Nu ma simt împlinită in relația mea si chiar nu stiu ce sa fac.
Avem 5 ani impreuna, dar s-a comportat mai bine cand eram prieteni.Ne stiam de mult si treptat s-au înfiripat sentimente.Am ajuns sa facem dragoste dar nu s-a oficializat relația până l-am luat de mână și l-am dus la ai mei (la cererea lui nu din decizia mea) si de atunci a fost totul concretizat.
Dar o data concretizat problemele au început să apară tot mai des.Iar daca pana mai ieri ma gândeam ca e o catastrofă sa ne certam pe tema banilor sau a lipsei de oportunități si posibilitati, acum realizez ca de fapt astea sunt griji minore, de adulți și apar frecvent in familii. Problema e alta, simt cumva ca imi stirbeste "autoritatea" asta nu in sensul ca nu asculta de mine ca si un copil mic, ci pur si simplu imi da senzatia ca are impresia ca eu sunt un copil mic ce nu judeca limpede. Nu pot sa zic ca nu aduce bani acasa spre exemplu sau ca nu ma intreaba daca sa facăm aia sau aia, dar pur si simplu o face doar ca sa nu zic ca nu mi-a spus, nu ca i-ar pasa pe bune de parerea mea. Iar daca nu pic de acord cu el e si mai nasol, începe o cearta de toata frumusetea si ma acuza indirect ca eu il tin in loc, în condițiile în care el are tendinta sa se arunce cu capul înainte.
Alta problema ar fi ca nu il simt îndrăgostit, adică nu pot sa zic ca nu tine la mine sau ceva, dar pur si simplu e rece, distant si rar ii intru in gratii, rar reusesc sa il fac sa râdem impreuna, sa ma ia in brate din propria initiativa, sa imi faca un compliment. Daca e nervos zâmbește si se inveseleste abia daca pleaca de acasa la ceva prieteni (sigur la prieteni pentru ca am fost si eu cu el de N ori) nu in preajma mea indiferent daca il iau cu frumosul/urâtul orce sa isi vina in fire.
Nu m-a cerut nici in căsătorie.Nu sa ma ia de nevasta, dar macar sa faca gestul asta pentru mine, sa ia o buruiana de pe marginea drumului si sa mi-o lege de deget daca e nevoie nu inele scumpe sau alte chestii, doar gestul asta mic si sub forma de glumă macar ca sa ma simt mai speciala, dar nu, mereu râde si face glume ca il sperie asta si ca e prea serioasă treaba.
Nu m-a ridicat in brate decat de 2/3 ori de nevoie acum cativa ani ca sa ma treaca peste ceva, nicidecum din glumă sau joacă.Nu ma gadila sau sa se joace cu mine cand avem niște momente liniștite si daca fac eu asta pur si simplu zice sa stau ca nu are chef de din astea si nu ii place in conditiile in care majoritatea oamenilor au din cand in cand cate un moment din asta.Eu mereu stau crispată si acasa si cand suntem undeva ca posibil sa pornim o cearta din ceva pentru ca ii sare repede tandara.
Nu putem merge nicăieri pentru ca nu vrea sa stea, mereu se grăbește habar nu am unde si nu ma pot bucura de nici o clipă că trebuie mereu sa alerg. Ca sa nu mai spun ca mereu ma simt vinovată daca trebuie sa astepte un pic, daca nu zic sau fac ca si el ca sa nu mai spun ca eu sunt genul ce gândește rațional iar el impulsiv si multe altele, dar nu o mai lungesc ca deja am scris un roman. Sper ca ati prins ideea.
Problema e ca deja din ce in ce mai des ma gandesc la despărțire, dar nici nu m-ar lasa. Sentimente am pentru el si mereu sper ca o sa fie bine, pentru ca ne-am luat din iubire si el timp de câțiva ani nu a fost asa, dar pe zi ce trece devin din ce in ce mai depresiva pentru ca vreau ca viata si relatia mea sa fie altfel, nu asa posomorata si anosta.
Voi ce ma sfătuiți?

Din ce ne-ai prezentat putem spune că meriți mult mai mult de la omul de lângă tine. Părerea mea e că înduri prea multe și deja speri de prea mult timp că va fi o schimbare. Bănuiesc că îți e teamă să fii pe cont propriu, dar crede-mă că îți va fi mult mai bine decât îți e acum. Poți și putem să fim fericiți și fără anumite persoane în viața noastră care mai mult sunt acolo pentru că ne-am obișnuit cu ele nu că ne-ar oferi un plus de fericire. Caută să fii tu fericită și împăcată cu tine în primul rând, iar mai apoi caută pe cineva care să merite să fie în viața ta. Nu te mai mulțumi cu puțin că din ce spui tu se vede că ești un om cu un suflet foarte frumos, dar care, din păcate, a dat peste cineva care nu te prețuiește cu adevărat. Ceea ce ceri tu e minimul într-o relație. Eu sunt sigură că dacă îți faci ordine în viața ta la un moment dat va veni un om care te va prețui și te va aprecia cu adevărat pentru că meriți tot ce e mai bun! Multă grijă!

