Nu stiu cum sa incep, chiar ma simt atât de pierdut in lumea asta cruda in care totul pare să fie mai mult un iad.Totul pornește de la familia mea care M-a determinat sa vad viața ca pe un dezastru si sa ma indoiesc de existenta mea si sa ma intreb:Oare de ce m-am născut daca nimeni nu ma iubeste si toti fac in asa fel incat sa ma indoiesc de asta? Ce pot sa va spun? Tatăl meu natural M-a parasit de cand aveam inca 2 ani si acum am 18 ani si in timpul asta credeti ca i-a pasat de mine? Ganditi-va ca toti anii care au trecut nu l-au interesat ..Au trecut anii si mereu am simtit un gol care mereu ma afecta si ma făcea să-mi doresc afecțiunea tatălui, mereu am văzut tatii cu copii lor care își petreceau timpul împreună, zambeau si am zis ca ce mult mi-aș fii dorit sa ma fii iubit si tata si sa nu ma părăsească.Ce credeti? La 18 ani l-am văzut pe tata, dar credeti ca el a planificat asta? Nu, o verișoară ă planificat asta si am reusit să-mi văd și eu tatăl după vreo 16 ani in care n-am avut parte de iubirea lui si uite chiar daca s-a întâmplat asta tot nu-i pasa de mine, sunt practic inexistent.Ce pot sa va mai zic? M-au cuprins o bucurie asa mare cand l-am.vazut,voiam să-l strâng în brațe ca să-mi alin dorul pe care m-am simțit de fiecare dată când mă gândeam la el.Pot sa va spun ca nu M-a crescut doar mama, s-a recăsătorit cu un alt bărbat care nu puteam să-i spun tata deoarece nu simțeam că pot s-o fac, deși mi-a fost alături cand eram mic si M-a ajutat ori de câte ori aveam nevoie dar ce s-a întâmplat? Ajung la momentele actuale in care imi vorbește într-un mod flegmatic si ma face sa ma simt aiurea cand am vreo curiozitate si se subînțelege ca ma face prost si il deranjează rau adevărul si mai ales cand ii spun ca daca ar vorbi frumos as intelege si eu si apoi rabufneste cu un ton atât de pătrunzător incat ai crede că nu mai are mult si te bate si chiar asta am.crezut si l-am intrebat? Ce o să-mi faci? Dacă s-a căsătorit cu mama nu inseamna ca are dreptul sa ma bata si apoi cand am plecat deoarece era prea recalcitrant am auzit cand a spus:Lasă că iti arat eu cine sunt,ce pot sa inteleg prin asta? Nu e o amenințare? Lăsând asta la o parte o sa va spun ca mai face si mișto de mine si de visele mele si mereu gaseste ceva amuzant pentru el ca sa ma indispuna legat de dorințele mele.Urmeaza sa va spun ca astazi după acel eveniment am fost acuzat că am furat bani si nu e prima oară când sunt acuzat si eu mereu sunt vinovat, cuvintele au ajuns sa fie de prisos si sa fiu acuzat fără vreo probabilitate diferită. Acest lucru ma afecteaza profund si chiar cand vine din partea mamei care e ceea mai importantă persoană din viata mea care mi-a fost si mama si tata dar uite ca de la ea am parte de cele mai neplăcute lovituri.Nimeni Nu ma susține,toti ma critica, fac mișto de mine si ma indisupun de fiecare dată si nu mai am puterea sa sper la ceva bun si ajung sa nu-mi mai doresc nimic si sa ma multumesc cu tot ce am si sa Nu am aspirații la alte lucruri sau la ceva mai bun. Daca le-aș spune ceva legat de ce am spus n-as avea dreptate cu nimic.Slăbiciunea mea e familia si in mintea mea cred ca o mamă își invata copilul numai de bine si il ajuta ori de câte ori are nevoie,dar ea ce face? Ma face prost,imputit si am ajuns rodul vorbelor ei si ajung sa plâng cand stiu ca propia mama ma crede asa si asa Nu mai zic ca imi striga ca imi da bani,ca imi spăla,ca imi da mancare parca copii se fac asa si nu ai nici o îndatorire fata de ei cand ii faci nu doar asa sa fie favuti.Daca as putea as face totul singur,Dar unde pot sa ma duc si ce sa fac să-mi castig singur pâinea? Legat de faptul că sunt considerat un furacios si toti dau vina pe mine ori de câte ori se fura ceva si chiar nu mai suport atâta timp cât stiu ca n-am făcut acest lucru,chiar au ajuns sa ma macien aceste gânduri... Si bunici fac la fel, acolo bunica a gasit modalitatea asta si stie ca eu o sa fiu vinovat si tot mai ciupeste de la bunicul bani si ii ascunde. Vreti sa va spun ce are in minte? Cică M-as duce la ei si as inspecta locul unde se afla banii si apoi as acționa, cică am făcut si copie de la cheile lor si cand nu sunt ei acasa ma duc si fur in voie.Desi eu ma multumesc cu ce imi dau ei si prețuiesc faptul că imi dau ceva dar eu orice as spune nu are valoare pentru nimeni. Simcer daca as putea M-as duce dracu undeva si as incerca sa ma descurc singur de la 0 numai sa nu mai fiu supus unor asemenea supărări,Dar unde sa ma duc? Nu am pe nimeni care sa aiba incredere in mine si nici vreo rudă. Incerc sa fac tot posibilul sa iau Bacalaureatul ca să-mi incerc norocul la poliție,asta ar fi singura mea sansa de a ma descurca, pentru ca mama oricum nu m-ar tine la facultate, de ce sa strice ea banii cu mine? Am zis ca o sa uit de asa-zisa "familie" și o sa incep totul de la 0 numai sa nu mai fiu mereu supărat, sa plâng cand stiu ca nimeni nu ma iubeste si ma consideră totii un fiasco si nimic mai mult. Intr-o lume cruda in care nimeni nu te intelege nimic nu mai are sens, esti total debusolat si nu mai stii pe ce cale sa apuci.Imi trec prin minte tot felul de lucruri legate de familie si mai ales legate de tata si am ajuns sa le scriu ca sa ma eliberez de toate acele gânduri: Tata m-a lăsat si de mine ă uitat.Nici prin minte n-as indraznii sa cred că i-a pasat. De-as fi contat m-ar fi căutat nu m-ar fi lăsat.Timpul trece dar cine ma intelege cand Totul ma rănește ? Totul devine rece si nimic nu ma mai încălzește. Vorbele au ajuns sa zboare si faptele sa lipsească. Sper din tot sufletul sa ma ajutati cu un sfat,o vorba,o încurajare ca sa pot sa cred ca as avea puterea sa merg mai departe si sa fac tot posibilul să-mi urmez visele, am nevoie de încredere si de o vorba buna, nu cer mai mult. Prin acest mod m-am mai descărcat de aceste gânduri care nu-mi dau pace si imi fac lacrimile sa nu conteneasca din ă curge si de a risipi.

