Daca parintii mi-ar spune "du-te si manca in alta parte", atunci asa as fi facut. Adica mi-as cumpara hrana rece; si din cand in cand as manca mancare gatita la un local de tip "impinge tava". M-as separa cu mancarea de tot de ei. Asta vor, asta le ofer.
Mama ta nu are nici o scuza pentru comportamentul ei. Fiecare om de pe pamant are datoria sa se abtina, sa-si controleze cuvintele si comportamentul; chiar si daca mama ta ar fi la manopauza, in perioada aceea cand este bine ca barbatii sa stea cat mai departe de femei.
Daca nu se abtine nici macar de fata cu altii, pai atunci n-ai ce mai cauta sa iesi cu mama ta din casa. Instrainarea de membrii familiei este necesara in astfel de cazuri pentru ca sa nu mai apara conflicte.
Daca va vedea astfel consecintele faptelor ei, si intr-o zi va veni singura cu farfuria de mancare la tine, atunci este semn de impacare, si nu ezita sa te impaci cu ea. Dar in cele mai multe cazuri celalalt (in cazul acesta tu) nu mai doreste impacarea. Pentru ca odata ce inima se va inchide, cu greu se va mai deschide; pentru ca noi nu ne putem controla inima. Si daca exista cazul fericit in care se va deschide, lucrurile nu vor mai fi la fel. Este ca o funie rupta; si legata la loc nodul se va vedea si va ramane mereu acolo... Chiar daca ranile vor fi vindecate, tot vor ramane cicatricile.
Asadar, daca poti arata-i mamei tale mesajul acesta care ti l-am scris. Trage-l la xerox pe o hartie si pune-l la tine in camera la vedere. Poate ca astfel va vedea dinainte unde va duce comportamentul ei si astfel se va putea opri; va putea sa opreasca valuri de regrete ce o vor urma pana la portile mormantului si chiar dincolo de acestea. Pentru ca nimeni nu va vedea cerul daca nu-si va indeparta defectele de caracter.
Ești matur, ai 22 de ani și încă mai stai cu mama și mai ai și pretenții probabil să-ți gătească, să-ți spele rufele, etc.
De ce? Dacă deja ai un loc de muncă nu poți să pleci de lângă fusta mamei?
Nu e obligată să te mai "crească" la vârsata asta.
Cum ce are dacă stai cu mama?
Dacă mama ta e singură poate vrea şi ea să-şi refacă viața, să trăiască şi ea ca un om normal.
Cum să facă asta cu tine pe cap?
E normal să fie frustrată şi nervoasă că nu poate de tine.
Dacă eşti matur şi ai servici, fă-ți frate viața ta, nu mai aştepta să-ți dea mama mâncare.
Auzi măi idiotule, ai pus o întrebare ca să primești părerile tuturor.
Eu nu te-am jignit pe tine.
Nu ți-am spus că ești un handicapat, care la 22 de ani trebuie să-i dea mămica de mâncare și care nu înțelege nici chiar când maică-sa îi dă de înțeles, că s-a săturat să mai fie menajera lui.
Ce tot o dai sus și tare că nimeni nu înțelege situația. Când chiar mama ta, femeia care te-a născut, nu te mai suportă și îți spune clar "du-te și mănâncă în altă parte"? Ești atât de dobitoc încât nu înțelegi că femeia s-a săturat de mofturile tale, s-a săturat să stai pe capul ei și că trebuie să-ți faci viața ta?
Dacă până la vârsta asta nu n-ai înțeles că "a avea părinții lângă tine" nu înseamnă să stai pe capul lor și să facă ei lucruri pentru tine, înseamnă că ești retard.
Ești atât de infantil încât vii aici și te plângi că nu te mai servește mămica cu mâncare, iar apoi cu un tupeu obraznic de bădăran prost, le replici tuturor că vai ce special ești tu și nimeni nu întelege.
Ce dracu' vrei să înțelegem? Că la 22 de ani ai pretenția, când vii de la muncă, să găsești mâncărica făcută și mămica să servească "puiul ei special" fără să comenteze.
După cum le-ai răspuns celor care și-au dat cu părerea la postarea ta, nu ești decât penibil, obraznic și prost.
"Mă prinzi într-o zi și mă bați?" ))))
Vai de capul tău, că tare tăntălău mai ești.
Nu spui totul. Ceva trebuie sa stea la baza comportamentului mamei tale. Poate e comportamentul tau sau poate are ea probleme carora nu le poate face fata.
Nu stiu cati ani ai dar daca esti din 94 esti destul de mare. Poate ar trebui sa incerci sa iti gatesti singur sau sa-ti gasesti de lucru si sa aduci bani in casa. Hotaraste-te ce vrei sa faci pentru ca nehotararea ta iti iroseste timpul.
Incearca sa ne explici si poate intelegem. Nu o cunosc pe mama ta ca sa stiu de ce actioneaza asa. Intr-adevar nu e o mama prea buna daca facece spui tu, dar daca nu stiu ce sta la baza comportamentului ei nu pot sa stiu ce as face in locul tau.
