierzi copilul sau sa nasti prematur. Daca placenta este implantata aiurea, se poate si muri daca se dezlipeste.
Pe tine te sfatuiesc sa nu renunti la copil ca nu se stie mai incolo daca mai poti avea, iar daca idiotul nu te sustine, vezi-ti de drumul tau ca nu esti nici prima, nici ultima mama singura. In fond o sarcina nu dureaza mai mult de 9 luni, deci nu-i un capat de lume sa il suporti cu toanele lui.

Depinde ce varsta ai. Daca esti vreo copilă de 17 ani, ii inteleg.

Vorbeste cu mama ta sa vina sa te ajute cu treburile casei. Esti totuși copilul ei si chiar daca e dezamagita de alegerile tale, te iubeste si iti vrea binele.
Nu stiu in ce faza e sarcina ta dar avort se poate face numai pana in a treia luna de sarcina. Mai incolo e periculos. Daca sarcina ta e mai avansata nu-ti poate cere asta mama ta.

Am 29

Eu locuiesc la tara, mama la oraș la o distanta destul de mare de mine și oricum nu ar veni ca muncește.Mi-ar aduce din când în când o farfurie de mâncare dacă ar fi, nu zic nu.Dar sa își ia din timpul ei sa stea cu mine, sa ma ajute la treburi sau cu copilul ma îndoiesc.

Atunci daca va permiteti angajati o menajera.

Nu ai ce face. Stai la locul tău până se naște copilul, până e în siguranță și sănătos, apoi decizi ce faci cu partenerul. Poate îți poți forma puțin mentalitatea ca să ignori reproșurile, și îți va trece mai ușor.

Deci sfatul meu, dacă nu ai la cine să mergi, rămâi la el, până copilul se naște și este bine. Apoi vei avea timp să te hotărăști.

Nevasta mea a făcut copil la 29 de ani.

Atunci NOI eram așa

- ea lucra în tribunale și numai pentru evrei

- eu lucram bugetar de peste 8 ani și atunci lucram într-un minister

- stăteam într-o vilă de 15 camere care a fost a mamei mele care a murit când aveam 22 de ani

Cât timp a fost gravidă ăștia aveau grijă de tot ce îi trebuie

- părinții ei care locuiau la câteva străzi și soacra SPĂLA ȘI WC-urile de la noi și socrul (fost bugetar mare) se urca pe pereți să pună galerii și draperii

- tatăl meu și cu cea cu care s-a recăsătorit și care ea făcea absolut tot ce însemna - mâncare

Ca să NU FIE PROBLEME cu copilul după naștere tatăl meu s-a oferit să ia pe numele lui copilul și să îl crească el cu nevasta lui.

Copilul până la 6 ani a fost crescut de socrii ACASĂ LA EI.

Cam așa a fost la mine și NU făceam copilul dacă NU avea cine să aibă GRIJĂ și de noi și de copil.

La tine - ai 29 de ani și comportamentul bărbatului este cam - SPRE DISPERARE - că NU VĂ AJUTĂ NIMENI.

Eu înțeleg ce spui tu, dar înainte sa facem copilul când el își dorea și insista sa facem ceva ca sa îl avem ii explicam ca nu o sa avem ajutor, era conștient ca mama lui nu are cum sa ne ajute ca ea nu poate avea grija nici de ea, iar a mea e un pic mai diferita ca femeie și nu ar accepta niciodată sa faci un copil fără sa fi căsătorit, sa ai casa și locuri de munca stabile cu minim 2 ani înainte.Nu zic ca gândește rău, dar uneori se mai intampla si chestii neprevazute iar ea asta nu poate sa înțeleagă. Cand am sunat-o sa ii spun ca sunt însărcinată și ca am 7 săptămâni, ma întrebat "da tu nu ti-ai dat seama mai repede" (ca să fac avort).
Nu spun ca m-ar lăsa pe drum, dar nici viata bună nu as avea cu ea.

Nu prea îmi permit momentan.La noi treaba a fost ca eu nu am fost de acord cu locuitul aici din cauza traiului mai dificil și a muncii destul de multe ce nu imi permitea sa ma ocup și de altceva in afara de ale casei, ca dacă făceam cum am spus eu acum nu eram în situația asta, aveam condiții mai bune și mai simple de trai, fără atâta munca acasă, aveam și eu prenatal ca puteam muncii și era totul ok.Pentru el a fost simplu atunci ca făceam eu tot, dar acum ca trebuie sa facă el și aia, si aialaltă nu mai ii convine.

La voi singura soluție este ca tu să faci MINIMUL de treabă în casă și să stai toată ziua în pat.

Să REDUCEȚI la maxim cheltuielile ca bărbatului să nu i se mai pară că salariul se termină imediat.

DUPĂ ce o să naști - ATENȚIE MARE - este DEPRESIA POSTNATALĂ, adică asta pe care sigur o să o faci și tu.

https://www.google.ro/......ps?/search

Și nevasta mea a avut depresia aia după ce a născut cu o armată de oameni lângă ea - 2 părinți și 2 socrii - care făceau totul și BANI ne dădeau toți că aveau.

Deci - e cam greu pentru voi FĂRĂ AJUTOR acum și o să fie și mai greu după ce o să naști.

Trebuie să vorbești cu cineva din familie să vă ajute cumva că SINGURI o să vă chinuiți.

Grea viață ai ales. Sa te ajute Dumnezeu sa faci față si sa ai un copil sanatos!

Orice ai face sa nu cumva sa faci avort! Omori un copil nevinovat si asta e unul din cele mai mari pacate! Saracul suflet ajunge nebotezat in Imparatia lui Dumnezeu si nu se poate mantui!