Salut,
In primul rand imi pare rau pentru suferintele tale dar nu ai ce sa faci, asta e destinu!
Acum am auzit multe povesti "emotinale" la viata mea si cei din spatele lor isi mereritau suferintele sau erau buni scenaristi!
Acum daca mai stai mult acolo o sa te distrugi si pe tine si visele tale.
Ai 18 ani? Nu ai nici un handicap fizic? Poti sa te descurci!
Cauta-ti un job care iti place dar se castiga si binisor.
Trebuie sa fi tare, optimist si sa te concentrezi pe rezolvarea problemelor, nu pe esenta lor!
Succes!

Tin sa-ti multumesc mult pentru înțelegerea acordată si pentru sfaturi,o sa incerc sa fac totul cum mi-ai spus! M-as fi angajat de mult daca aveam ocazia,dar nu e vorba de ocazie pentru ca poti s-o faci si fara vreo ocazie,dar sunt de la țară și nu prea am prea multe portițe de ieșire, tocmai de asta vreau sa termin liceul ca sa nu am o grija in plus pe cap, totuși atunci sa pot sa muncesc si ma concentrez pe munca, Dar pana atunci o sa fac tot posibilul sa intru la poliție, Dar pana atunci trebuie să mă precup în mare măsură pe invatat.

Un singur sfat: ai 18 ani, PLEACA!

Bine gandit, succes!

