Off, TPU, am nevoie de ajutorul vostru. Iar am probleme în familie. Vă rog, nu răspundeţi în derâdere pentru că acum chiar nu este cazul. Îmi cer scuze dacă întrebarea vi se pare prea lungă sau că scriu "romane", dar e destul de mult de zis.
Să prezint mai întâi situaţia: mama s-a mutat undeva foarte departe, în mediul rural, unde sunt condiţii dificile. Nu imposibile, dar dacă pot să evit situaţia de ce să trăiesc acolo? Nu vreau! Şi astă vară în iunie au vrut să mă ia acolo. Chiar dacă nu mi-am dorit, a trebuit să mă duc şi urma să mă mut. Singura mea salvare pentru a reveni în Bucureşti, adică aici unde stau a fost aceea că nu erau licee bune acolo şi riscam să ajung la şcoala de arte şi meserii, deşi am terminat cu o medie destul de bună.
Acum stau la bunici. Nici cu ei nu mă înţeleg mai deloc. Bunica e cicălitoare, eu încăpăţânată şi dificilă din diferite motive pe care nu vreau să le detaliez aici, dar spun că ideea principală este că nu pot accepta şi executa tot ce spune ea, o contrazic pentru că nici ea nu gândeşte de ce îmi ordonă, nu e în stare să îşi apere opinia şi de aici s-a ajuns şi mai rău. Adevărat, reacţia mea a determinat-o să considere ca provocare comportamentul meu (excelent, ador cum în lipsă de argumente unii încep să ameninţe, să fie violenţi şi să jignească). S-a lăsat cu bătaie. În fine, convingeri diferite din cauza diferenţei mare de vârstă.
Ea a dat prima palmă. Şi eu ce era să fac? Să o las să dea? Cred că e evident ce am făcut, şi dacă e mai mare, ce? Am mâncat suficientă bătaie (deşi se putea şi mai rău) şi nu am mai rezistat, i-am răspuns cu acceaşi monedă.
Apoi, o sună pe mama. Şi începe să se smiorcăie că vai, ce criminală sunt eu, ce pericol şi ce agresivă. Mie nu mi se acceptă explicaţiile, doar sunt mică şi nu prea am dreptul la opinie din câte observ. Tot ea are dreptate, doar din cauza vârstei 
. Din cauza acestor lucruri, au început să mă ameninţe cu şcoala de corecţie, cu mutarea la un cămin la vreo 600 de km, sau şcoala de arte şi meserii acolo la ţară în lipsa unui liceu bun, sau dacă nu îmi convine SAM stau până la eliberarea unui loc să am grijă de ferma lor.
Dar între timp situaţia a devenit şi mai rea. Îmi pare rău, dar eu nu îmi calc onoarea în picioare, şi când a fost cazul am continuat. Nu sunt de acord să fiu linguşitoare şi bună, vreau să fiu EU şi nu mă schimb pentru nimeni, doar că nu le convin unora anumite lucruri şi nu mă las controlată. Aşa că, vine mama pe neaşteptate ieri, cu bagaje şi cu zgâtia de fii-sa de doi ani (a propos, nu îmi plac deloc copiii mici). De ce nu m-a anunţat nimeni oare?
Şi azi mi-a dat o veste care m-a lăsat mască: se mută aici, în Bucureşti, cu mine şi cu bunicii! E grav, iar o să stăm ca sardinele în casa asta. Cât mi-am dorit eu să aibă casa ei, familia ei, cât m-am chinuit când eram mică să o încurajez şi să o ajut cum puteam... şi acum face asta. Să nu mai zic că ea şi iubitul ei sunt în curs de despărţire (sper să nu se despartă şi să fie o chestie de moment) după nu ştiu câte relaţii eşuate ale ei. Ce naiba, iar rămâne un copil mic fără tată? Şi eu am părinţii divorţaţi, şi mi-e groază că se va repeta, doar din cauza mea. Din cauza comportamentului meu, mama plângea şi era supărată, ăla nu mai suporta să o vadă aşa şi se luau la ceartă (deşi dacă tot o iubeşte aşa, ar fi trebuit să o consoleze sau ştiu eu...). Şi mai aveau ei ceva probleme, dar nu le ştiu prea bine.