Lasa-l, sunt atatia baieti care poate sa-ti ofere afectiunea, tandretea de care tanjesti.
Eu niciodata nu o sa inteleg cum genul asta de baieti au succes iar cei buni au pl.

Ar fi o greseala din partea ta sa crezi ca o relatie este un bilet la loto, caistigator sau nu. Sunt multe probleme si multe rezolvari in viata de cuplu. Este o continua perfectionare, este o lupta, o negociere, un compromis ce trebuie fluctuant sa satisfaca pe unul pe altul sau pe amandoi. Apoi ce garantie ai ca urmatoarea incercare, urmatorul partener in cazul unui divort va fi mai bun?! Incepi cu o introspectie in tine! Cauta-ti tu vina ca si cum nu ar exista un el vinovat. Incepi prin a-ti gasi si remedia greselile. Pare greu, nu?! Un zambet, genereaza un alt zambet, o acuzatie genereaza alta, o scuza sau o indreptare obliga la o alta de partea cealalta. E oarecum in natura umana sa distrugem si sa reconstruim cand dam de greu, mai degraba decat sa reparam si sa indreptam ce e gresit. Mai intai relaxeaza-te, zambeste, iubeste si nu invinovati, apoi treci la introspectie! Lupta este de fapt cu tine nu cu el! Femeia are puterea de a aduce o anume stare de spirit in casa, in cuplu, in familie, doar ca nu toate femeile stiu ca aceasta stare poate fi si una buna asa cum poate fi una distructiva. Nu te grabi, nu fi subiectiva si mai ales nu invonovati inainte de a iti recunoaste ca chiar si tu esti departe de a fi perfecta! Fii inteleapta!

Nu stiu daca sunt un om bun,daca sunt un om special cum se zice dar într-adevăr,nu am vrut si nici nu vreau sa mi se de-a marea si sarea. Vreau pur si simplu o relație armonioasă, o floare ruptă dintr-un gard, un compliment si sa vad ca omul de langa mine ma apreciază si place.
Nu vreau sa exagerez si sa spun ca eu sunt usa de biserica, ca si eu la randul meu ma mai cert sau mai reproșez.Dar si daca faca asta pana la urma tot las ca el, doar ca ma descarc atunci pe moment.Problema e ca am senzatia uneori,ca las de la mine,sau las ca el doar sa il vad mai viu si fericit câteva momente dar oricum tot nu e de ajuns.E suficient sa zic "ok,facem asa dar trebuie sa fim atenti..." ca e gata problema,ma acuza ca ii pun conditii, ca de ce mereu trebuie sa il atentionez si etc.
El ma vede pe mine ca pe o persoană autoritară, cu o gândire fixa, si pesimistă si da, într-adevăr eu am fost educată sa imi ofer siguranta si stabilitate și nu să merg pe planuri si idei fanteziste sau la plesneala cum a fost el crescut si asta nu ii convine.

Fiecare om merită ceva bun pentru el și nu e nimic rău în a-ți cunoaște valoarea și a fi puțin egoist pentru că până la urmă numai tu poți să îți oferi siguranța și stabilitatea, așa cum ai spus și tu în rândurile de mai sus. Am fost și eu pusă într-o situație de genul și nu voiam să supăr, preferam să las de la mine decât să fie certuri și mai mult eram nefericită și stresată la maxim. De ce să stai lângă un om care a uitat că are lângă el un om bun pentru el? Dacă el nu vede asta, altcineva va vedea. Repet, ceea ce ceri tu e minimul necesar într-o relație și nu contează de cât timp e relația. Cineva care te merită cu adevărat poate să te facă să te simți cea mai importantă și doar într-o lună, d-apoi în câțiva ani. Cunoaște-ți valoarea.

Dacă tie ti se pare ceva exagerat sa vrei atenție și afectiune de la persoana de langa tine, sau sa vrei sa ai si tu un cuvânt de spus în relație te rog frumos sa nu mai comentezi.
E problema ta cum iti e tie relația, eu am cerut un sfat de la oameni cu capul pe umeri nu de la bătrâni ce deja s-au plictisit de viata(cu toate ca relatiile unora de 80 poate sunt mai vi de cat a mea).Noi avem 20 si un pic de ani, e normal ce imi doresc.Si nu am stat sa iti spun toata povestea, sau nu ai vazut cand am scris ca el gândește impulsiv.