Hey...povestea ta este foarte emotionanta si cred ca in acest moment poti sa apelezi doar la prieteni. Cred ca ei sunt singurii care te vor intelege si te vor putea ajuta.Cat mai esti la liceu poti vorbi cu consilierul scolii si vei vedea ce masuri poate lua in aceasta privinta, poate cu sprijinul liceului vei intra la o facultate si in plus poti lua o bursa. Intre timp iti vei putea lua un job felxibil si poti sa te muti la camin unde vei plati destul de putin pe luna. Gandeste te ca nu vrei ramane singur toata viata si va exista o persoana care va tine cu adevarat la tine si acum nu a mai ramas decat sa o gasesti...nu trebuie sa te schimbi pentru a face pe plac cuiva. Cel mai important este sa crezi in tine si sa ti gasesti drumul in viata. Succes! )

Buna!
In primul rand vreau să-ți spun că toți avem greutăți în viață. Daca totul ar fi roz și frumos n-am mai ști să apreciem fericirea. Din fiecare lucru rău trebuie sa învățăm ceva. Am auzit pe cineva spunând: "cele mai grele încercări Dumnezeu le da persoanelor puternice" și asta m-am făcut să mă simt mai bine.
Tot ce pot sa te sfătuiesc e să-ți iei bacul și să-ți construiești propria viață.
Îți doresc mult succes!

Dumnezeu da cele mai grele lupte celor mai buni soldati ai Lui.mergi mai departe.numai esti in trecut, esti in prezent acum

Cred ca daca nu ai mai lua asa in tragic toate astea nu te-ar mai afecta.
Sunt fete, baieti ce au fost abuzati acasa batuti, violati de proprii parinti tinuti murdari si infometati si ei chiar nu puteau sa faca nimic in privinta asta sa stii ca e bine sa te gandesti la asta atunci cand tie greu pentru ca te va face sa intelegi lucurile altfel.
In legatura cu tatal tau natural nu merita sa suferi sau sa te necajesti ca el nu te baga in seama sau ca e cum e bucurate ca nu a ramas in viata ta sa iti faca mai mult rau. Daca nu te accepta nu te necaji el pierde si el e singurul ce nu merita un copil ca si tine.Despre cel vitreg si acuzatiile de furt nu stiu ce sa zic foarte multi te acuza de furt esti sigur ca nu ai gresit niciodata ca acum sa nu aiba incredere in tine? Ca sa scapi de povara asta cautati un loc de munca par time ca sa iti castigi bani de cheltuiala si asa iti vei ocupa si timpul si nu vei mai astepta nici de la ei nimic.
Mama ta te iubeste de aceia iti mai spala si calca si la 18 ani cand poti tu sa faci lucurile astea apreciazo si daca e mai rea de gura si nu pune la suflet.

Vai..chiar iti expui suferinta in fata unor straini.Crezi ca daca te vom incuraja cu o vorba te vei simti mai bine? Tu ai nevoie de prieteni, de familie..de o persoana speciala in viata ta( daca ma intelegi). Poate ca tatal tau natural nu te iubeste indeajuns de mult. poate pentru ca nu ai crescut langa el, sau poate pentru ca nu se intelege cu mama ta.E posibil ca tatal tau vitreg sa vrea sa te supere..sa te descurajeze sau sa incerce sa te faca sa te certi cu mama ta.S-ar putea sa faca asta in urma unor conflicte pe care le-ati avut..sau pentru ca nu-l asculti mereu si vrea doar sa se" razbune".Dar mama ta te iubeste, indiferent de ceea ce zice tatal tau vitreg.Asta e clar..chiar daca nu iti arata mereu.
Ca si sfat, eu iti zic sa pui mana pe carte, mai ai putin pana dai bac-ul.Pregateste-te din timp daca tu chiar iti doresti sa intrii la politie.O sa ai nevoie si de meditatii.Doar daca vrei"sa incerci" nu e suficient.Cred eu ca viata ta se va schimba daca vei intra la politie.O sa poti sa le demonstrezi ca poti si singur, fara ajutorul lor.Pe mama ta o vei face fericita iar pe tatal tau vitreg il vei oftica! Deci nu te lasa! Ai putin timp la dispozitie chiar daca ti se pare ca mai e pana la vara

