Nu mai am aceeași pofta de viață. Parcă nu sunt in largul meu, inca sunt presat destul de tare, sufletul este pe jumătate atrofiat. Cate și mai câte n-am pus pe suflet.
Am aflat de la mama, in urma discuțiilor despre tata, pardon "javra", că ar fi fost într-un impas și i.a cerut mamei să facă avort, deoarece nu mă putea întreține, nu avea timp de copii, fiindcă era plecat și stătea prin facultate. Pe atunci studia electronica in Iași.
Când mi-a spus mama tot adevărul, mi-a sfâșiat toată speranța. Nu pot sa trec cu vederea, un copil este o binecuvântare, nu că "Faci avort, nu sunt pregătit". Dc și-a mai luat aceasta responsabilitate daca nu este in stare de așa ceva. Al dr* de ****t cu ochi. Altfel n-am cum să-l poreclesc.
Chiar am cerut prea mult? Mi-aș fi dorit să mă nasc într-o familie normală, nu separat. Am deschis subiecte despre tata, știți foarte bine despre ce vorbesc. Parcă mă împinge spre suicide... 
Dumnezeu cu mila!
Daca vrei sa vorbesti cu cineva despre problemele tale sunt aici, mi-ar face placere.
Asta s-a petrecut in trecut.
Nu cunosc situația in detaliu, dar pana la urma e tatăl tau si cred ca tine la tine.
Dupa o anumita varsta toti simtim nevoia sa facem s.ex.Sigur,in afara de asexuali.
In urma unei partide de s.ex neprotejat ai aparut tu.
Tatăl tau neavând o situație financiară prea convenabilă a decis ca ar trebui sa renunte la tine in loc sa-si ia responsabilitatea ta, dar totusi a facut-o.
Tatăl tau era in facultate.
Cât avea? 20 si ceva, nu?
In ziua de azi tinerii o fac prima data dupa varsta de 17-18 ani.Nu toti isi doresc ca ei fiind copii la varsta asta si fara un salariu decent sa faca la rândul lor copii.
Poate si tatăl tau a gandit astfel si nu cred ca a gresit vrand sa renunte la un copil de la vârsta aia.
De fapt cat e in pîntecele mamei, in primele săptămâni nu e copil.
Il poți numi copil dupa primele 5 luni de sarcina cand începe sa împingă.
Eu am crezut întotdeauna ca decat sa iti complici unica viata si pe cea a viitorului copil cand esti tanar si n-ai bani pentru a te intretine nici pe tine sa faci avort.
Nu e o crimă sa faci avort din moment ce copilul nu e...un copil.
O crimă mi se pare sa-i dai nastere fara a-i oferi o educatie sau a-l face sa aibă parte de o viata mizerabilă.
Nu tu esti de vina sau el, nimeni nu e.
O s-o faci si tu cu iubita dar nu cred ca in cazul in care vei fi student si ea însărcinată iti vei dori copilul.
Cel mai logic ar fi sa faca avort.
Din nou, nu e un copil decat dupa primele 5 luni in pântecul mamei,deci nu e o crimă sa faci avort si nici o binecuvântare pana atunci.
Tatăl tau a vrut sa ia o decizie cat mai corecta pentru el si viitorul lui,pentru mama ta si poate si pentru tine.
Chiar daca in acel moment nu te-a dorit acum esti aici,in viata.
Uite,eu am crescut fara parinti si decat sa fiu ca acum as fi sperat ca de la bun inceput sa faca avort.
Ar fi fost mai bine ca de la prima sarcina mama mea sa avordeze,ar fi fost mai bine pentru tatăl meu,pentru ea,pentru bunicii mei materni si paterni.
Un copil chiar este o binecuvântare,dar cand ii poți oferi un viitor, o educatie si sa ai pe cineva alaturi care sa te ajute.
Desi multi neagă de multe ori un copil poate distruge vieți si destrama familii, vina nefiind in mod direct a copilului ci a părinților care au facut greseala de a-l aduce pe lume nepregătiți.
