Nu stiu cum sa mai fac sa nu mai simt din partea soțului ca suntem în competiție.Mereu mai ales când e vorba de copil el simte nevoia sa specifice ca e mai bun, ca face mai bine de nu îndrăznesc nici sa ma plâng ca am obosit.
Am doua zile de când îmi e din ce în ce mai greu sa stau cu copilul din cauza faptului ca nu ma simt bine și am ținut sa ii specific asta.Ca sunt obosita și începe sa nu mai am răbdare cu el asa.In fiecare noapte ma trezesc la el fie ca e și soțul treaz sau nu,trebuie sa stau și eu treaza ca altfel se enervează. Daca el îl culca sau îl hrănește trebuie sa stau și eu panton,dacă închid ochii îmi repsoseza ca eu dorm și el sta cu copilul.A doua zi dacă ii spun sa îl ia o face, dar tine sa îmi reproșeze ca să trezit azi-noapte la el și ca e obosit ca merge la munca. Daca ii spun ca sunt obosita ca m-am trezit la copil toată noaptea, sau ca ma doare spatele de la carat în brate îmi spune ca eu exagerez ca și el s-a trezit la copil (chiar daca poate nu a stat mai mult de 10 minute cu el).Se trezește înjurând ca nu mai poate de plânsul lui, striga la el de multe ori de ce plange sau ca trebuie sa îl ia în brate și când ii spun eu ca sunt obosita sau ceva zice ca eu exagerez, ca nu e greu și ca el poate sa stea cu el 24 din 24 și nu se plânge.
Dacă îl trimit sa își facă treaba refuza ca trebuie el sa stea cu copilul chiar dacă poate nici nu ii cer ajutorul.Deci când nu o fac refuza sa creadă ca nu am nevoie de ajutorul lui. Daca îl cer îl aglomerez și stresez si am ajuns in punctul in care sa vrem sa ne despartim.
Credeti ca e mai ok asa? Ar fi mai benefic sa ne vedem fiecare de drumul nostru? Asa ne-am putea imparti timpul cu copilul.Cand e la el ma odihnesc eu si invers, o data ce nu mai avem tangente si nu mai locuim împreună nu ne mai afectează nici reproșurile iar celalalt trebuie sa se descurce singur fie ca vrea fie ca nu.Pentru ca eu una nu mai găsesc cale de mijloc.Imi reproșează și faptul ca nu am alaptat copilul eu ne având lapte și copilul ne văzând sa tragă ma acuza pe mine ca nu am insistat în condițiile în care abia scoteam 30 de ml de lapte cu pompa.I-am spus ca nu am lapte si copilul nu vrea doar zbiară și mi-a spus ca eu nu am vrut intenționat ca să nu îmi strica sânii. Pute-am sa ii spun și eu ca știu ca insitenta lui la alaptat are legătura cu faptul ca nu ar mai fi trebuit sa se trezească el noaptea, da am zis pas ca nua re rost sa îmi mai bat capul.Dar pur și simplu m-am saturat sa ma facă incapabila sau sa îmi de-a de înțeles ca pe el îl accepta copilul mai mult decât pe mine.

Cred că în acest sens ar trebui sa încercați totuși să faceți niste terapie de cuplu pentru a va rezolva problemele.
Acesta problema e mai complexă și nu se poate rezolva decât în două feluri:fie divorț, fie faceți terapie.

La fel cum a zis si Hyperion. Din pacate ai ajuns într-o relatie toxica, in care el vrea sa scape de tot si da pe tine vina. In majoritatea situatiilor, episoadele de genul devin din ce in ce mai dese. Nu cred ca merita sa stai cu o persoana care in loc sa te sustina el te face sa te simti inutil.

O data îmi spune ca vrea sa ne despărțim, sa plec și sa las copilul.O data sa plec și sa iau copilul.O data îmi spune ca ma iubește și ca nu se descurca nici el nici copilul fără mine.
Eu nu mai înțeleg nimic.