Stiu ca poate am gresit in anumite momente,în fond inca sunt încă îndeajuns de copt la minte sa fac totul ca un om matur,recunosc nu sunt perfect dar asta nu inseamna ca trebuie să fiu judecat pe termen lung in privinta unor lucruri... Si de ce as fura atâta timp cât ma multumesc cu ce am? Si chiar daca n-as avea bani suficienți nu mi-aș fura părinții si bunicii pentru ca stiu ca nu e totul asa usor si cat trudesti pentru acei bani, m-as duce si as muncii si gata sau m-as limita la consum incat să-mi ajungă.Nu cred ca e normal sa fiu mereu acuzat de asa ceva fără macar sa fii facut asta, stiu ca nu poti consideră pe cineva într-un anumit fel fără să ai vreo dovada, Dar asta din cauza lipsei de încredere pe care o au în mine.Las-o sa n-o aiba ca nici nu o sa mai am nevoie de asa ceva din partea unor persoane care nu ma susțin niciodată si carora nici nu le pasa cum ma simt in acele momente, ei cred ca e usor sa acuzi pe cineva de ceva si aceea persoană cum o sa se simtă după? O să-și dea seama ca nu conteaza cu nimic pentru ei si nici n-o sa conteze cum se simte cand o sa ii se aduca asemenea jigniri. Sincer sa fiu as face totul singur numai sa nu-mi mai strige nimeni de nimic si daca am 18 ani inseamna ca sunt deplin pregătit sa ma descurc singur? Practica e întotdeauna mai greu, daca aveam posibilitatea sa ma descurc singur crezi ca mai stăteam sa depind de cineva si pe deasupra să-mi mai si strige? Asa ma descurcam singur cu cu bune si cu rele si asta era.Deocamdată nu am încă puterea sa zbor de unul singur si de as avea- o tot se intampla să-mi frânga aripile persoanele apropiate. Poate generalizez eu cam mult, Dar nu cred ca e placut sa fii acuzat întotdeauna de același lucru si sa te întrebe mereu cineva unde aia ca eu am pus-o acolo si mai e, parca am umblat eu cu ele si sunt răspunzător pentru ele si daca nu stiu tot eu sunt vinovat. Stiu ca vorbesc eu aiurea si tot ce mi se cuvine e o nimic toată. Si daca o sa ma gandesc la acele lucruri nu o să-mi fie mai bine, am nevoie de lucruri care sa ma întărească sa merg mai departe

Nu vreau sa oftic pe nimeni si nici si nici sa le demonstrez ceva persoanelor care nu au încredere în mine, o să-mi dovedesc mie si o sa fac totul pentru mine pentru ca eu conteze mai întâi de toate. Uite am ajuns să-mi expun viața unor straini, de ce crezi ac fac asta? Deoarece prieteni au ajuns sa fie doar cu numele si ce poti sa le ceri unor persoane care nici macar nu se inteleg pe ei, Dar sa ma inteleaga pe mine..Eu am.nevoie dar nu ai inteles ca nimeni din familie nu ajuta cu nimic? Tocmai asta e problema mea dar sunt de acord in privinta unei persoane speciale care m-ar putea ajuta dar pana atunci ma am doar pe mine si pe Dumnezeu, datorită lui am puterea sa merg de fiecare dată înainte si sa nu raman in mocirla in care M-au băgat alte persoane. Mama ma iubeste cand ma face sa ma simt rau, sa plâng si sa cred ca nimeni nu ma iubeste? Eu nu as numii asta iubire si chiar nu am de ce sa ma amagesc singur in privinta asta ..Tot ea ma face sa ma simt rau si dupa nici nu-i pasa de mine, unde-i iubirea? M-am saturat de clișee. Sincer iti multumesc pentru sfatul legat de carte, doar asa o sa pot sa fac ceva altfel o sa fiu pierdut de tot ...Nu ma intelege gresit, stiu ca am raspuns într-un mod mai aiurea, Dar apreciez ca ai incercat sa ma înțelegi si sa ma ajuți într-un fel sau altul, iti multumesc mult!

Gândul asta chiar ma face sa merg mai departe si stiu ca desi nu imi este nimeni alaturi, el o face de fiecare data si imi da puterea sa merg mai departe. Multumesc mult pentru aceste cuvinte!

Imi dau seama ca totul se intampla de fiecare dată cu un scop si ajungi sa înveți ceva prețios care o sa-ti folosească în decursul timpului. Sunt realist si sunt constient ca nimic nu e roz si chiar daca e nu e pentru mult timp,tocmai de asta nu poate sa nu fie mereu bine, n-am mai stii sa distingem binele de rau nici sa ne bucurăm de locurile frumoase de care avem parte in viata. Sunt constient de faptul că toți trecem prin momente grele, nu vreau sa creada nimeni ca prin intermediul asta ma plâng de viata mea, Stiu ca a altor persoane e si mai rea de atat, doar ca uneori ma simt pierdut si nu stiu ce cale sa mai apuc si vreau un sfat care- i ghideze drumul si n-as face asta daca as avea partea de înțelegerea de care am nevoie ..Iti multumesc frumos pentru sfatul care mi l-ai dat cât și pentru vorbe!

