O sa lasi avere copiilor sau credeti ca ar trebui sa se descurce singuri in viata?

O sa traiesti mai mult decat ei ca sa-i dadacesti mereu si sa le satisfaci nevoile?
Iar pana mori ca sa le lasi averea, din ce vor trai? Tot tu vei munci pentru ei?
Consider ca fiecare trebuie sa munceasca pentru ce vrea sa aiba. Nu sa astepte pomeni de la altii care au muncit.

Bineinteles ca o sa ramana copilului tot ce am.
Ce sa fac: sa o duc cu mine in mormant ori s-o dau la altii?

Sau poate chiar ambele.

Dacă nici până mori nu au reușit să se descurce, sunt o cauză pierdută cu sau fără avere.

Sa ajungem acolo cu ceva si mai vedem noi

Pai când mor o să rămâne averea lor bineînțeles, dar trebuie să știe și să se descurce singuri.

Inca nu-i cunosc, nu stiu de ce ar avea nevoie. Dar una-doua locuinte, sigur le raman.

Da o las copiilor, singur sa o iei de la0in viata e foarte greu.

E o idee foarte sensibilă într-o țară fostă comunistă unde se zicea că "munca îl înnobilează pe om". Iar părinții obișnuiau să vehiculeze texte gen "lasă să vadă și el ce greu se câștigă banul".
Noroc că în Grecia există o cu totul altă mentalitate. Afacerile se construiesc pe parcursul a multe generații și se moștenesc din tată în fiu.
Nu ești nici de "bani gata", pentru că trebuie să muncești ca să primești de la părinți, dar nu ești nici vai-mama-ta, pentru că trebuie să o iei de la zero, de la nimic.

Da, dar exemplul Greciei nu prea da de ales copiilor.
Eu am un mic service, castig undeva pana in 4000 de lei lunar. Copilul meu ar putea alege sa nu se murdareasca pe maini, sa faca de exemplu IT sau ceva inginerie, sa se mute in Cluj sau prin strainatate, si sa castige mult mai bine, lucrand 8 ore in haine comode.
Daca vrea sa fie si el mecanic, are un mare plus. Dar poate vrea sa cante... Sau altceva.
Nici eu nu am continuat ce fac parintii.

Corect.
Dar nici aici nu te obligă nimeni să preiei afacerea de familie.
E doar o posibilitate. O opțiune.
Altfel, poți face orice îți place, dacă consideri că e mai bine pentru tine.

Nu o sa am copii, viata e prea scurta sa ai responsabilitati prea mari.

Pai daca stii ca iti v-a suna ceasul. evident ca le lasi ceva..ca de exemplu o casa si o suma de bani ca sa le dai un start ca plece pe investitii ..si restul donezi in centre de copii si batrani!

Da frate, normal pentru cine muncesti o viata? Nu pentru ei? Sa le faci un trai cat mai decent, cat mai usor sa aiba o pornire mai usoara, uite, eu am 21 de ani si tatal meu este înca în viata si mi-a lasat o afacere, o pensiune în Delta cu 10 camere evaluata la cateva sute de mii de euro, terenuri si multe altele, muncesc ma dezvolt, încerc sa evoluez cat mai bine pentru a avea o stare buna pentru viitoarea familie pe care o voi întemeia, voi pleca în groapa cu averea? Sau tatal meu?

Cica daca nu ii lasi nimic se spune ca ai fost egoist si ca ai facut-o intentionat ca sa il lasi sa se descurce singur in viitor, caci tu cand ai fost de varsta ta lui nu te-a ajutat nimeni cu nimic.

Copii de la orfelinat s-au descurcat singuri in viata insa cei care s-au nascut in famili instarite si au avut de toate nu sau descurcat singuri asa ca sau folosit de averea lu mamica si taticu.

Teoretic, cand dai ortul popii copii ar trebui sa aiba peste 40 de ani si sa fie la casele lor cu copii lor. In practica nu se intampla mereu asa. Oricum, depinde cu cine am de aface. Daca nu-mi urmeaza sfaturile si o iau pe cai gresite prefer sa bag tot la pacanele. Daca sunt oameni cu capul pe umeri atunci normal ca le lasi tot ca asa e in capitalism, generatiile nu mai pleaca de la 0 ca pe vremea lu nea' Nicu. Dar dupa ce te-ai bucurat tu la pensie de rodul muncii tale, te-ai plimbat prin toata lumea si ti-ai trait batranetea asa cum trebuie le lasi ce-o mai ramane. In niciun caz nu umfli conturile unor plozi care nu au invatat valoarea banului pentru ca este exact ca si cum i-ai juca la roata.

Pai daca eu mi-am trait viata cum am vrut si ramane avere, normal ca o las copiiilor, de ce n-as lasa?
Sau daca vad ca se descurca si are bani ca lumea, dau la cineva care nu se descurca, un om bolnav, ceva de genul.

Si daca nu las averea cuiva, crezi ca ramane a mea fiind mort?

"evident ca le lasi ceva. ca sa le dai un start"
Parintii mor la 75-80 de ani sau mai tarziu. Cam ce varsta ar avea copiii? 50-60. Acei copii nu fac nimic pana nu mor parintii? Din ce traiesc? Din munca parintilor?

Bunicii mei (barbatii) amandoui au murit inainte ca parintii mei sa aiba 30 de ani. Bunicile inca traiesc din fericire. Tatal meu a murit cand eu abia implinisem 30 de ani.
Unii au noroc sa aiba parintii alaturi mai mult, altii mai putin.

O sa las averea copilului.
In sensul ca o sa-o învăț cum sa facă bani mai mulți decât i-as putea lasa eu.

Prietene eu am muncit de la 14 ani pe camp la #hei rup..stateam prin ploi am lucrat in constructii ca salahor eram pustan de 16-17 ani voiam sa imi castig banii sa nu depind de parinti ..la 18 ani m-am angajat intr-o fabrica si de acol m-am lansat financiar ..acum la 25 de ani am un atelier auto mic si imi merge treaba parintii m-au ajutat doar cu locul atelierului. taxele le-am platit eu si imi merge treaba! nu am cerrut nimic am muncit pentru ceea ce am vrut! daca te duce capu faci bani investesti in active nu in pasive! dar ca si parinte trebuie sa lasi ceva in urma ta ai tai dupa ce se duc cui crezi ca lasa totul? evident tie si fratilor tai daca ai frati!

Eu muncesc pentru mine, pentru copiii mei, nu pentru frati!
Nu adun nimic. Pentru ca asa cum spui, nu duc nimic cu mine. Traim acum cum ne place: munte, muzee, etc.
De ce "trebuie" sa las? Nu e suficient ca i-am facut oameni? Crezi ca e corect sa ma sacrific eu ca sa aiba din ce huzuri fratii, cum zici tu? Vor? Sa munceasca!