O sa para putin a chestie de copil, dar chiar nu o mai suport pe mama. Imi spune mereu ca nu am "principii de fata" pentru ca ies destul de des cu iubitul meu. Acum sunt la a doua facultate (drept) si tot imi caut un job la un notariat ceva, dar toate joburile cer macar sa ai terminata facultatea de drept si eu sunt anul 3. Am foarte multe cursuri, multe ore suplimentare petrecute la facultate pentru conferinte etc. A inceput sa tipe la mine din cauza faptului ca nu o ajut in casa. Eu ajung de cele mai multe ori dupa ora 19 acasa. Luni, miercuri si vineri ne vedem de pe la ora 20 pana pe la 23 si mai stam impreuna in weekend. Eu nici n-am mai avut alt prieten si ma face in prostie curva si ca "ma duc mereu dupa ****" cand va spun sincer ca din cauza programelor incarcate nu avem cand sa "fim" impreuna. Ea are pretentii ca in weekend sa stau acasa si sa o ajut la treburile casnice. Problema e si ca nici nu stie sa mentina! Asadar ajung sa fac din nou si din nou curat cand era foarte usor sa se mentina pe parcursul saptamanii si in weekend sa dai doar cu un aspirator si sa stergi praful. Plus ca are un obicei foarte prost sa foloseasca 4-5 farfurii cand mananca, nu stiu de ce pentru ca nici nu mananca mult! Tata mu comenteaza si face curat, dar eu m-am saturat sa fiu tratata drept sclava ei si ea sa stea ca vaca sa nu faca nimic. Ma mai si jigneste! Asta e cea mai frumoasa parte! Vreau sa-mi gasesc un job cat mai repede sa plec de acasa.

Ți-ai cuantificat problema în scris. Minunat. Acesta e primul pas: să înțelegi clar ce te deranjează, ce îți provoacă aceste sentimente (furie, supărare, etc).

Următorul pas ar fi să găsești un moment oportun, în care și tu, și mama ta sunteți liniștite și aveți timp să stați de vorbă, preferabil când nu este ocupată cu altceva. Ar trebui să ai o discuție cu ea, fiindcă numai prin comunicare puteți rezolva problema. Începe prin a-i da dreptate, măcar parțial. Spune-i că înțelegi că îi este greu să facă singură treabă prin casă, etc. Apoi începe să îi explici situația din punctul tău de vedere. Explică-i prin ce treci. De multe ori, conflictele se iscă din cauză că nu reușim să îl înțelegem pe celălalt, nu știm partea lui. Dacă nu i-ai explicat niciodată pe larg mamei tale prin ce treci, ea nu are cum să știe situația din punctul tău de vedere. Explică-i mamei tale cât de mult timp și energie îți consumă facultatea din viață și cât de greu îți este. Apoi încearcă să îi transmiți punctul tău de vedere: că ești tânără, că ai nevoie să te relaxezi să îți reîncarci bateriile petrecând timp cu prietenul/prietenii tăi, să creezi conexiuni cu oamenii, să te bucuri de perioada aceasta și de toate oportunitățile ei, fiindcă nu se va mai întoarce, etc. Astea sunt numai exemple. Tu încearcă să îi explici situația în felul tău, să-i împărtășești viziunea ta.

În final, încearcă să ajungi la un acord cu ea. Adică să ajuți și tu prin casă, când îți permite timpul, dar și ea. Nu e rău nici pentru tine să te deprinzi a face treabă, fiindcă o să trebuiască oricum să te descurci singură când vei pleca de acasă.

În niciun caz să nu recurgi la jigniri sau reproșuri de genul „Dacă nu ai folosi atâtea farfurii, n-ar fi atâtea vase de spălat!", chiar dacă tu asta simți. Rămâi la un ton prietenos, calm, nu uita să îi spui că o înțelegi, roag-o să încerce și ea să te înțeleagă pe tine, și că vrei să faci în așa fel încât să fie bine pentru amândouă.

Sunt convinsă că veți ajunge la o înțelegere.

Poate ar trebui să îmi ascult și eu sfaturile astea, că momentan și eu sunt oarecum certată cu mama. e mai ușor de zis decât de făcut, dar chiar sper să îți lași puțin orgoliul la o parte ca să reușești să te împaci cu ea.

Te rog să îmi spui dacă te-am ajutat, aș aprecia mult

Și mult succes!