Mama mereu ma critica, imi vorbeste urat. Eu vorbesc frumos cu mama intotdeauna si cand ii cer sa ma serveasca cu mancare, imediat sare la mine cu cuvinte care ma dor pe mine. Gen " ce mancare sa iti mai dau, du-te si manca in alta parte ". De ce merit atatea jigniri? Si cand merg la rude, ma vorbeste de rau si va dati seama cat de rusinos e! Ce ati face in aceeasi situatie?

Cum ce are dacă stai cu mama?
Dacă mama ta e singură poate vrea şi ea să-şi refacă viața, să trăiască şi ea ca un om normal.
Cum să facă asta cu tine pe cap?
E normal să fie frustrată şi nervoasă că nu poate de tine.
Dacă eşti matur şi ai servici, fă-ți frate viața ta, nu mai aştepta să-ți dea mama mâncare.

Auzi, te rog frumos sa nu ma mai judeci. Termini odata? Si nu e treaba ta. Nu te mai crede un zeu perfect. Nu o sa intelegi niciodata. Cand moare mama ta si o sa vrei sa o ai alaturi de tine. Esti bou!

Auzi măi idiotule, ai pus o întrebare ca să primești părerile tuturor.
Eu nu te-am jignit pe tine.
Nu ți-am spus că ești un handicapat, care la 22 de ani trebuie să-i dea mămica de mâncare și care nu înțelege nici chiar când maică-sa îi dă de înțeles, că s-a săturat să mai fie menajera lui.
Ce tot o dai sus și tare că nimeni nu înțelege situația. Când chiar mama ta, femeia care te-a născut, nu te mai suportă și îți spune clar "du-te și mănâncă în altă parte"? Ești atât de dobitoc încât nu înțelegi că femeia s-a săturat de mofturile tale, s-a săturat să stai pe capul ei și că trebuie să-ți faci viața ta?
Dacă până la vârsta asta nu n-ai înțeles că "a avea părinții lângă tine" nu înseamnă să stai pe capul lor și să facă ei lucruri pentru tine, înseamnă că ești retard.
Ești atât de infantil încât vii aici și te plângi că nu te mai servește mămica cu mâncare, iar apoi cu un tupeu obraznic de bădăran prost, le replici tuturor că vai ce special ești tu și nimeni nu întelege.
Ce dracu' vrei să înțelegem? Că la 22 de ani ai pretenția, când vii de la muncă, să găsești mâncărica făcută și mămica să servească "puiul ei special" fără să comenteze.
După cum le-ai răspuns celor care și-au dat cu părerea la postarea ta, nu ești decât penibil, obraznic și prost.

"Mă prinzi într-o zi și mă bați?" ))))
Vai de capul tău, că tare tăntălău mai ești.

Ai facut deja pe tine de frica? Ca de nu poate o cheama si pe mama lui, el oricum nu e in stare sa faca nimic singur.

Îmi pare rău de situația ta
Nu știu de ce toți de pe aici te critica pe tine, sunt prea insensibili si răsfățați.Cu ce ești tu de vina ca mama ta te critica sau ca stai cu ea? E firesc.E mama ta.Eu n-as pleca de acasa nici sa ma plătească.
Revenind, te înțeleg perfect.Macar atat lucru sa facă si ea, sa gătească, dacă tu îi faci toate celelalte, speli, calci etc.Doar ești copilul ei.
N-ai ce face,asa sunt unii părinți,nerecunoscători ca au copii atat de buni.
Pai cum sa nu fie rușinos? Ar trebui sa te laude,toți părinții buni își lauda copiii, nu îi judeca, e si pacat.
Sunt mai sensibilă din fire, eu n-as rezista, cred ca as intra incet-incet in depresie.

Ceau. Fiindca ca sunt nesimtiti. Asta e lipsa de respect. E mama mea, sincer. Indiferent cum ma critica sau cum se comporta dar o respect. Sunt alti baieti prea rasfatati care si stau acasa si nu muncesc la 20-30 de ani. Ei se asteapta sa fie serviti si sa doarma. Dar ce sa faci cu astfel de oameni, nu isi recunosc treaba dim cauza ca le e rusine. Crede-ma ca o respect pe mama si o ajut, acasa gatesc, fac curatenie, zugravesc si alte lucruri importante, dar cand muncesc, nu am timp sa imi fac mancare. Asta e ideea. Nu le inteleg pe persoanele astea ca ce e rusine sa stai cu parintii tai? Sa ii parasesti si sa lasi totul asa, tu sa stai in chirie si sa lucrezi, e mai usor de spus si ca e prea roz! Altii orfani nu au parinti si sunt necajiti! Nu e rusine sa stai cu parintii tai. Eu spun la persoana II. Asta e, aici iti dau dreptate. Si eu sunt sensibil.

Știu,foarte nesimțiți

Te rog sa nu iei în seama comentariile jignitoare și cele superficiale, spuse în doi peri. Ești un om matur, integru, care este, împins în jos de propria mamă. Din experienta personala, s-a dovedit ca mama mea suferă de psihoza, care se agravează pe timp ce trece. Și acum, la 35 de ani, suport insulte și jigniri, dar știu și ca ea nu este ok. Important este sa poți sa te agăți de oameni normali, prieteni, care te pot scoate din starea de depresie. Este important sa devii independent deasemeni, financiar, emoțional. Nu îți recomand să te îndepărtezi mult de ea, pentru ca ea are nevoie de tine și tu la fel, doar cât sa poți fi în siguranță emoțională și sa te simți puternic.