Esti in viata, ai avut o mama alaturi si probabil un tata, dreptul la educatie si la un viitor.Ai o viata, trecutul e trecut si nu trebuie sa trăiesti cu asta, traieste in prezent privind catre viitor.
Acum e prea tarziu sa mori.
Ai persoane pentru care trebuie sa trăiesti, persoane care ar fi devastate sa stie ca nu vei mai fi alaturi de ele.Deci daca nu vrei sa trăiesti pentru tine si nu te poți desprinde pe moment de trecut traieste pentru cei dragi si lasa-i pe acestia sa te aducă in prezent pentru a trai in pas cu realitatea.
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Răspunde
Ce rost are să te mai consumi acum din cauza faptului că tatăl tău a vrut ca mama ta să facă avort? Ideea e că ești aici, te-ai născut.Probabil că tatăl tău chiar nu era pregătit pe vremea aia, s-a panicat și asta a fost primul gând.S-o fi gândit că nu are cum să fie el tată. Dacă de-a lungul vieții tale te-a iubit și ți-a demonstrat asta, nu mai contează ceea ce voia atunci.
Stai linștit, toate trec.Și dacă nu trec, te obișnuiești cu ele.Nimic nu e permanent, iar asta include și starea prin care treci tu acum.Sinuciderea,în schimb, este permanentă.O soluție permanentă pentru niște probleme trecătoare.
Stai linistit altii au fost si mai rau, te simti naspa doar din atat? Stii ca tata ne-a ars doar pentru ca asa era traditia la nenorocitii aia de turci? Mama putea sa fie omorata oricand daca facea sau zicea ceva gresit, chiar i s-a pus pistolul la cap. Am trait fara tata toata viata doar pentru ca a fost un prost si a ales sa stea cu capul familiei noastre, adica cu tac-su, tot ce munceau ai mei cand eram in Turcia se duceau bunicului meu. Nu zic nimic, am dus-o ok intr-un fel acolo, aveam lux si bla, bla, bla dar degeaba.
Esti barbat in toata firea, nu te lasa doborat doar din vorbele alea, cand am ajuns in Romania am stat un an la bunica noastra care mereu ne facea tigani si ciori si in toate felurile doar pentru ca eram turci, crede-ma, n-ai dus-o rau. Intr-un final am fost eu, mama si sor-mea, de 2 ani sunt certat cu mama pentru ca a ales materialismul in locul nostru si ne-a lasat ca pe niste animale singuri, sor-mea a plecat si ghici ce? Sunt obligat sa stau intr-o casa cu persoana pe care sunt sigur ca o urasc cel mai mult. M-a cam afectat psihic dar ma descurc, si tu poti, crede-ma! Eu am trait fapte, nu doar vorbe, am trecut prin multe chinuri ca sa ajungem in Romania.
Sinuciderea nu-i solutia, crede-ma, am incercat de multe ori, antihistaminice, intoxicatie cu alcool, am fost chiar si in coma din cauza asta. Uite ca tot nu am murit, si stii de ce? Pentru ca sunt constient ca in viitor o sa imi fie bine, asa si la tine, trebuie doar sa astepti. Invata din greseala mea cu sinuciderea, nu e buna.
Buna. Calmeaza-te, respira. Toate in viața au o rezolvare. Dumnezeu ți-a dat o viața nu ca să ți-o iei, ci ca să o trăiești. Nu contează ce s-a întâmplat înainte de nașterea ta, atâta timp cât ești aici, ești viu. nu ai cum sa schimbi trecutul. Dar ai toată viața înainte și poți învăța din tot ceea ce ți s-a întâmplat. Vei ști la rândul tău să ai grijă ce faci, sa nu intri in probleme. Acum calmeaza-te, trăiește-ti viața și uita-i pe cei care te-au uitat. Și cel mai important, prețuiește-o pe mama ta, căci ea te iubește cel mai mult și datorită ei te afli acum aici. Cum am spus, fii fericit, treci peste oricât de greu ar fi. Dacă ai nevoie sa vorbești cu cineva, dă-mi mesaj. Baftă, toate cele bune!