Aşadar, cum să împiedic mutarea ei? Nu vreau să se destrame familia iar, să trebuiască să am de a face cu aia mică, să rămână fără tată ea, să stăm înghesuiţi în casa asta, pare foarte hotărâtă. Cu promisiunile nu funcţionează, deci nu încercaţi să îmi daţi sfatul ăsta, că am mai încercat dar na, citiţi faza cu onoarea de mai sus. Să nu mai zic că vrea să îmi scoată şi internetul, doar ca să mă pedepsească şi să aibă autoritate. De ce "să nu fac tot ceea ce vreau"? Ea nu realizează că prin pedepse tot ce face e să mă îndepărteze de ea şi înrăiască, eu fiind pornită să fac exact opusul pentru a nu-i mai da ocazia să îmi mai facă asta altă dată? Şi mai e şi răutăcioasă... se amuză pe seama mea acum şi tot încearcă să îmi facă în ciudă prin orice gest posibil, e ironică şi sarcastică vis a vis ceea ce îi spun.
Ce să fac, TPU, cum să procedez?
Mulţumesc că aţi citit până aici.
Am citit si recitit ce s-a spus pană acum aici. Parerea mea este că pe tine te va ajuta în viată doar o carieră militară. Cand vei putea executa ceva fară sa carteşti,fără să treci totul prin judecata ta. Să nu comentezi "de ce","pentru ce",etc. Fiind copil (sau soldat,să zicem),teoretic,cei mai trăiţi în viata,adică mai bătrani (sau superiorii in rang) au mult mai multe informaţii despre viată (sau armată) decat tine şi văd totul din altă perspectivă decat un singur om. Si pot lua decizii in cunostiintă de cauză.
Bunica ta,traind atatia ani, stie ca dacă nu îţi odihnesti corpul noaptea,a doua zi dai randament mai scazut la orice faci si nu este în avantajul tau. Desigur ca ea stie aceste lucruri prin prisma experienţei de viata pe care o are. Desigur ca sunt si exceptii,dar nu oricine traieşte din exceptii. Este o vorbă,pe care probabil ca tu nu dai doi bani: "Cine nu are batrani sa îi cumpere", sau asa ceva! Prin prisma vietii traite de ei nu esti obligat de viaţă sa faci aceleaşi greşeli pe care le-au facut ei si poţi să-ţi croiesti viata pe un fagaş mai bun prin sfaturile pe care acestia le pot da. Nu trebuie sa mă rănesc la mană ca să constat că flacara arde, dacă am incredere in experienta celor batrani care imi spun să nu bag mana in foc. Fără legatură cu tine (sau pe aproape) este o cugetare :"Desteptul invaţă din greşelile altora, prostul nici din ale lui". Asta presupune sa iei de bune experientele altora.
Ceea e am spus referitor la cele 10 porunci nu are de-a face cu biserica,unde eu calc de Paşti,la nunti sau înmormantări. Nu! De fapt prin aceste porunci a putut fi tinuta omenirea pe un drum cat de cat moral,etic, pe vremea cand legile oamenilor nu existau. Si greselile pedepsite de biserica se regasesc acum şi in cele pedepsite de legea oamenilor.
Ca o primă concluzie a mea,cred,prin prisma experientei pe care mi-a dat-o viata mea,ca un asemenea copil ca tine este calvarul oricarui parinte. Şi iţi doresc,ca daca nu te va invaţa viata altcumva,copii tai sa-ţi semene leit şi sa traieşti şi tu acelaşi coşmar. Poate ca atunci vei întelege. Eu,ca adult, am trecut prin starile pe care le ai tu acum ca adolescent, ştiu ce furtună este intr-un copil de această varstă si stiu sigur ca, nu mai departe de 18 ani, gandirea ta va fi întoarsa cu 180 de grade faţă de ce spui tu acum. Si parinţii si bunicii tăi ştiu şi ei acest lucru. Si,in felul lor,incearca fiecare sa te tina pe linia de plutire pana vei putea sa decizi singura,să ai discernamant. Ca acum n-ai. Nu este vina ta,dar corpul tau,mintea ta,nu s-au dezvoltat ÎNCĂ la valoarile lor maxime. Minte ta este cat o minge de ping-pong. Ai impresia ca cunosti totul pentru ca necunoscutul din jurul ei este mic. Cu cat cresti si acumulezi cunostinte si experienta de viata,mingea de ping-pong se transforma în minge de fotbal si va continua sa crească,dar atunci iti vei da seama ca necunoscutul din jurul ei este din ce in ce mai mare. De aceea se şi zice ca "Cu cat stii mai mult,cu atat îti dai seama că stii mai putin". Sunt absolut convinsa ca la majorat vei fii lasata sa faci ceea ce vei vrea, pentru ca atunci,aşa au constat medicii, eşti în deplinatatea facultaţilor tale mintale. Si vei opta în cunoştiinta de cauza! Dar cu temelia cunostiinţelor acumnulate pană acum!
