Obisnuiesc sa "jignesc" [spun ei] pers din jurul meu.Eu consider ca spun parerea sincera in fata, nu ca ii jignesc, iar daca ei considera cuvintele respective un lucru jignitor [ greu de cap, iQ scazut, si multe altele] ar trebui sa faca o schimbare.Ideea e ca nu ma intereseaza daca imi comenteaza inapoi sau daca au reactii ciudate.
Sunt o persoana mai dura de fel si daca discut cu o persoana, am o contradictie sau o discutie aprinsa le zic in fata treburile astea, nu conteaza ca e iubitul meu sau mama sau vreo prietena.
Nu stiu daca e bine sau nu ce fac, simt ca nu am rusine si de multe ori nici respect fata de persoane, ca nu prea mai am ce respecta in ziua de azi la oameni.
Poate ar trebui sa fiu mai retinuta insa nu pot si nici nu stiu cum.
PS: Am 20 de ani 
.
PS: este vorba doar de persoanele apropiate[iubitul,prieteni, familie
PS: nu imi cer scuze daca " jignesc ' o persoana, consider ca este strict parerea mea si nu retrag ceea ce cred si ce simt.
În cazul în care consideri că ești o persoană sinceră și dorești să rămâi așa, măcar încearcă să o spui într-un mod mai plăcut.
Înainte de a afirma, ar fi bine să pui în balanță sentimentele tale față de respectiva afirmație, comparativ cu sentimentele pe care le vor simți cei din jurul tău după ce le vei spune anumite lucruri.
Poate pe moment, nu îți dai seama de cuvintele aruncate, însă, pe termen lung, e posibil ca persoanele din jurul tău să se distanțeze de tine pentru că văd respectivele afirmații ca pe niște acuze pe care poate ei nu le consideră adevărate.
Una e sinceritatea cu discernamant, alta e sinceritatea de dragul sinceritatii sau din placerea de a jigni pe cineva. Te intalnesti cu cineva, iti zice salut si tu-i raspunzi "wow, cat de naspa arati azi, tu ti-ai mai facut dus in ultimele doua saptamani?" Asta nu e sinceritate.
In plus, adevarul se poate spune in multe feluri. Nu trebuie sa-l alegi mereu pe cel mai neplacut. Chiar si pe o ruta ocolitoare, important e sa ajungi unde vrei. Iar a selecta nu inseamna a minti, atata timp cat esti onest in selectie si nu spui lucruri gratuite. Dar daca cineva te intreaba ceva clar si asteapta de la tine un raspuns clar, nu stiu cat de in masura esti sa faci pe judecatorul si sa apreciezi daca ce va urma sa auda e bine sau nu pentru el.
A fi sincer e o dovada de fair-play, daca nu fata de ceilalti, cel putin fata de tine. Daca nu vrei sa recunosti ceva, sa spui ceva care te-ar discredita in ochii prietenilor, atunci e ceva in neregula cu tine ca nut-i poti asuma anumite adevaruri. Stiu, apare argumentul "oricum n-ar putea intelege". Asa, si? Sigur? Poate ar intelege daca ai gasi ambalajul potrivit. Cei care te cunosc isi vor da seama oricum cand nu spui adevarul, chiar si fara detectorul de minciuni. Fie vor zice "ok, ok, asa e el, lasa-l in pace", fie se vor indeparta de tine, fie iti vor spune ei cu toata sinceritatea ca nu le place ce faci.
Așadar, ai grijă înainte de CE spui, CUM spui and, maybe, it will help.
Răspunde
Răspunde 
Ordonare:
După relevanţă
Stii ca cei 7 ani de acasa ne invata ca spui ceva numai daca indeplineste 3 conditii: este util celui caruia ii spui, este adevarat si ii face mai mult bine decat rau. Daca spui ceva ce nu indeplineste cele trei criterii, esti fie rau, fie prost, fie prost-crescut, nu sincer, nu direct, nu neretinut.
Nu e nimic util in a-i spune cuiva ca este prost, el nu poate face o schimbare, este doar o nesimtire si atata tot.
Parerea ta nu merita spusa de obicei, asa cum nu merita parerea nici unuia dintre noi. Din 100 de pareri, un om spune una si numai pe aceea care, pe langa faptul ca e sincera, ii face bine celui din fata lui. Si toti ne gandim mult inainte de a spune ceva despre care nu suntem siguri ca e util (nu iau acum in considerare ceea ce spunem cand suntem foarte nervosi, foarte beti sau dementi). In rest, orice om cu putina educatie, isi tine pentru el parerile. Daca tu nu afci asta, nu e anormal, arata doar ca parintii tai au esuat in a-ti oferi o educatie acceptabila (asta daca nu esti pur si simplu rau sau lipsit de inteligenta necesara pentru a-ti tine gura cand nu ai dreptul sa vorbesti).
