Oare de ce oricât ai încerca, mai rău se întâmplă cu tine iar cei din jurul tău și mai rău îți fac prin critica lor?

Buna.E foarte vag ce scrii aici. Poate nu ar strica un context, daca doresti.Ca regula generala, e logic ca nu vei obtine un rezultat diferit daca tot incerci cu aceeasi metoda? Tu ce crezi? Alte ori nu esti tu de vina, ci e vina celor din jur si cand simti asa poate e un semn ca ar cam trebui sa pleci.

Cred ca trebuie sa ne gandim bine inainte sa incercam ceva nou. E ca la doctor cand incerci sa tratezi o problema. Daca nu e bun tratamentul, se agraveaza problema.

Prea multa energie negativa in jurul tau

Fiindca alegerea este intotdeauna a ta si este evident ca faci numai lucuri care nu trebuiesc facute, care te afecteaza atat pe tine, cat si pe cei din jur.

Invata sa judeci si sa cantaresti o situatia inainte de a o face, fiindca asta duce la alegeri gresite, la suferinta ta si bineinteles la criticile celor din jur.
O critica nu apare niciodata din senin, daca tu nu generezi o discutie contradictorie sau care intriga oamenii.

Noi, toți oamenii, ne-am născut răi; asta este natura noastră.
Prin educație, puțini dintre noi căutăm pacea. Dar cei mai mulți sunt dușmani ai păcii, și le place să trăiască astfel. Aceștia de pe urmă sunt continuu alimentați de această plăcere de rău din spiritul diavolului și al îngerilor lui.
Prin educație, prin dispoziția inimii noastre de a trăi în pace, noi ne-am separat de cei răi; adică Dumnezeu ne-a separat și ne-a pus deoparte pentru Sine, pentru mântuire. Ceilalți, ca să fie și ei mântuiți le va fi greu să-și formeze un caracter frumos, plăcut pentru Împărăția lui Dumnezeu.
Viața aceasta nu este altceva decât un timp de probă, un timp de har în care fiecare dintre noi ne alegem destinul. Cei care iubesc pacea, vor avea parte de pace pentru veșnicie; iar cei care au iubit răul vor avea parte de ceea ce au ales, tot pentru veșnicie -adica trecerea în neființă pentru totdeauna.
Acum, și cei buni și cei răi -au parte de această moarte. Atunci când Dumnezeu va hotărâ sfârșitul pământului, toți vom învia: unii pentru viață veșnică, iar alții pentru judecată și moarte veșnică (sau moartea a doua cum este numită în Biblie).

Noi nu trebuie să urâm pe oamenii răi, pentru că și noi am fost ca ei. Și unii nu vor iubi răul chiar până la moarte.
Datoria noastră este să ne apropiem de Dumnezeu, să ne alipim inimile noastre de El prin credință, pentru că altfel nu vom putea face față diavolului și îngerilor lui care se manifestă prin agenții lui umani, adică prin acei oameni care găsesc plăcere în a face rău semenilor lor.
Prin citirea Bibliei și prin rugăciune ne vom putea apropia de Dumnezeu și vom putea dobândi puterea de a face față chiar și întregului iad dezlănțuit împotriva noastră. Noi nu avem de luptat împotriva oamenilor, ci împotriva spiritelor rele de care se lasă conduși fără să știe.
Dumnezeu ne iubește; Hristos a murit pentru noi ca să ne scoată de sub puterea celui rău. Cei care vor să trăiască pentru Dumnezeu vor întâmpina opoziție chiar din partea familiei și a prietenilor, pentru că spiritul diavolului este peste ei; iar diavolului nu-i place când cineva părăsește rândurile lui și trece de partea lui Dumnezeu. Aceasta este o luptă ideologică între Hristos și Satana, luptă ce se dă pentru sufletele noastre.
Ca să înțelegem războiul acesta și tot răul din jurul nostru, trebuie să vedem lucrurile prin ochii lui Dumnezeu. Un astfel de război este unul spiritual manifestat fizic prin răutatea oamenilor.
Nu există niciun om care să spună că este independent sau neutru în acest război. Fie suntem de partea lui Dumnezeu, fie de partea celui rău. În acest război nu există creștin, ateu sau vreo altă religie, pentru că înaintea lui Dumnezeu nu contează religia sau religiozitatea; și nu contează nici înaintea diavolului.
Ceea ce contează este spiritul de care ne lăsăm influențați. Ori este Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, ori sunt spiritele rele. Depinde de noi de partea cui vrem să fim. De aceea deasupra sentimentelor, Dumnezeu ne-a lăsat rațiunea ca să putem discerne binele de rău. Dacă și aceasta a ajuns supusă diavolului prin trăirea zilnică în rău, atunci cu greu un astfel de om va mai putea fi mântuit.
Vrajmasul este extrem de inteligent. În 6 mii de ani de când este creat pământul, a căpătat o inteligență superioară, și se poate ascunde foarte bine în fii neascultării. Astfel spus, oamenii demonizați nu trebuie neapărat să fie ca aceia pe care îi descrie Biblia că fac spume la gură și se manifestă prin astfel de lucruri exterioare; ci ei sunt aceia cărora s-au deprins să găsească plăcere în a trăi în dușmănie cu oamenii.

Ma refer, în toate. De când ma știu oricât de mult am încercat să fie bine, mai rău am primit de la viață

Mulțumesc mult pentru răspuns. O sa dau un exemplu, mereu am încercat să fie bine, sunt multe persoane care m au jignit pentru felul meu de a arăta, am fost ignorata de colegii din liceu, fiindcă învățam sau eram o fire la locul ei, niciodată nu mi a plăcut să contrazic pe cineva când m a jignit, dar simt ca atât timp cât nu deranjez pe nimeni, uneori, clachez și le spun niște vorbe care nu mi as dori sa le spun, dar simt ca nu mai pot câteodată.

Mulțumesc din suflet pentru răspuns

Cel mai bine e să asculți ce îți zic ceilalți,vezi ce zic,daca e de bine ii asculți,daca nu,ii ignori, iar viața merge înainte.
In viața oamenii care au făcut chestii mărețe au fost aspru criticați, așa că dacă vrei să faci ceva măreț cu viața ta, ia această vorba drept motto:"câinii latră, ursul merge"
Și nu te mai consuma pe aspecte irelevante, oricum oamenii te vor uita la un timp.

Criticile nu au nici o valoare daca ai un om care crede in tine și acela ești tu

Oamenii nu te critica daca esti o personala normala, imbracata normal care se comporta si vorbeste normal si civilizat.
Cand incerci sa epatezi sau sa vorbesti urat, cum spui ca uneori spui vorbe pe care le regreti, atunci au motiv sa te critice.

De ce nu-ti iei ceva de munca, sa nu te mai plictisesti acasa?
Fa ceva cu viata ta, orice, numai iesi din casa si din starea de prosteala in care te adancesti.