Cu regret spun ca nu am copii, dar decat cu un astfel de copil...mai bine mă lipsesc!
P.S. Nu am scris niciodată pe TPU un astfel de post lung! Problema ta este gravă şi necesită multă consiliere. Ar fii bine dacă ai alege din ce-ţi spun adulţii, care stiu ce spun.
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Copilaroasa ca scuze proasta crescuta ai fi...Atunci inteleg ca familia are si ea o parte din vina pentru ca nu stie cum sa te ia, dar si tu daca pricepi treaba supunete. Explica unde se greseste si sa gasiti o cale de intelegere.Ei stiu de ce se intampla la voi asa iar tu stii dar nu intelegi ca nu ai rabdare.Cu timpul le vei intelege; te vei potoli.
Răspunde
Să vedemmmm. Nu te supăra că te întreb:
- de ce să nu mă apăr? Chiar dacă e mai mare. Atunci nu prea mai contează, din moment ce ne aflăm pe un anumit subiect unde dăm la o parte realizările. Doar nu vii cu diploma într-o ceartă/bătaie/ce o fi ea că e cam inutil.
- ruşine? Să înţeleg că trebuie să îmi fie ruşine că am opinii proprii, un anumit mod de a gândi. Ea începe cearta (mda, iar eu proastă pentru că sunt cea care continuă). Nu îmi convine să o aud aberând şi venind cu replici de robot când nu mai are ce spune. Nu îmi convine nici să mă las controlată aiurea.
- reguli? Ah, uite una dintre reguli: să mă pun în pat la ora 10. Aiurea, mă vezi acum la 4 dimineaţa... nu am somn, ce să fac. Dar de ce? Dacă sunt programată să dorm târziu, adorm când obosesc şi nu contribuie faptul că am stat şi am holbat ochii pe pereţi încercând să adorm. Tot când mi-e mie somn mă culc, ţi-o zic din experienţă. Mai bine folosesc într-o activitate timpul acela. Când îi spun asta, are o reacţie de doi lei. Zice în cele din urmă că ''bine... faci ce vrei'' + ceva irelevant dar când mă mai prinde a doua zi, cică să mă culc. Nu e în stare să îmi explice, se blochează. Aş fi de acord cu ea şi m-aş culca dacă mi-ar dovedi că ea are dreptate. Ca să ştiu dacă fac un lucru bun sau nu, şi fără garanţia că e mai mare că nimeni nu e fără greşeală.
Altă regulă şi mai stupidă: să merg la biserică. Pe dracu', dacă nu cred în nicio zeitate ce mă mai trimite? Eu mai merg, mai iau nişte lumânări şi aprind ca să se simtă bunica bine şi să pierd pe acolo vremea. Bunica e creştină/credincioasă înfocată, însă în conflictele religioase se pare că mereu bagă argumente tâmpite, nevalabile, iar la sfârşit se enervează, folosind aceleaşi reacţii ca habotnicii noştri de pe TPU, vezi conflictele de la categoria Religie.
Restul, nu îmi amintesc la ora asta. Dar cred că nici nu mai contează.
''in loc ca tu sa descoperi in timp si ca ei sa aiba de suferit, mai bine te-au educat, si s-au gandit ca nu vei face foarte multe greseli decat era normal.'' - să ştii că eu mă informez şi gândesc înainte de a face ceva. Nu sunt ca ăia să facă lucruri interzise că tot ziceai tu ceva (gen fetele care şi-o pun la 12 ani sau mai ştiu eu ce...). Nu. Aici e vorba de opinii şi de reacţii.
În fine. Eu sunt insistentă de felul meu şi nu mă las uşor, aşa că mă voi da peste cap să descopăr eu cum e, chiar fără acord. Scopul scuză mijloacele, dar cu limite.
Cât despre respect că mă întreţin, e cam ca şi linguşeala. Chiar dacă fac toate astea, nu capătă o putere ca să aibă dreptate, şi merită contrazişi (deşi cum ziceam, cred că o să vă urmez sfatul să fiu puţin mai îngăduitoare) deşi nu suport că sunt aşa laşi...
În rest ai dreptate. Sper că mă înţelegi şi să nu îţi par agasantă.
Proastă crescută sigur nu sunt, poate prost crescută.
Păi nu pricep treaba, aia e problema! Tu ce ai pricepe din asta?
Hai să îţi dau un exemplu banal de ceartă:
Ea: Culcă-te! E deja ora 10.
Eu: Nu mi-e somn.