Solutia pentru tine e simpla: aminteste-ti, inainte de a vorbi, ca orice om trebuie sa fie, pentru tine, putin mai important decat propria ta persoana, ca scopul tau este sa ii ajuti si sa fii bun cu ceilalti si fara acest scop nu ai nici un rost in viata. O sa te ajute sa intelegi altfel lumea si sa invingi problema ivita din copilarie (pe care vad ca incepi sa o constientizezi, dar nu o poti, inca, accepta). Gandeste-te ca pentru generozitate nu exista limite si toata bunatatea pe care o oferi ti se va intoarce insutit. Si cand sti bun cu cineva, de fapt esti bun cu lumea in general si asta este de nepretuit
Răspunde
Si eu sunt tot asa.
De cand eram mica ma abtineam sa spun ce cred sau ce gandesc dar nici sa mint nu puteam iar atunci eram tacuta si strangeam in mine toate frustrarile si necazurile.
Nu ma simteam bine, imi era inconfortabil, mergeam spre depresie si atunci am zis "de ajuns, imi casc gura si spun ce ma doare doar "dar nefacand pana atunci asta nu stiam cum si dadeam cu bata in balta.Eh daca pana la o varsta defectul meu era tacerea acum este gura mare iar daca nu suport pe cineva nu stau in preajma acelei persoane, daca nu sunt de acord cu cineva pe un subiect sau mi se pare ca e chiar prost evit subiectul, daca cineva se cearta nu ma bag...
Si eu ma regasesc total in situatia ta. Exact asa eram si eu.Si de la un timp am prins curaj.
Nu stiu daca ai prins curaj sau ti-a ajuns cumva la limita. Poate ai tot fost jignita, luata peste picior, desconsiderata si atunci ti s-a luat si ai zis ca de ce sa nu spui si tu parerea ta sau ce ai observat pana acum la ei.
Nu este ceva gresit doar ai luat atitudine.Incearca sa te temperezi cand nu e o chestie atat de grava sau sa evit anumite subiecte ce te supara tare.
Poti sa treci foarte usor de la adevar la jignire, mai ales conteaza si cum o spui. Nu te pune nimeni sa zici mereu adevarul si nici nu trebuie (ma refer la defectele altor persoane), altfel e normal sa nu te placa. Trebuie sa inveti sa fii mai relaxata si sa nu te mai intereseze asa mult de alte persoane incat sa le vezi toate defectele si sa te enerveze chestia asta. Poti daca vrei sa te schimbi si ar trebui daca esti chiar asa cum ai zis, daca nu ai respect pentru altii si ii critici, nu stiu cate relatii de prietenie o sa mai ai.
Trebuie doar sa inveti sa te exprimi intr-un mod mai subtil si sa zici acelasi lucru. In plus trebuie sa te referi la comportament, parere activitate nu la persoana, e o diferenta mica cu efect mare.
O sa presupun ca pentru tine e un mod de a elibera niste presiune dar nu e ok nici sa te certi cu toata lumea, sugerez sa folosesti sarcasmul, e o arma puternica in ziua de azi.
Unii din jurul meu sunt atat de mediocrii incat daca folosesc sarcasmul nu se prind si raman oarecum pokerface "ce vrea asta sa spuna?"
E posibil sa fii si tu aroganta (chestie care e ok) dar vei invata ca o sa ai nevoie la un momen dat si de cei prosti deci e destul de important sa iti menti relatiile sociale.
In definitiv toate relizarile tale vor fi evaluate prin comparatii cu cei relevanti si semnificativi din viata ta + ca fara cienva care sa le vada vor fi irelevante.
Masura fericirii si implinirii unui om este data de relatiile pe care reuseste sa le contruiasca cu ceilalti relevanti si semnificativi, tine minte asta. 
Ramai asa cum esti si nu te schimba.Esti foarte OK.Cel putin intr-un ocean de ipocrizie mai exista si putina onestitate si personalitate.Stay the way you are!