Acei prieteni de care imi spui au rămas doar cu numele, în ziua de azi dictează interesele si nu pot sa le cer sa ma înțelega atâta timp cand nu se inteleg pe ei.Eu chiar iti multumesc pentru sfaturile care mi le-ai oferit cât și pentru vorbe si chiar nu trebuie să mă schimb pentru cineva ca să-i fac pe plac. Multumesc mult si toate cele bune!

Intotdeauna sunt discuti in famili pe care nu trebuie sa le pui la suflet.
Tu esti singurul ce se poate ridica deoarece lumea nu este asa roz si nimeni nu o sa te ajute toti suntem egoisti si ne gandim la propria persoana.Nu este usor sa fi mereu acuzat sau sa nu ti se acorde incredere dar trebuie trecut peste atata timp cat esti curat treci peste.Iar in legatura cu varsta eu nu am spus sa te iei sa pleci de acasa am spus ca daca vrei sa nu ti se scoata ochii bagati tu hainele la spalat, fa curat in camera, mai mergi si fa niste cumparaturi in locul lor si de ce nu pentru bani de buzunar sa iti iei ceva par time de munca 2 3 4 ore faci niste banuti de buzunar pe care sa iti iei tu un suc o, buza, o prajitura ca trebuie sa incepi de undeva...

Mai baiete mai...imi pare rau pentru tine si te inteleg. Este aiurea sa nu ai un prieten de nadejde si sa iti expui sufletul pe tava unor straini. Si eu am trecut prin suferinta parasirii de catre tata (intr-un alt mod, dar a avut cam aceleasi efecte: impresia ca nu sunt iubita) insa am avut-o pe maica-mea langa mine care m-a sustinut, ceea ce mi-a dat un sprijin in viata. Din comentariile de mai sus observ ca tu crezi in Dumnezeu. Daca ai tai nu te inteleg si te fac sa te invinovatesc pentru lucruri de care nu te faci vinovat le poti sugera solutii (mai ales bunicilor). Mamei tale ii poti spune clar si raspicat, dar calm, ca ai constiinta curata si ca lucrurile (hotiile) nu se vor sfarsi nici chiar daca vei pleca din casa. Cu tatal tau vitreg incearca sa nu intri in conflict indiferent de situatie. Visele de viitor pentru moment pastreaza-le pentru tine ca sa nu te dea nimeni inapoi. Intre timp, tu vezi-ti de carte, ia bacul si tusti sa continui studiile ca alta scapare nu ai din familia aceasta. Lucrurile se vor aranja, prin scopul si dorinta ta de iertare fata de toti memebrii familiei, dar este nevoie de ambitia ta de a iti continua studiile, rabdare pentru cativa ani de acum incolo, iar cand vei fi pe picioarele tale va fi nevoie de detasare fata de familia ta daca lucrurile nu se vor indrepta pana atunci (detasare inseamna doar sa incetezi o perioada legatura cu ei, dar sa nu ii uiti si sa nu ii urasti si sa te pregatesti sufleteste in sensul de iertare si reluare a legaturii cand nu te vor mai afecta rautatile lor - pe scurt cand vei fi vindecat sufleteste si iti vei redescoperi valoarea pe care o ai ca om si ca persoana si ii vei accepta pe ei asa cum sunt, rai sau buni). Bunicii ii poti oferi solutia schimbarii yalei si implicit a cheilor si tinerea lor sub stricta supraveghere, ca nu mai aiba cum da vina pe tine. Iar daca nu vor lua in considerare solutia, este clar ca le poti cere sa nu te mai invinuiasca atata vreme cat ei nu iau masuri.
Gandul ca nu esti iubit nu este de folos, chiar daca ar fi adevarat. Noi oamenii avem valoare, mai ales in fata lui Dumnezeu care ne iubeste neconditionat. Pe mama si pe tata sa nu-i judeci, chiar daca este greu. S-ar putea ca mai incolo sa facem aceleasi greseli ca ei, chiar daca nu ne propunem acest lucru. Atata timp cat omul este pe pamant este supus greselii. De ce iti spun cele mai de sus? Pentru ca insami am judecat pe cineva foarte aspru si am ajuns sa fac greseli mai rau ca acea persoana pe care am judecat-o. Deci ai grija cu judecata celor care iti gresesc.
Spunea cineva intelept raspuns la cum putem confrunta dificultatile/necazurile (de orice fel) in viata: "Rabdare, rabdare si iar rabdare!"

Consulta un psiholog!