Ea: Dacă nu te culci, îţi tai internetul!
Eu: Dar de ce să îmi tai internetul? Nu are nicio relevanţă.
Ea: Ca să nu mai ai pe ce să stai şi să nu dormi.
Eu: De fapt, eu adorm când sunt setată şi suficient de obosită. Dacă mă bag în pat la ora 10, stau şi mă uit pe pereţi până mă culc, aşa că ar trebui să mă legi la ochi sau să scoţi pereţii sau să citesc. Prefer să folosesc timpul având o activitate, care oricum mă oboseşte.
Ea: Păi pune-te în pat ca să adormi! (adică total aiurea aruncată replica)
Eu: Păi cum să îţi explic iar? (mai spun o dată ce i-am zis mai sus, că prin repetiţie poate îi intră în cap, dar cu alte cuvinte).
Ea: Păi şi altfel cum te scoli dimineaţa? (adică iar aiurea)
Eu: Asta implică o altă metodă. Va trebui ca în vacanţă sau chiar acum pe timpul şcolii să am ceva ambitie şi să mă trezesc brusc foarte devreme. Astfel, fiind mai obosită, vine somnul de la sine şi mă culc exact când vreau, abţinându-mă până la o anumită oră, de care nu trebuie să trec că mă dereglez. Apoi, vine totul de la sine.
Ea: Mdaaa, bine, văd că nu se poate discuta cu tine, că tot pe a ta o ţii, nu vei ajunge nicăieri, eşti obraznică bla bla/ Trezeşte-te dimineaţa şi mai vedem!/ (palmă).
Eu: Ce nu îţi convine? Mă poţi contrazice?
Ea: Acum mă duc şi iau foarfeca să îţi tai firul de internet!
Eu: Doar aşa, că te simţi tu mai satisfăcută că mă faci să mă simt rău?
Ea: Ca să te culci, de-aia!
Eu: O luăm de la capăt?
(...)
Aceleaşi repetiţii. Tu ce ai înţeles şi ce părere ai 
? Eu le explic, dar ei nu pricep.
Noapte bună, eu mă culc acum.
Ti-am scris ca si eu am mancat bataie cand eram mica, dar ca nu mi-am lovit niciodata parintii si bunicii, nu? Ceea ce inseamna nu numai ca ei au dat primii, dar si ca numai ei au dat. Nu voi putea niciodata sa ridic mana asupra parintilor mei (bunicii mei nu mai sunt, din pacate, dar acelasi lucru ar fi fost valabil si pentru ei). A face ce vrei fara sa tii cont de ceilalti inseamna egoism. Am citit toata intrebarea ta, sa stii si ti-am dat sfaturi bune, zic eu. Daca pornesti in viata cu ideea ca vei face ce vrei, gresesti. Mai ales cand vei fi mare si vei avea diverse greutati (familie, copii, serviciu). Omul trebuie sa invete si din experientele/sfaturile celorlalti (daca sunt bune, desigur) caci altfel omenirea nu progresa defel daca ne bazam pe invatatul numai din experienta proprie. Sa iti dau acum un exemplu: eram mica si am fost data afara din casa (in curte) de catre bunicul patern iarna, noaptea, doar cu un cojocel pe mine pentru doar faptul ca spusesem "sarut-mana pentru masa mamaie" si nu ii spusesem si lui acelasi lucru. E drept ca n-am stat mult acolo si, biruita de frig, mi-am cerut iertare si m-a primit inapoi. I-am purtat pica, desigur. Dar am ajuns la concluzia ca nu merita sa ma cert cu ei pentru orice fleac, atat vreme cat ei erau cei care aveau grija de mine atunci. Tu, de fapt, ai un orgoliu nemasurat ( ca toata tanara generatie din ziua de azi); zici ca vrei "sa fii tu" si nu " lingusitoare si buna". A incerca sa te porti frumos cu cineva, fara a spune fix ceea ce stii ce il deranjeaza pe celalalt, a tine cont totusi de cuvinte incat acestea sa nu jigneasca pe altul nu inseamna lingusire. Inteleg ca vrei sa fii rea (daca nu vrei sa fii buna asta e concluzia). Esti sigura-sigura ca tonul si cuvintele tale nu au determinat-o pe bunica ta sa te loveasca? Inteleg ca o contrazici daca tu crezi ca nu are dreptate (oare nu are chiar in toate cazurile in care o contrazici?) DAR conteaza MODUL in care o faci, cuvintele si tonul pe care le folosesti, chiar si mimica. Si inca