El era genul de om tandru, linistit.Dar cu timpul nu stiu ce s-a intamplat, s-a schimbat brusc, dar poate si din cauza banilor.

Aia i tati! fain raspuns, apreciez!

Pune punct si cauta alta relatie. Acum ai experienta si stii ce anume vrei de la o relatie. Daca nu ai copil cu el mai bine.
Mult noroc iti urez!

Din ce pot să înțeleg, nu vă înțelegeți bine! O regulă ca relația să funcționeze este să existe înțelegere!

Din ce îmi spui tu aici, îmi dau seama că el e zodia berbec? Este sau nu?
Știu ca mulți îți spun pe aici că să îl lași, sa pleci, ca ai nevoie de ceva mai bun și chestii și știu ca nu te ajuta cu nimic. Cum la fel și pe mine nu m-au ajutat. Cum sa lași un om pe care îl iubești, îl iubești obsesiv, iar el vede asta și de aia te tratează cu indiferenta. E greu.
Încetează! Tu îl vezi pe el rece fata de tine, el știe asta, ca tu îl simți. Și el asta urmărește sa fii tu o sclavă, ca să zic asa, pentru el, sa te rogi de el. Ia fi tu cea indiferenta să vezi că se transformă el în cățeluș. Serios! Aplica tactica asta sa vedem ce face. Dacă e mai drăgăstos, atunci se întreabă:,, ce s-o fi întâmplat măi cu asta? Oare are pe altcineva? " ei, și atunci vezi cum își face apariția FRICA, draga mea, FRICA! Iar dacă e tot asa indiferent, atunci e cazul sa o rărești destul de încet pana când va separați pe drumuri diferite. Nu am avut niciodată încredere în bărbați. Mint, domne, de îngheață apele! Și te fac sa crezi, privindu-te în ochi, ca e chiar adevărat ce spun ei.
Will Smith a spus :,, Fericirea ei nu este responsabilitatea mea. Fiecare dintre noi ar trebui să fie fericit individual. Apoi ar trebui ca atunci când suntem împreună, sa împărțim unul cu celălalt fericirea pe care deja o avem!"
Înțelegi? Nu tu depinzi de Fericirea lui! Nu el trebuie sa te facă fericita! Începe sa lucrezi la tine, ia-ti un job, perfectioneaza-te, citește cărți. Ia cartea lui Rux, Intoxicata, e despre relații. Numai bine!

E scorpion.
Multumesc de sfat.

Nu mai incape nicio indoiala. Este clar ca nu te resspecta, si deci nu ar trebui sa fii cu un astfel de om. Daca va veti casatori, defectele lui de caracter se vor accentua.
Deci nu trebuie sa plangi dupa o astfel de relatie.
Si nimeni nu il poate convinge de defectul pe care il are, pentru ca nu este crescut cu acest open-mind, cu o viziune larga despre viata, oameni si relatii.
Arata-i acest mesaj; daca nu acum, poate dupa ce va veti desparti. Lasa totusi posibilitatea de a fi impreuna. Oricum, nu il poti astepta la nesfarsit sa ajunga intelept.

Eu nu stiu ce gândire a dezvoltat, sau poate era asa de la început dar sa comportat ok doar o perioada. Cert este ca da, nu e conștient de ce greseli face, el considera ca e normal cum e.

Îmh. Asa sunt scorpionii...

Fuga-fuga. Orice lucru are un sfarsit. A fost frumos pana n-a fost, acum nu mai are nici un rost.

E foarte individualist.

Și tu ce zodie ești? Balanta?

Indiferent ca un om lucreaza in cea mai inalta functie din stat sau in cea mai degradanta, sau ca are o personalitate sau o alta, fiecare trebuie sa respecte pe celalalt.
Un om fara caracter nu are ce cauta in mijlocul societatii, printre oameni. Niciun om nu trebuie sa se vada mai presus de altii.
Si inca un lucru: chiar daca femeile sunt la egalitate cu barbatii -si asa si trebuie sa fie-, barbatul este vinovat pentru orice neplacere adusa in relatie. El este capul familiei; si daca nu-si respecta femeia, nici vorba sa-si respecte copiii. De asta exista atata suferinta in familii: din cauza barbatului; pentru ca acela care este capul familiei se vede doar pe sine. Sau daca aduce bani in casa crede i se cuvine totul, iar ceilalti sunt pe locul doi dupa el. Numai atunci cand ceilalti vor fi in viata lui pe primul loc se va putea bucura de fericire.
Iar o femeie adevarata este aceea care lupta sa salveze relatia; orice altceva va fi prefacatorie (adica orice alta femeie va sta cu el din interes; va renunta numaidecat la el cand va gasi altceva mai bun).