Cu cât vă face mai confuză, cu atât faceți-l și dvs confuz.Pur și simplu profitati de o zi in care ramâneți singura cu copilul,ii luati câteva haine și spre părinți s-o luați daca așa e situația.
Eu și cu maica-mea am trecut printr-o situație asemănătoare din cauza lui taica-miu.
Acum mama a divorțat de dânsul și fiecare cum poate,pe el nu l-a interesat sub nicio forma viața noastră după divorț.
In fine.
Nu mai trebuie sa stați o secundă acolo pentru că, ori o luați Brăila, ori din cauza stărilor respective, puteți comite chiar o crimă și credeți-ma că nu e așa ipotetic precum pare.

Fara suparare dar aceste rufe se spală in familie.

Nu știu cum sunteți voi ca oameni, dar nici nu sunt curios. Deși, după ce ți-am citit postarea am tras foarte rapid o concluzie. Sfat: vedeți-vă de ciorbă voastră și nu mai întrebați prin sat.

Corect!

Vai, suntei mai rai decat copii!
Asezati-va, discutati programul si atributiile angajate de fiecare din voi. Faceti o lista cu tot ce e de facut si cand, cat dureaza si cine face!
Dar calm si constient!

Buna.Tind sa cred ca ai revenit cu alt cont, postand din nou situatia ta.Totusi, eu nu pot intelege cum ati ajuns in acest punct.Inainte de a face copilul nu ai citit ce fel de persoana este el? Iar in primul an de crestere mereu este foart greu. Poate exista speranta sa reparati mergand la terapie de cuplu, insa daca nu, ar fi cazul sa divortati deoarece nu e normal deloc ca partenerul sa te doboare psihic, facandu-te sa te simti incapabila si inutila, mai ales cand te afli in rolul de mama.

Încă nu v ați acomodat cu noua situație. Probabil nu mai aveți momente intime și poate este o problema. Cu răbdare și dragoste vei trece peste asta

Credeti ca e mai ok asa? Nu.
Ar fi mai benefic sa ne vedem fiecare de drumul nostru? Nu.
Este important ca la fiecare replică a lui, să te clarifici cu el, de ce o face, până ajungeți să vă respectați din nou unul pe altul.

Altii se despart pentru ca inseala, pr ca barbatule violent sau cazuri mai grave. Voi aveti discutii din cauza copilului. Ca barbat cand e copilul mic, trebuie sa iti ajuti sotia, te mai trezesti noaptea, mai stai si tu cu el. Dar eu zic ca nu este caz de despartire din asta.
Daca vrei mai multe sfaturi te astept in privat!

Un singur cuvânt îl caracterizează: porc misogin și nesimțit!

Îngrijirea unui copil mic implica aproape întotdeauna multă oboseala, nopți nedormite, întinderea la maximum a corzilor sufletești ale părinților. E mare păcat sa divorțați din aceasta cauza, sa îl lipsiți pe bietul copil de darul de a avea ambii părinți alături. Și posibil ca e și mai agitat pentru ca simte tensiunea dintre voi. La primul copil părinții se simt prizonieri absoluți, parca nu mai e cale de ieșire, la al doilea stii deja ca perioada cea grea trece, viata va reveni la un ritm mai suportabil
La primii soțul m-a ajutat mai mult, la cel mic care are acum 5 ani lucra foarte mult asa ca l-am culcat pe cel mic în alta camera, îl adormeam și mergeam tot eu când se trezea noaptea, ca să nu fie obosit soțul la lucru și mai recuperam ziua somnul.M-a ajutat și mama cu treburile, cu gătitul.
Cea mai buna cale e calea Mantuitorului Hristos:și el a ascultat multe acuzații nedrepte, a iertat pe acuzator, a cautat sa facă bine celor din jur și când era obosit și neînțeles și a avut victorie.