ceva: sa lasi copilul sa faca tot ceea ce vrea (ca sa invete din greseli si sa capete experienta, chipurile), sa creasca asa, ca o buruiana, in legea lui - niciun parinte care isi iubeste cu adevarat copiii nu o sa accepte asta! Iar, la varsta ta, ar trebui sa incepi sa te controlezi. "Egoismul, orgoliul si nervii" se educa si un om matur invata sa le controleze. Si nu e frumos sa vorbesti nici cu "ba" cum mi-ai scris tu mie. In primul rand, sunt mai in varsta decat tine, in al doilea rand, nu ne cunoastem si, in al treilea rand, nu accept un asemenea limbaj nici de la cei foarte apropiati mie dupa cum nici eu nu folosesc asemenea cuvinte. Am citit exemplul tau de cearta cu bunica ta. Da-mi voie sa iti zic ca n-ai deloc dreptate. Nici eu nu dormeam si ma apuca si 6 dimineata citind sau pe internet mai nou. Ani intregi ma ascundeam de mama mea sa nu ma vada ca nu dorm. Si ce am rezolvat? M-am imbolnavit grav, lipsa de odihna ani in sir (caci organismul unui copil are nevoie de foarte mare odihna si cel mai bun somn e cel dintre 10 si 12 noaptea, poti sa dormi tu in rest cat vrei, ca degeaba) mi-a stricat sanatatea si asta nu mai pot recupera. Daca as da timpul inapoi as dormi cand trebuie, as manca ce si cand trebuie. Omul trebuie sa aiba un program de viata, nu sa faca lucrurile asa, ce si cand i se nazare lui. Si da, esti si obraznica si irationala si autodistructiva. O sa vezi mai tarziu ca am dreptate.
@Jelli intentionat pusesem ''proasta crescuta'', ca sa nu te fac prostuta, n'ai experienta.Nu am inteles din repetitiile tale decat irelevanta lucrurilor, unde chiar puteai trece peste ele, si cu calm.Si nu cu agresivitate.Ai unde pune capul pe perna,ai unde manca,te spala s.a.m.d esti inca sub tutela parintilor,esti copil,chiar daca ti se pare ca nu gresesti si ei gresesc, asta'i inca o dovada ca nu macerezi situatiile ca n'ai experienta, nu stii multe.
@Eliana te felicit pentru raspuns foarte echilibrat se observa ca ai o experienta in spate.
Eu zic ca este putin exagerata faza cu: daca dai o palma, o vei da si pe a doua si vei ajunge cea mai mare infractoare, puscaria te mananca, doar o cariera militara de va ajuta etc.
Nu-ti iau apararea, ai gresit lovind-o (cum de altfel si ea a gresit grav dand in tine), chiar daca ai fost provocata, chiar daca a fost autoapărare. Ti-am zis, sincer nici eu nu stiu cum as fi procedat, poate as fi lovit si eu, chiar daca urasc violenta. Din fericire eu nu am avut astfel de probleme, ai mei nu m-au batut niciodata.
E usor sa judecam ca simplii spectatori.
Dar intr-o ploaie de palme si lovituri voi ce ati fi facut?
Acum pe bune...
Ea are doar 14 ani, poate comportamentul ei este putin cam rebel: face ce vrea, nu asculta de adulti (specific varstei), vesnica problema intre generatii. Dar si bunica ei este putin cam exagerata. Trebuia sa o lase sa stea cat vrea, a doua zi daca era obosita si cadea din picioare, sau doarmea pe banca la scoala, isi dadea seama ca somnul este important etc. Bunica trebuie sa fie cea matura in relatia lor, sa stie cum sa se apropie de ea, nu prin amentirari si pedepse, asa o indeparteaza. Bunica lovind-o nu este si ea "infractoare"? Nu-i trebuie si ei o cariera militara?
A zis in intrebare ca sta cu bunicii pentru ca studiaza in Bucuresti. Unde sta mama ei este doar un liceu de arte si meserii, parintii sunt divortati, mama s-a recasatorit.
Da, poate are nevoie de mama ei. Evident ca este o fata care are probleme acasa, nu? Dar ea nu are nevoie de critici, ci de sprijin, de intelegere. Si trebuie sa o facem sa-si dea seama ca si ea a gresit!
