Vai, suntei mai rai decat copii!
Asezati-va, discutati programul si atributiile angajate de fiecare din voi. Faceti o lista cu tot ce e de facut si cand, cat dureaza si cine face!
Dar calm si constient!
Îngrijirea unui copil mic implica aproape întotdeauna multă oboseala, nopți nedormite, întinderea la maximum a corzilor sufletești ale părinților. E mare păcat sa divorțați din aceasta cauza, sa îl lipsiți pe bietul copil de darul de a avea ambii părinți alături. Și posibil ca e și mai agitat pentru ca simte tensiunea dintre voi. La primul copil părinții se simt prizonieri absoluți, parca nu mai e cale de ieșire, la al doilea stii deja ca perioada cea grea trece, viata va reveni la un ritm mai suportabil
La primii soțul m-a ajutat mai mult, la cel mic care are acum 5 ani lucra foarte mult asa ca l-am culcat pe cel mic în alta camera, îl adormeam și mergeam tot eu când se trezea noaptea, ca să nu fie obosit soțul la lucru și mai recuperam ziua somnul.M-a ajutat și mama cu treburile, cu gătitul.
Cea mai buna cale e calea Mantuitorului Hristos:și el a ascultat multe acuzații nedrepte, a iertat pe acuzator, a cautat sa facă bine celor din jur și când era obosit și neînțeles și a avut victorie.
Credeti ca e mai ok asa? Nu.
Ar fi mai benefic sa ne vedem fiecare de drumul nostru? Nu.
Este important ca la fiecare replică a lui, să te clarifici cu el, de ce o face, până ajungeți să vă respectați din nou unul pe altul.
Buna.Tind sa cred ca ai revenit cu alt cont, postand din nou situatia ta.Totusi, eu nu pot intelege cum ati ajuns in acest punct.Inainte de a face copilul nu ai citit ce fel de persoana este el? Iar in primul an de crestere mereu este foart greu. Poate exista speranta sa reparati mergand la terapie de cuplu, insa daca nu, ar fi cazul sa divortati deoarece nu e normal deloc ca partenerul sa te doboare psihic, facandu-te sa te simti incapabila si inutila, mai ales cand te afli in rolul de mama.
Cred că în acest sens ar trebui sa încercați totuși să faceți niste terapie de cuplu pentru a va rezolva problemele.
Acesta problema e mai complexă și nu se poate rezolva decât în două feluri:fie divorț, fie faceți terapie.
La fel cum a zis si Hyperion. Din pacate ai ajuns într-o relatie toxica, in care el vrea sa scape de tot si da pe tine vina. In majoritatea situatiilor, episoadele de genul devin din ce in ce mai dese. Nu cred ca merita sa stai cu o persoana care in loc sa te sustina el te face sa te simti inutil.
Cu cât vă face mai confuză, cu atât faceți-l și dvs confuz.Pur și simplu profitati de o zi in care ramâneți singura cu copilul,ii luati câteva haine și spre părinți s-o luați daca așa e situația.
Eu și cu maica-mea am trecut printr-o situație asemănătoare din cauza lui taica-miu.
Acum mama a divorțat de dânsul și fiecare cum poate,pe el nu l-a interesat sub nicio forma viața noastră după divorț.
In fine.
Nu mai trebuie sa stați o secundă acolo pentru că, ori o luați Brăila, ori din cauza stărilor respective, puteți comite chiar o crimă și credeți-ma că nu e așa ipotetic precum pare.
Altii se despart pentru ca inseala, pr ca barbatule violent sau cazuri mai grave. Voi aveti discutii din cauza copilului. Ca barbat cand e copilul mic, trebuie sa iti ajuti sotia, te mai trezesti noaptea, mai stai si tu cu el. Dar eu zic ca nu este caz de despartire din asta.
Daca vrei mai multe sfaturi te astept in privat!
Încă nu v ați acomodat cu noua situație. Probabil nu mai aveți momente intime și poate este o problema. Cu răbdare și dragoste vei trece peste asta