Pe mine ma stresează rau un gand la sutele de intrebari de genul.

Ce muncesti?

Daca nimic, poti sa te calmezi si sa-ti ceri iertare ca ai gandurile astea despre el.

Daca muncesti, totul se schimba, dar nu are rost sa ma chinui, pentru ca in 9 din 10 cazuri, femeia sta pe banii lui. Mai intai lămurește-mă, si mai vedem apoi.

Eu nu cred ca trebuie sa te lămuresc pe tine de ceva.Eu am cerut doar un sfat aici si indiferent ce as munci sau ce nu as munci daca iti iei un partener de viață il respecți, nu il iei doar sa nu fi singur si sa ai la cine zbiara prin casa.

Aduc un venit in casa sa sti.De câteva luni el oricum nu munceste ca are ceva probleme si rar a adus bani de cheltuială.Sa zicem ca ce a adus el ne-a ajuns de mâncare, dar eu zilele astea cumpăr ceva din bani mei ce e foarte costisitor si tot pentru el.

M-am lamurit, stai linistita.

Ai fi mai fericita daca nu ai
mai accepta sa traiesti cu nimeni fara casatorie.

Si daca nu te simti implinita nu e clar ca nu trebuie sa mai stai in relatia aia?! Altul la rand pana dai de cineva cu care esti implinita.

Situația în cazul vostru este delicată, însă nu cred că despărțirea este soluția dacă sunt sentimente care vă leagă. Tu ești nemultumută de faptul că el este indiferent față de tine (sau așa vezi lucrurile) și că el te vede ca pe un copil incapabil de a avea un cuvând sau o opine de spus. Pe parcursul poveștii spui că totul a fost ok între voi până la un moment... acel moment coincide cu memoentul în care v-ați mutat împreună? Dacă răspunsul este da, este foarte posibil ca grijile de oameni mari pe care tu le vezi neimportante (ex. venituri vs. cheltuieli) să-și pună amprenta asupra stării lui, prin faptul că-i generază instabilitate și anxietate.
El este spontan, tu ești precaută, iar el te percepe ca pe un obstacol în loc să te vadă cel mai puternic aliat. Precauția este bună, nu zic nu, dar trebuie să te lași și purtată de val și să te bazezi pe el că totul va fi bine, iar dacă lucrurile vor merge rău, asta este, sunteți amândoi și veți trece peste toate greutățile împreună.
Nu dau vina pe tine sau îi țin partea, te înțeleg perfect și sunt sigur că îngrijorarea ta și ceea ce simți acum sunt întemeiate, iar el are o problemă pe care trebuie, cu ajutorul tău, s-o conștientizeze și s-o depășească.
Tu trebuie să-i fii alături și să-l susții în deciziile pe care le ia, oferă-i siguranța pe care ți-o dorești la rândul tău și discută cu el orice problemă și orice dorință ai. Asta ne dorim noi, bărbații, de la prietenele/iubitele/soțiile noastre. Succes.

Da,după ce ne-am mutat impreuna au apărut problemele.Sau poate erau deja acolo dar ne stand langa el mereu nu observam.
Spre exemplu cand nu eram aici si imi spunea ca nu are bani ma gândeam ca nah, posibil sa nu fie de munca si înțelegeam.Dar o data stati impreuna am văzut si auzit cum refuză oferte chiar si cand eram pe 0.Sau ca are tendinta sa cheltuie bani destul de multi o data si nu pe lucruri neapărat de viitor,sau cel putin nu cred ca sunt.
Alta chestie ar fi ca,o dată find la distanță daca eram supărați sau nervoși ne lăsăm unul pe altul în pace,nu mai vorbeam la telefon.Dar fiind fata in fata acum vad cum face,cum vorbeste,cum i se manifesta nervi si nu e ok.
Am observat ca daca ziceam înainte sa punem bani pe bani sa facem x lucru, nu avea, nu se putea, dar uneori, cand era ceva ce ii convenea si lui apăreau brusc bani.Acum vad, daca are ceva de făcut sau cumpărat (ce sa ii convine sau trebuiască lui) se rupe cu munca si face tot posibilul.Dar daca nu ii prea convine, degeaba imi spune mie ca facem ca nu se mai obosește sa faca ceva, ia strictul necesar si spune ca nu are.

Am înțeles. Încearcă în primă fază să duscuți serios cu el și vezi ce are de gând. Chiar dacă ai încercat până acum să vorbești serios cu el și nu ai reuit, de data asta fă-o în cel mai serios mod posibil și fă-te înțeleasă. Explică-i ce aștepări ai de la el și de la relația voastră, astfel încât aceasta să poată continua așa cum vă doriți. Succes.