Daca asta e calea pe care vrei s-o urmezi, daca asta e modul tau de viata, pentru mine nu e nici-o problema Ti-am spus aceste lucruri doar ca sa te mai indrepti un pic ( sa fii un pic mai cuminte si celelalte chestii
). Ti-am spus aceste lucruri doar ca sa nu regreti cand o sa fii mai mare
Dar daca tie iti place cum esti ( si cu toate ca tu ai spus-o, ca trebuie sa fii mai ingaduitoare ), atunci asa sa fii Eu doar ti-am dat niste sfaturi ca sa te mai ajut un pic, in rest tu decizi daca le vei lua in considerare sau nu
Ti-am mai zis si inainte, esti fata isteata. Toti ti-am spus-o ( chiar si justitiarul ). Poate ma crezi o prostuta de 13 ani, care abia stie ce zice, sau poate te gandesti : " Cine-i asta sa-mi dea mie sfaturi? ". Eu sunt realista. Crede-ma iti vreau numai binele. Si cand vorbim de " bine ", nu ma refer ca altii cand cer funda. Nu vreau nici-o funda. Vreau doar sa te ajut, pentru ca stiu ca esti intr-o situatie foarte proasta.
Te inteleg perfect, de aceea ti-am dat niste sfaturi.Nu-mi pari deloc agasanta, ba chiar m-am interesat in cazul tau. Am citit cu atentie toate randurile scrise de tine.
Acum daca asta e stilul tau de viata si nu vrei sa-ti schimbi decat nervozitatea, este alegerea ta Dar daca vrei sau nu sa iei in considerare sfaturile mele, e treaba ta. Eu ti le-am dat doar ca sa te ajut.
Pa pa
Pff... ce bunic 
. Regret pentru tine. Şi da, sunt egoistă .
Nu are, te asigur dreptate mereu. Dacă ar avea, ar şti cum să procedeze cu mine şi ce să îmi răspundă. Şi toate certurile s-ar încheia 
.
Cât despre apelativ, virtualul nu prea are vârstă (orice se poate crede oricum pe internet), nu te cunosc, eşti doar o imagine formată după persoana care tastează. Şi eu la fel. După principiul ăsta ar trebui să folosesc şi pronumele de politeţe, cred. Ok, scuze de deranj, şi voi înceta.
Da, şi eu am greşit la faza cu somnul, dar acum cred că mă pot îndrepta singură, iar insistenţele ei sunt zadarnice din cauza metodei greşite folosite de ea. Cum ziceam, nu adorm automat, chiar dacă mă bag în pat la nu ştiu ce oră, stau şi mă uit pe pereţi până mă ia somnul. aşa că prefer să am activitate şi să pic ruptă când e cazul. Dacă vreau să mă îndrept, singura metodă pe care o pot folosi este aceea de-a mă trezi brusc foarte devreme, pentru a mă lua somnul mai repede şi să recuperez orele acelea. E clar că nu ai înţeles nimic din exemplu. O fi şi vina mea.
Iraţionalăăăăă? Şi ea e foarte raţională când crede în Dumnezeu pentru că ''există'', când se ghidează după ''crede şi nu cerceta!'' când încerc să îi spun că îndoiala nu e un păcat, că ai dreptul să discerni sau când îmi spune că ''nu mai cred în Dumnezeu, m-am întors împotriva Lui şi sunt posedată că îl am pe dracu în mine''. Ciudată treabă să te întorci împotriva a ceva inexistent, Klara. Nu ştie să îmi respecte opinia în ceea ce priveşte religia, deşi eu o respect aşa cum e din moment ce nu mi-o impune, deşi ea asta face, deci nu merită respectată din punctul ăsta de vedere.
Irelevante lucruri, ştiu, dar nasc aşa nişte discuţii, care au degenerat până la bătăi.
Mulţumesc de înţelegere. Şi tu pari isteaţă, că ţi-am mai citit nişte răspunsuri. Şi nu, eu nu îmi pun niciodată problema cu ''cine e asta să mă sfătuiască'' tocmai din moment ce asta am cerut. Şi nu îmi pasă de vârstă.
Eu le iau în considerare pe fiecare, aleg ce mi se pare potrivit din ele.
