Nu credeți că prin a face copii aducem acele persoane Intr o lume plina de suferință? Întrebarea mi-a venit după ce am citit despre pesimismul filozofic

Nu! Eu personal daca as avea cu cine, as face un copil chiar daca stiu ca il voi aduce intr-o lume plina de suferinta. Suferinta este necesara si fireasca. Nu te nasti ca sa fii fericit, te nasti ca sa lupti, sa suferi sa învingi si sa accepti infrângerile. Mai ales ca barbat, suferinta este un must have, barbatul care are viata pe easy mode nu este barbat. Acel copil pe care il aduci pe lume va fi supus suferintei dar va gusta si din placerile vietii.

Cred doar ca tu esti un pesimist fara pereche... fericire iti doresc

E doar o intrebare

Https://en.wikipedia.org/wiki/Philosophical_pessimism

Personal consider ca existenta este ceva ce merita experimentat

Pe undeva astia au dreptate, dar foarte putin. Este adevarat ca viata este doar o loterie a sanselor si pentru multi este lipsita de scop. Dar eu cred ca fiecare ne putem constuii un scop. Fiecare dintre noi ne putem bucura de o bere rece vara sau de un gratar cu prietenii sau sa tinem de mana o fata seara prin parc. Nu are rost sa fii pesimist. Sunt cinic si realist si cred ca fericirea nu este altceva decat o senzatie de scurta durata si tocmai de aia o pretuim atat. Pana si aia care au viata pe easy mode si s-au nascut cu looks, money si decent family au momente de tristete si depresie chiar. Au totul pe tava de la cariera la familile, dargostea multor femei, casa, masina etc si aia se vaita si se plang ca life is not fair. Desigur problemele lor pentru unul ca mine ar fi ceva total delulu dar ei le simt si le percep la fel cum mi-am simtit si perceput eu problemele mele si la fel cum din pacate unii oameni au suferinte infinit mai mari decat am avut eu sau tu. Pentru mine ca si barbat, suferinta ma intarit si m-a facut si rece si pregatit pentru orice situatie. Întodeauna am tinut capul sus si pieptul in fata.

Nu putem controla fericirea sau nefericirea din viata copiilor nostri.
Putem insa sa le cream conditii decente, sa le oferim iubire si o educatie.
Iar asta depinde numai si numai de noi: sa terminam scoala, care e (aproape) gratuita in Ro, sa luam BAC-ul si sa ne gasim serviciu.

Daca mai intai te apuci de facut copii, ca aici: https://www.tpu.ro/......oiembrie/, ii trimiti exact spre lipsuri si suferinta.

Vezi omenirea ca pe o specie unica, ceea ce poate duce spre problemele gandirii excesive ("overthinking").

O caprioara aduce pe lume un pui, crezi ca acea caprioara nu cunoaste pericolele ce se expun atat ei cat si puilor ei?
Poate vei spune ca nu, e animal fara ratiune, atunci explica de ce este mereu alerta si rar reusesti sa atingi blana unei caprioare din salbaticie, unul dintre motive ar putea fi pradatorii.

"Imperecherea" nu inseamna sa te gandesti la vremurile grele ce le confruntam zilnic (finante nesuficiente, alti oameni ce ne "ataca", razboaie, libertate excesiva pentru "nebuni", etc), dar totusi, trebuie sa ne continuam existenta speciei pe viitor.

Si da, continuand asa o sa ajungem la intrebari despre existenta, "de ce oamenii?, ce sunt eu?", etc

Filozofia este importanta pentru a ne corecta propria persoana uitandu-ne la cei din jur si fie te auto-distruge, fie te face un monstru fara resentimente.

Pe scurt, toate speciile trebuie sa se inmulteasca, fie ca au ele "gandire" sau nu despre mediul inconjurator, nu putem risca sa ajungem o specie pe cale de disparitie, plus ca, pe viitor probabil in cateva sute de ani se vor popula si alte planete daca nu apare ceva apocalipsa sa devieze actualul curs al viitorului.

Asta a zis si matusa mea, Acum e singura cu un sot bolnav de inima, Fara ajutoare.

A avut o suferinta matusa ta. Nu se simtea pregatita sa aiba copii, poate nici nu era posibil fizic. E mai simplu sa invoci un motiv extern, decat sa iti deschizi sufletul cu cele mai adanci rani.