Parerea mea este ca e bine ca ai aflat acest trist fapt fiindcă astfel înveți o mulțime de lucruri despre oameni, pe care te vei stradui sa nu le repeti niciodată! Nu condamna pe nimeni niciodată fiindcă nu-i stii motivele si suferința! Banuiesc ca ai crescut doar cu mama ta si ai avut ca Tata pe Cineva de Sus, care stiu sigur ca nu te-a dezamăgit niciodată! Asta-i clipa adevărului care cere infinita: iubire, speranța, iertare si rabdare insa va trece! Un copil este o binecuvântare in ochii care stiu s-o perceapă, in inima plina de D-zeu, de iubire, pretuire, respect etc. pentru ceilalti e o gura in plus pe spatele lor. Incearca sa înțelegi ca, ca sa fii părinte nu te învață nimeni nimic, nu există: scoli, licee, facultăți ci doar examene pentru care nu esti nici pe departe pregatit. De ce nu te bucuri pur si simplu de iubirea mamei tale care te-a dorit si ti-a dat viață, iar acum esti un om cu principii solide si minunat! Nu-ti umple sufletul de: ura, dusmanie, revolta pentru tatal tau ci lasa loc: iubirii viitorului, luminii bunăstării, principiilor înălțătoare etc., care te vor face sa vezi totul cu alti ochi. Accepta problema ca sa părăsească viata ta si gândește-te ca viitorii tai copii vor fi binecuvântati cu un tata iubitor ca tine! In lumea asta mare D-zeu ti-a rezervat o ființă care te vrea si are sentimente speciale pentru tine, lupta sa o întâlnești si fa-o fericita! Numai bine!
Nu stiu ce varsta ai, dar asemenea lucruri se intampla chiar foarte des: baiatul si fata se iubesc, ea ramane insarcinata, dar niciunul din ei nu are inca conditie sa creasca un copil in bune conditii.
In acest caz ai de ales dintre doua lucruri rele: ori faci avort, ori vei creste un copil in saracie.
Este o dilema uriasa, mai ales daca fata e rusinoasa si nu vrea sa se afla ca e insarcinata.
Dupa 3 luni de sarcina (care trec repede) nu mai poate face nici avort, deci este nevoita sa nasca copilul.
Si ce va face cu un copil? Il va intretine singura, fara servici si bani sau va cere ajutorul parintilor /socrilor?
Deseori nu are nici aceasta posibilitate si copilul va fi dat la orfelinat sau adoptie.
Un copil dorit se creste calculat, premeditat.
Un copil nedorit va creste cum nimereste.
In ambele cazuri, cand va ajunge major, va avea posibilitate sa incerce altfel, invatand din greselile parintilor.
Si tu trebuie sa inveti si sa decizi in viitor, dar ascultand parerea AMBILOR parinti, dar si ale bunicilor si rudelor, care cunosc situatia care a fost inainte- si dupa nasterea ta.
Vei afla multe puncte de vedere si veiputea sa-ti faci o imagine mai reala.
Dracul nu este chiar atat de negru, cum e povestit! 
Daca nu îți pasa, de ce ai mai intrat pe întrebarea asta? Vezi-ti de viața ta și nu te mai bucura de suferința altora
Exagerezi enorm. Peste jumatate din cupluri se gandesc la avort la prima sarcina, fiindca responsabilitatea ii depaseste. Poate sarcina chiar a venit inainte sa fie amandoi pregatiti (un student trebuie sustinut din toate puterile de catre partenera sa). NU mai face tragedie din nimic, saruta-le mana parintilor tai ca pana la urma te-au adus pe lume, te-au crescut si te-au intretinut. NU e deloc putin lucru, vei vedea la randul tau cate sacrifici fac parintii pentru un copil.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