Asa sunt batranii, nu prea ai ce sa le faci. Au prins si alte vremuri in care toti cei mai tineri ascultau de cei mai in varsta, probabil face comparatii si cu copilaria sa, cu propriul bunic. Ei, nu sunt chiar de compatimit, am o prietena ai carei bunici ii bateau chiar si pe parintii ei. Pai sa iti spun ca nu aveau voie, daca se asezau la masa, sa manance inaintea bunicului? Una dintre matusile prietenei mele a incasat o palma pentru ca a rupt o bucatica de paine si a inceput sa manance fara sa fi primit aprobarea sa o faca! Probabil (nu vreau sa spun "sigur", nu o cunosc) iti vrea binele. Fiind foarte credincioasa (tu ai spus), nu vrea ca tu sa ajungi in iad (caci acolo se spune ca ajung necredinciosii). Iar cu somnul te-ai lamurit si tu. Nu zic ca tot ce spune sa faci e OK, tu stii mai bine. Insa, iti spun din experienta, nu iti strica sanatatea. Incearca si tu sa nu o mai contrazici sau fa-o cu alte cuvinte, mai blande, nu atat de categorice, vezi si tu. Poti sa incerci sa te apropii mai mult de bunica ta, sa o ajuti din proprie initiativa la anumite treburi gospodaresti. Poate atunci se va comporta si bunica ta altfel. Parerea mea e ca toti oamenii merita respect, daca stai sa ii cunosti pe fiecare in parte, e imposibil sa existe om sa nu aiba ceva frumos. Stai eventual de vorba cu bunica ta si spune-i: bunico, eu nu mai vreau sa ne tot certam, tin la dumneata, hai sa facem amandoua un efort sa ne intelegem mai bine.
Jelli, am citit absolut tot ce s-a scris pana acum. Am sa incerc sa nu vin si eu cu critici ( nu pentru ca nu le-ai merita ) insa stiu ca este ultimul lucru de care ai tu nevoie acum, fie ele si constructive! Le vei percepe oricum altfel, in starea in care te afli acum.
Totul se invarte in jurul bunicii, asta e clar! Nimeni nu te va aplauda si nu iti va spune " Oh, Jelli ai facut foarte bine ca ti-ai lovit bunica!" Esti constienta de asta, da? Daca palma ce ai dat-o, ar fi lipsit din ecuatie, altele ar fi fost raspunsurile noastre!
Insa trec peste ( cu greu) si incerc sa privesc in profunzime. De ce s-a ajuns aici?
Exista o vorba si nu eu am inventat-o : " pentru greselile parintilor, platesc copiii "! In cazul tau, mama ta nu a reusit sa iti ofere familia de care tu aveai nevoie! Tatal a lipsit cu desavarsire, iar mama nici ea foarte prezenta, s-a concentrat pe noua familie si pe
pe cea mica. Bunica aici, ar fi trebuit sa tina loc si de mama si de tata, ceea ce nu s-a intamplat! Ba mai mult, a apelat la autoritate, considerand ea, ca astfel rezolva orice problema. Total eronat. Nici unul dintre adultii prezenti in aceasta " familie " aproape destramata, nu a stiut sa se apropie de acest copil( Jelli).
Totul pleaca din familie. Problemele din familie au afectat-o psihic, fizic ( nu doarme noptile, insomnii as spune) si emotional. Sentimental, nu mai vorbesc. Ea nu cunoaste iubirea ( nu-si iubeste nici bunica, nici surioara si am dubii daca isi iubeste sau nu mama ).
Nu sunt psiholog si poate nici in masura sa dau sfaturi intr-o problema atat de delicata, insa vazand ca sfaturile celor de mai sus nu te-au multumit in totalitate ( personal mi-a placut raspunsul @justitiarului), incerc sa o iau altfel: " fa-te frate cu dracul, pana treci puntea"! Atat ti-a mai ramas de facut, draga mea Jelli!
Si NU, nu este vorba de linguseala! Nu trebuie sa "pupi in fund " pe nimeni, ci doar sa fii altfel! Pentru ca singura nu vei reusi, in primul rand nu ai sustinere financiara, unde sa te duci? Nu ai unde. Asa ca " dracul"- familia, ramai langa ei pana iti vei atinge scopurile, indiferent care ar fi acelea ( dupa 18 ani ), ca te vei angaja sau ca iti vei continua studiile...tu stii!
Nu poti fugi de familie, nu ai cum! Esti mica! Asta o ai, cu asta defilezi! Insa poti imbunatati situazia. Fa-o doar pentru tine, daca pentru ei nu vrei. Ok, nu ii respecti, dar respecta-te pe tine!
Cel mai important lucru in viata este sa devii un OM, stapan pe tine si pe orice situatie, indiferent cat de grea ar fi ea. Si crede-ma, vei mai avea de indurat! Ceea ce ti se intampla acum, se va acumula acolo, in bagajul experientelor tale de viata si poate, candva, vei avea de invatat din asta!
O vizita la un psiholog nu ar strica, nu pentru ca esti nebuna, ci doar pentru a discuta, a te descarca! Psihologul scolii ( stiu, nu vrei...vad colegii) sau un altul extra, daca ai posibilitate.
