NU imi suport parintii. mereu imi zic ca nu fac nimic, ca nu voi Fi bun de nimic in viata asta ca x ca y. Mi.e rusine chiar sa le mai si cer bani(pentru un suc, pentru ziua unui coleg etc).

Ce pot sa fac sa nu mai ma simt prost? Astea chiar sunt de mai mult timp. NU MAI SUPORT. UN SFAT CEVA?
NU-MI SPUNETI CA ASA E PERIOADA COPILARIEI/ADOLESCENTE, STIU CA MULTI SE CONFRUNTA CU ASA CEVA.

V-AS FI FOARTE RECUNOSCATOR DACA MI-ATI DA MACAR UN SFAT. MERSI MULT

Este adevarat, este greu de suportat un parinte care-si creste copilul. "Vai de parintii care nu asculta de proprii copii"!

Parinti foarte optimisti ai. Fa ce iti place tie si nu mai tine cont de parerile altora dar de sfaturile lor da. Poate ca parintii zic ca esti un nimic, asta e o parere nu o lua in seama dar cand ei iti dau un sfat asculta-l pentru ca e spre binele tau. Deci tine minte parerea nu conteaza, sfatul lor da.

Vorbeste cu ei... spune-le mai exact ceea ce crezi cu adevarat. ce te supara. sau despere ce este vorba.

Stiu ca nu e usor sa nu-i iei in seama. Poate ca au si un motiv pentru asta(de obicei probleme cu scoala sau prieteni nepotrivit), dar asta nu inseamna ca au in totalitate dreptate! Si adultii gresesc! Incearca sa le arati lucrurile la care esti priceput, ce-ti place sa faci, ce te intereseaza foarte tare ca sa le demonstrezi ca se insala.Nu uita ca trebuie sa le spui ca te deranjeaza comportamentul lor si ca nici ei nu sunt perfecti(asta trebuie sa le-o spui cu grija, mai ales daca au un temperament mare).Iar daca nici asa nu merge, e timpul sa nu-i mai iei in seama.La urma urmei, tu nu te consideri asa, nu?

Cum sa ma consider? adica cum?

Tu ce-ai face dacă ai fi părinte și ai avea un copil care nu iubește cartea, nu are planuri mărețe pentru viitor, nu face niciun sport regulat, nici măcar lui nu îi pasă de el, să mănânce regulat, să aibă un program care să-l ajute la dezvoltare fizică, emoțională și profesională.
Schimbarea începe cu primul pas: observi că ceva nu e bine. Nu primești laude, nu ești remarcat? Nici măcar nu vrei asta? Păi uite unde e problema.
Determină-i pe părinții tăi să te laude în comparație cu x și y, dacă tot le place să te compare. Deși nu ar trebui să facă asta. Și tu poți să le arunci că alți părinți sunt nu știu cum...Dar nu vrem ceartă.
Ei probabil au observat că tu o iei în jos și trag semne de alarmă. Poate au fost și ei așa și nu vor să le urmezi calea, vor mai mult pentru tine. Sfaturile ar trebui să vină din partea lor, discută cu ei. Eventual arată-le ce ai scris aici, și ce am scris eu. Curaj! Ei te pot ajuta cel mai mult, pentru că în ei ai deja încredere.

Adica tu crezi ca n-o sa faci nimic in viata sau consideri ca parintii tai gresesc?

Salut

Aici gasesti o lista cu mai multe articole legate de unele dificultati cu care se confrunta tinerii:
http://wol.jw.org/ro/wol/d/r34/lp-m/1102011184

Sper sa te ajute!

Parintii zic chestii de genul asta cand sunt nervosi sau o zic cu sentimentul de a te motiva pur si simplu arata-le ca nu e chiar cum cred ei ajuta-i si pune mana pe carte macar cand intri in raza lor de vedere sa te vada ca faci ceva) oricum nu e asa de grav cam toti parinti-s la fel