LOL, cand o sa ai copii o sa le spui adevarul in fata sa ii descurajezi total si sa renunte? ca doar e adevarat
chiestia se numeste tact si diplomatie, interesu' poarta fesu', si daca tii la acea persoana nici macar nu e vorba de egoism, pentru ca ar trebui sa te gandesti si la interesul acelei persoane
Oarecum,inca nu m-am gandit da probabil n-o sa-i mint cu bazaconii legate de bau bau, dumnezeu, poate pastrez ideea de mos craciun ca merita sa simta si ei emotia si bucuria momentului cum de altfel am simtit-o si eu si altii.Deci o sa-mi invat copilul sa fie sigur pe el si sa aiba o balanta si sa stie ce isi doreste de la viata.O sa ii deschid usi ce mie nu mi-au fost deschise desi ar fi trebuit. 
Ai schimbat subiectul serios, poate nu ma exprim eu bine (mi se mai intampla)
ideea e ca, pe cineva drag, si mai ales pe un copil TREBUIE SA IL INCURAJEZI, chiar daca nu e chiar adevarat, altfel ii faci un rau pentru ca e cineva la care tii, atunci o sa aiba incredere in tine si poti sa obtii o descurajare totala! (care e mult mai rau decat o mica cearta)
iar eu bat saua pentru ca am un tata care era la fel de IDIOT si care imi spunea nu numai mie, dar la toti, ca nu am sanse, ca doar asta vede el! si eu am luat examene si am trecut... asa ca, sper sincer ca ti-am dat de gandit!
Aa,da eu nu ma refer la asta, cariera etc, eu sunt super optimista si sustin omul.Ma refer la bazaconii si alte nimicuri de genu in care nu esti nevoit sa iti minti copilul.
Da. Scopul dicteaza actiunile si mijloacele. Apoi exista abordari legate de respectarea dreptului celuilalt si trepte in a nu fi de acord cu cineva.
In principiu, e de dorit sa se atentioneze manifestarea si nu persoana. In fond nu conteaza ce IQ are mama, sau copilul ei. Pentru ca nimeni nu face la nastere contract cu noi ca daca el nu atinge un anume IQ trebuie sa dispara. Conteaza daca persoana respective, din lipsa de IQ, EQ, sau din prea mult, "comite" ceva care trebuie dezaprobat.
Daca te antrenezi sa te mentii pe linia asta, deci sa atentionezi cand gasesti de cuviinta ca celalalt greseste fata de cei din jur (fata de el insusi e de discutat daca avem dreptul sa ne erijam in aparatorii lui agresindu-l) atunci probabil vei avea mai putine dileme.
In privinta lui IQ scazut, as fi mai rezervat. Pe linga ce am spus mai sus (cine sintem noi sa le pretindem altora IQ?) sa ne gindim la functia normala de distributie a IQ (Clopotul lui Gauss). IQ 100 este definitia mediocrului. Problema e ca in zona cu IQ mare (peste mediocri, care sunt cam 70% din populatie; asta e o lege obiectiva, nu ca vrem noi) este extrem de ingust. Acolo incap cel mult 7% din populatie (persoane cu IQ peste o anumita limita nici nu exista). Atunci e cazul sa ne intrebam daca intr-adevar a mai fost loc acola la IQ > IQmediocru si pentru noi, incit sa ne dea mina sa ridicam piatra. In ce ma priveste, ca sa fiu sigur, ma evaluez singur ca fiind in zona mediocrilor. Daca ai norocul sa posezi un IQ remarcabil (poate chiar si un EQ) atunci te poti gindi ca "noblesse oblige", se asteapta de la tine sa fii sincera directa, dar cu o atitudine eleganta. Cei 70% din populatie care constituie mediocrii, fiind asa de multi, fara voia lor, merita poate si ei o forma de respect. Si ei sunt cei care contribuie in societate facind lucruri utile, acte de eroism, compasiune, devotament.
Ceeace am scris e un comentariu-completare la enuntul tau. Tinind seama si de asta (daca vei vrea) s-ar putea sa constati ca jiltul tau asa cum l-ai descris nu mai e la fel de comod :-) Dar e normal ca la 20 de ani sa ai ceva elan in plus.
Ca sa fiu avocatul tau, e de notat ca la români e o traditie ca lumea sa se ofuscheze si sa ia ca pe atac la persoana o observatie prieteneasca, facuta in buna credinta. O atentionare e luata ca pe un repros, interdictie, agresiune chiar daca intentia e vadit de a face un serviciu.
Nu dai niciun exemplu in ceeace ai scris, dar s-ar putea sa intervina si acest aspect.
Adevarul doare.Ce să faci.Cât despre respect, puține persoane îl merită.Dar de ce te mai strofoci să ai un iubit dacă tot nu-l respecți?))Nu prea are sens.