In primul rand as incerca sa o inteleg pe mama, sa fiu o fiica cat mai buna pentru ea, si daca in ciuda eforturilor mele s-ar purta urat cu mine, as pleca de langa ea.
Discuta cu ea situatia in pana mea, e imposibil sa nu te iubeasca sau ceva. Poate gresesti tu cu ceva, gandeste-te bine sau pur si simplu a slabit mental, e stresata.
Incerca sa te adaptezi la personalitatea ei, daca vezi ca o enerveaza anumte lucruri nu prea ai ce sa faci, trebuie sa faci tot ce depinde de tine ca sa eviti conflictele.
Maica-ta nu s-a angajat si ospatar. Vei ajunge la o varsta inca sa o astepti pe mama ta sa te serveasca la masa? Hai ca esti absurd. Dupa ce ca spala, gateste, face curat mai si lucreaza ca sa poti merge la scoala mai vrei si servit la masa. Pres rosu nu vrei sa iti puna? Maturizeaza-te.
Nici un "hello" ca nu suntem in Anglia. Omule, eu am 28 ani, am crescut fara tata, am numai mama si stiu sa ma gospodaresc singur inca de la varsta de 14 ani. Eu la 14 ani spalam rufe cu mana, faceam curat in casa si gateam pentru ca mama muncea si venea obosita acasa. Acum am 28 ani, nu sunt casatorit, muncesc de dau pe spate si totusi eu ii fac cumparaturile in casa. Pastile, mancare nici macar nu se deranjeaza pentru asta.
Si comportamentul tau probabil o face pe mama ta sa iti vorbeasca autoritar. Probabil s-a saturat de prezenta ta in casa, s-a saturat sa slugareasca dupa tine. Faptul ca muncesti nu este o scuza.
Matur nu pot considera ca esti pentru ca vii aici si te plangi precum copilul de 5 ani. Din pacate mai ai de invatat multe despre viata. Inca esti necopt pe interior si fereasca D-zeu de femeia care te ia de sot. Va fi jale pentru ea.
Si vina ca tu gandesti asa este numai a mamei tale. Ea te-a invatat cu toate la nas. Trebuia sa te mai lase sa te descurci si singur. A stat prea mult la fundul tau si uite rezultatele.
Nu sunt nici nu "ray" si nu ma consider nici "zeu'. Tu esti doar un om atins la orgoliu si reactionezi astfel pentru ca iti spun cum sta treaba in realitate. Ce te faci cand nu va mai fi mama ta in viata? O astepti sa iasa din groapa ca sa te serveasca cu mancare? Scuza-ma, nu stiam ca vorbesc cu principele Mark. Hai ca esti de toata comedia. Te dai in spectacol intr-o sala fara spectatori si aplauzi precum focile la propria prostie.
Îmi pare rău de situația ta
Nu știu de ce toți de pe aici te critica pe tine, sunt prea insensibili si răsfățați.Cu ce ești tu de vina ca mama ta te critica sau ca stai cu ea? E firesc.E mama ta.Eu n-as pleca de acasa nici sa ma plătească.
Revenind, te înțeleg perfect.Macar atat lucru sa facă si ea, sa gătească, dacă tu îi faci toate celelalte, speli, calci etc.Doar ești copilul ei.
N-ai ce face,asa sunt unii părinți,nerecunoscători ca au copii atat de buni.
Pai cum sa nu fie rușinos? Ar trebui sa te laude,toți părinții buni își lauda copiii, nu îi judeca, e si pacat.
Sunt mai sensibilă din fire, eu n-as rezista, cred ca as intra incet-incet in depresie.
Lucrezi? Te-ai gandit sa te muti undeva intr-un apartament singur? Stiu ca e greu dar ai putea sa iti strangi bani.Si cand ai suficienti te-ai dus si ai scapat de stress si de jigniri. Eu asa as face as pleca. Nu conteaza cati ani ai. Mama ta ar trebui sa te sprijine. Dar asa sunt unele persoane. Mai rautacioase si isi vorbesc copii de rau. Si ii tot critica e doar vina ei nu a ta.Nu e bine ca te vorbeste de rau esti copilul ei. O mama ar trebui sa isi laude copilul. Pleaca de acolo! Asta e sfatul meu. Daca cu vorba buna nu merge alta solutie nu e
Cine stie ce motive are. incearca sa vorbesti cu ea sa nu mai vorbeasca asa urat cu tine
Exprimare libera
de cat timp se poarta asa urat cu tine?
Te rog sa nu iei în seama comentariile jignitoare și cele superficiale, spuse în doi peri. Ești un om matur, integru, care este, împins în jos de propria mamă. Din experienta personala, s-a dovedit ca mama mea suferă de psihoza, care se agravează pe timp ce trece. Și acum, la 35 de ani, suport insulte și jigniri, dar știu și ca ea nu este ok. Important este sa poți sa te agăți de oameni normali, prieteni, care te pot scoate din starea de depresie. Este important sa devii independent deasemeni, financiar, emoțional. Nu îți recomand să te îndepărtezi mult de ea, pentru ca ea are nevoie de tine și tu la fel, doar cât sa poți fi în siguranță emoțională și sa te simți puternic.