Nu mai suport situatia de acasa, ai mei nu ma suporta, imi spun mereu ca sunt grasa ca o sa ma paraseasca iubitul, ca nu fac nimic decat ma duc la facultate si atat. Vor sa ma angajez, am incercat,am depus CV-uri peste CV-uri insa nimic, nu pot sa-i mai suport,tata nu comunica cu mine, insa o cearta pe mama ca ea m-a crescut asa ca e vina ei etc mama tine in ea pana nu mai poate si vine si tipa la mine, nu inteleg ce vor de la mine am tot incercat sa aflu, dar nu se poate ei nu stiu sa vorbeasca, ma amentita cu bataia, nu mai mananc cu ei la masa de ceva vreme asta ca sa nu-i mai deranjez cu prezenta mea. as vrea sa plec de acasa insa am si eu o relatie si iubitul meu imi spune sa-i ignor ca asa sunt parintii. Dar chiar nu mai rezist, nu mai stiu ce fac sa ma calmez sa fiu si eu mai linistita. Bineinteles ca din cauza lor asa ma port cu toata lumea am devenit rea si rece cu toti si vorbesc numai "in sictir", mama vrea sa vorbesc foarte frumos cu tata sa-i zic mereu sarumana eventual sa-i pup si mana.dar el tipa ca un disperat la mine din orice si nu pot sa discut cu el nimic. Nu stiu ce sa intampla cu mine azi plang toata ziua si imi vine sa ma duc si sa nu ma mai intorc maine sunt fericita si tot asa nu pot sa ma rezist nu mai ii suport sa-i vad nici pe ei si nu cred ca se va schimba ceva vreodata. Azi ma hotarasem sa plec in Anglia am un prieten acolo care munceste si a spus ca ma poate ajuta sa-mi gasesc un job.Sunt multe de povestit, dar probabil as scrie o intreaga carte cu ce patesc acasa, singurul lucru care ma tine aici este iubitul meu.

Pentru ei nu conteaza ce vreau eu. pentru ca ce vreau eu este gresit, ce vor ei este corect.

Sa pleci in Anglia, buna idee. Sa stai pentru iubit, proasta idee, iubitul nu e nici el un sprijin suficient, dovada ca te invata sa te intelegi cu ai tai, deci nu vrea sa ia la cunostinta situatia reala. Pup manuta mica.

Inainte de toate cred ca ar trebui sa te inarmezi cu o doza de optimism, sa incerci sa iei doar partile bune din viata ta, asta daca vrei sa vezi cat de frumoasa e viata, caci altfel o sa te doboare niste nimicuri de genul ca te-ai certat cu tata sau ca aluia nu-i convine nu stiu ce.Si cine stie peste 20 de ani stai la masa cu tatal tau,bucuros si fericit ca copii tai(nepotii lui)zburda prin casa, si va amintiti de aceste momente iar tu o sa-i zici"Ei tata,mai sti cand ma certai?" si nu o sa-l intrebi asta cu gandul ca a fost rau,dimpotriva,esti si tu fericita la randul tau si implinita.
Si el probabil cu fata ravasita de batranete si lacrimi in ochi o sa-ti zica ca te iubeste.
Termina facultatea si mai apoi hotaraste ce vei face,nu te pripi in decizii, invata sa iei cu calm lucrurile, sa le cantaresti bine.
Si nu uita sa le spui parintilor cat de mult ii iubesti, nu de alta dar n-ai vrea sa fie prea tarziu, crede-ma.
Fiecare are steaua lui/ei norocoasa.

Stau si plang in fiecare zi din cauza lor si ar trebui sa le zic "va iubesc" . Tata imi scoate ochii ca nu muncesc si nu fac bani si ca le cheltui lor bani si ca mi-au luat masina din bani lor (cica surpriza ca sa vada lumea ca are si el bani sa cumpere masina la copil si ca nu e ultimul prost) nu le-am cerut masina aia si oricum o am degeaba ca sunt un fel de taxi trebuie sa-i duc pe ei unde vor sa iau toti mosii de pe la spitale, inmormantari si alte chestii de genul, dar daca vreau sa ies si eu sa ma plimb cu o prietena sau ceva imi zice ca nu platesc eu motorina sa ma plimb cand vreau. Eu nu am luat permisul ca sa fac pe taxiul, daca stiam ca o sa se intample asa nu-l mai luam. As vrea sa plec in Londra sa muncesc chiar daca nu am mai facut asta niciodata si sa fac bani destui ca sa ma intorc in Romania si sa stau cu chirie singura.

Daca esti majora si iti permiti sa vi in GB haide, dar sa stii ca nu iti recomand sa vi in Londra e naspa si marile orase nu prea au o imagine stralucita, prea multa agitatie