Oricum, până aici e bine.Aroganța/"duritatea"/franchețea ta necizelată sunt aparent lucruri bune.Asta dacă te ridici și tu la standardele pe care le impui celorlalți. Dacă nu, aroganța se transformă în prostie.
Totuși, e aiurea(ca să nu zic penibil)că deși imaginea pe care ai creionat-o aici pare una destul de rebelă ca să zic așa, tu tot mai ai nevoie de o aprobare(motiv pentru care ai și pus "întrebarea").
"tu tot mai ai nevoie de o aprobare(motiv pentru care ai și pus "întrebarea"" Cineva mai gandeste pe aici. E bine.
Nu am nevoie de o aprobare, daca nu ai citit pana la sfarsit spuneam clar ca vreau sa aflu daca ar trebui sa ma schimb si daca e okay sau nu modul in care gandesc.
Exact ce am zis și eu.De fapt, e și mai rău.
La modul general nu faci ceva prea rau, dar ai grija ca s-ar putea sa ramai singura.
Asa cum ai remarcat, trebuie sa fii mai retinuta.
Dezlantuie-te doar cand te simti atacata/neindreptatita, nu doar asa la modul "idle".
E normal sa-ti permiti jigniri cu cei apropiati, depinde si de tonul pe care o faci, normal. Daca nici cu astia nu-ti permiti inseamna ca nu-ti sunt deloc apropiati. Oricine spune altfel e un mincinos si un prost.
E o calitate să fii tare în gură doar cu cei care țin la tine? Mie mi se pare neputință...dar dacă zici tu...
Da vrei sa fiu tiganca sa ma iau de oameni pe strada din random motive? De-asta ammentionat " cei apropiati " ptc persoanele au interpretari diferite
N-am citit pana la capat, greseala mea=)
Dacă asta e capacitatea ta de înțelegere, eu nu mai continui discuția. 
Pai si tu cat de inteligenta crezi ca esti daca te inconjori numai de prosti? Problema e la tine, ca desi te crezi prea inteligenta, stai numai cu unii mai prosti.
Uneori e mai bine sa taci si sa minti decat sa spui un adevar crud, dur, si jignitor cand incerci sa zici ceva mai "jignitor" spune-o pe un ton mai gumet sa para ca ai zis in joaca sau in gluma daca tot continua nu-i nici o problema, pur si simplu sunt satuli de cuvintele alea si daca iti raspund inapoi tot "jignitor" nu porni o cearta. Cu familia trebuie sa fii mai respectoasa, iar cu prietenii sau iubitul poti sa faci cate o gluma mai vulgara. Incarca sa taci mai mult in caz ca esti vorbareata si sa nu fii la fel de sincera fiindca sinceritatea nu-i mereu buna si daca toata lumea te uraste probavil ca e vina ta. SUCCES in alegerile facute!
Buna,
Vad din postarea ta faptul ca te aprinzi usor cand este vorba de o discutie contradictorie. Daca stau sa ma gandesc putin, tu faci asta (jignesti) doar ca sa ocolesti un subiect, sau te saturi de cat ai vorbit cu acea persoana, ori nu ai dreptate in ce vorbesti si asa inchizi gura celuilalt?
Cea ce faci tu se poate traduce printr-un mecanism de protectie, un fel de zid prin care tu te protejezi si iti dai impresia de superioritate.
Cred ca nu ai intalnit inca omul bland care sa te domoleasca prin vorba buna.
Sa sti ca tot ce spui si faci tu, Dumnezeu vede si nu vrea sa fi suparata si nici sa nu ii superi tu pe cei din jur...
Din ce cred eu ai o lipsa, ceva ce te-a fortat sa pui acel zid de protectie. Poate un iubit care te-a dezamagit, sau poate o prietenie in care ai fost tradata, ori s-a tipat la tine si ti s-au impus lucruri in copilarie si tu acum simti nevoia de a fi superioara si dura...
Mie imi place sa ma inteleg cu oamenii, sa fiu bland si sa ii tratez pe toti frumos, pentru ca toti sunt copiii lui Dumnezeu, ca si mine.
Daca un om iti tradeaza increderea, iarta-l si poti sa mai fi prietena cu acel om sau nu dar iarta-l, daca te-au suparat multi oameni pana acum iarta-i pe toti si roaga-te pentru sanatatea lor si fericirea lor si sa nu ii pedepseasca Dumnezeu, ci sa ii ocroteasca de tot ce este rau.
Am la bloc un om al strazii care face curat si are grija de masinile din parcare si da zapada la o parte si sapa gradina si are grija de locul acela.
Omul acesta nu cere niciodata de la nimeni nimic, el ii cere lui Dumnezeu. Si Dumnezeu ii trimite oameni care ii aduc mancare, haine, ii ofera ce mai are nevoie si acest om traieste. Multi oameni considera ca cei care locuiesc pe strazi sunt paraziti ai societatii. Dar sa nu uitam ca multi oameni cu bani ajung in depresie si vor sa se sinucida, fac gesturi fata de cei din jurul lor care nu sunt deloc frumoase, conduc masinile cu viteze mari printre blocuri si risca sa loveasca pe cineva (Doamne fereste).
Un "parazit" are grija de locul unde locuieste si ii ajuta pe cei din jurul lui. Are zile cand nu mananca nimic si cand il intrebi spune ca a mancat...
Vezi tu, noi judecam gresit si ar trebui nu sa nu mai judecam gresit, ci sa nu mai judecam deloc, pentru ca de judecat ne va judeca Dumnezeu pe toti...
Daca eu pot sa iti dau un sfat bun tie, este acela de a cauta iubirea care izvoraste din interiorul tau, este mult mai frumos sa oferi decat sa primesti, si poti incepe prin a ii multumi lui Dumnezeu pentru fiecare bataie de inima cu care te binecuvanteaza si sa nu mai fi suparata, sa raspunzi la rau cu bine si la bine cu bine.
Iisus Hristos te iubeste.
"tu faci asta (jignesti) doar ca sa ocolesti un subiect, sau te saturi de cat ai vorbit cu acea persoana, ori nu ai dreptate in ce vorbesti si asa inchizi gura celuilalt?
Cea ce faci tu se poate traduce printr-un mecanism de protectie, un fel de zid prin care tu te protejezi si iti dai impresia de superioritate. "
FALS. Absolut deloc.Nu ma aprind repede decat atunci cand cineva vorbeste prostii la propriu, si am destule motive sa ma aprind pentru ca nu mi se pare normal ca o persoana la 21 de ani sa nu stie ce-i de ea [o prietena veche], sa nu stie sa calculeze 10+11 fara calculator si sa nu bage la cap din prima ce ii spun clar in fata, fara alte jocuri de cuvinte sau metafore.
In schimb, in trecut si inca si in ziua de astazi uneori mai rade lumea de mine cu unele lucruri, sunt luata la misto si asta urasc cel mai mult.Si eu sunt la fel ca tine o persoana dragasotasa, prietenoasa, altruista, imi place la nebunie sa ajut persoanele din jurul meu fara sa primesc mai mult in schimb decat un multumesc, insa asa am considerat ca trebuie sa ma comport in ultimul timp, poate fac un bine celora din jur si poate imi fac si mie un bine .
Esti o persoana dragastoasa, prietenoasa, altruista si spuneai ceva de ura.
Ura nu face parte din tine, uite sa iti dau un exemplu.
Aveam 12-13 ani si eram in spatele blocului unde cei mai mari ca mine (16-18 ani ) se jucau cu mingea. Tot incercam si eu sa ma joc cu ei, dar nu ma bagau in seama (prea pitic, nu ai ma cum sa joci ca nu sti...) Intr-o zi le-am spus daca vor sa fiu baiat de mingii, adica cand iese mingea din terenul de joc sa o aduc eu. Si uite asa dadeam si eu cu piciorul in minge...
Cu timpul am inceput sa stau in poarta si in cateva saptamani sa joc si eu cu ei. Dar vezi tu cum am procedat?
Daca cineva iti spune ca esti intr-un fel poti sa raspunzi cu blandete, daca cineva te supara iarta-l si spune-i ca nu esti suparata deloc pe el/ea.
Binele este mult mai puternic ca raul, daca doi se cearta si se injura si se bat si mai au putin si devin mai violenti, cand unul din ei ar putea spune: Iarta-ma, te rog, atunci acel conflict ar disparea si s-ar elibera toata presiunea dintre ei.
Tu iarta-i, iubeste-i si roaga-te pentru cei care iti fac rau. Cand facem cate un pacat, Dumnezeu ne iarta, cand gresim fata de un om si cerem iertare acestuia iar putem sa fim iertati. De gresit gresim toti, in orice am face. Crezi ca atunci cand te apuci de o meserie nu gresesti? Crezi ca atunci cand ai prieteni nu ii superi chiar si neintentionat? Se intampla, dar putem ierta si putem fi buni si blanzi.
Am fost o persoana si o prietena minunata, insa mereu lumea nu aprecia bunatatea, ajutorul meu.Eram o bataie de joc.Acum nu mai iert, nu mai dau o a doua sansa, nimic.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