Nu poti impiedica mutarea mamei tale, nu ai cum, atat timp cat ea si iubitul nu se inteleg si nu este din cauza ta, stai linistita, probabil ti-o spune tie asa, ca sa te simti vinovata! Au ei alte probleme, probabil serioase!
Singurul lucru pe care il poti face este sa ii spui si ei ce ne-ai spus noua, ca nu vrei sa o vezi iar singura, iarasi cu un copil fara tata...si poate "ceva" va face! Nu stiu, nu cunoastem problemele ei si nici tu!
Hai, curaj! Capul sus si ...NU MAI RIDICA MANA! Nu iti inrautati situatia si-asa destul de urata!
Mă aşteptam să fiu judecată pentru gest. Însă mă aşteptam să mă îndrume cineva cum să reacţionez dacă îmi dă o palmă că aşa a visat ea. Până acum nu a fost cazul, dar pentru orice eventualitate. Mi s-a părut puţin exagerată chestia cu cariera militară, cum zicea şi SecretJ pe principiul ăsta şi ea ar merita-o. Până să nu mă plesnească bunică-mea, nu am lovit pe nimeni, niciodată.
Cât despre certuri, oricât le-aş explica... tot cu jigniri, violenţe şi ameninţări vin când nu mai au replici. O fi bătrâneţea. Încerc să trec peste asta. Încerc să trec şi peste faptul că mama e la fel (şi are 41 de ani), ba chiar mai rău... off, nu mai detaliez că am făcut-o-n răspunsurile celălalte. Cu toate astea, e o femeie de treabă când vrea, nu zic, deşi uneori,,,
Aşa, din răspunsurile astea se pare că trebuie să procedez aşa:
- să fiu mai îngăduitoare, ca să nu le dau ocazia să mă certe. Dar cum fac atunci când pur şi simplu nu au dreptate, gen faza cu religiile? Acolo e clară treaba, mai ales privind discuţiile de la categoria Religie, ei sunt ca aceia care ameninţă şi pun întrebări disperate de habotnici. Nu îmi convine să merg la biserică. Şi motive de dispută mai sunt, dar nu îmi amintesc.
- eu am greşit întorcându-i cu aceeaşi monedă. Dar ce să fac atunci când poate nici eu nu îmi dau seama? Ieri m-a lovit mama pentru că am vrut să îi cer o explicaţie la ceva ce a zis, că era grăbită şi îi era somn şi nu avea răbdare. Am vrut să mă feresc şi mai rău a făcut, a interpretat greşit. Păi eu ce sunt frate, sac de box?
Jellii...ti-o spun pe romaneste!
ai o familie tampita...dar si tu ai un orgoliu mare!
Eu nu mai am ce sa iti zic... elliana si inca cativa ti-au zis tot.si in plus am 16 ani, nu incerc sa ma dau mare stiutor cand probabil sunt in situatia ta, chiar daca nu imi dau seama.
Stii cum e? ar trebui sa nu mai filtrezi toate chestiile pe care ti le zice bunicata sau maicata ...ar trebui sa spui DA,, si gata!
nici tie cand o sa ai un copil *daca o sa ai *, nu o sa iti convina sa te milogesti de ala la 12 noaptea fiindca nu se culca...la cum te stiu cred ca esti in stare sa o bagi in coma
anyway.pe bune lasa de la tine ma! ai un caracter puternic dar trebuie sa il tii in frau!
chiar nu crezi ca de la el ti se trag toate problemele?
fa-ti un prieten,muta-te la el daca e cazul.dar incearca sa iti tii nevii in frau!
Tu ai avut nevoie de cineva autoritar langa tine inca de cand erai mica... poate un tata autoritar care sa te corecteze cand gresesti, si tu sa il respecti!
habar n-am ce copilarie ai avut tu.asa ca nu ma pronunt, si nu vreau sa te critic fiindca nu esti o persoana care merita multe critici
Dar incearca sa te schimbi.nu fii tu fata revoltata care sta singura in colt.ca cu totii stim ca in final nu este o poveste cu happy end
@Jelli, Ai pus o intrebare aici sa te certi cu utilizatori? Halal caracter fato, nu o sa ajungi prea departe!
Urzi23 a raspuns cu intelepciune :
Umbla prin popor vorba "Ciinele nu musca mina care il hraneste" dar tot prin popor se spune "Nu incalzi sarpele la sin ca te musca"
Tu aplici logica inversa,primesti bine raspunzi cu rau.
Tu fiind ateista (atee) nu pot da un raspuns din punct de vedere Religios. Incercam sa dau ex din Sf Scripturi,la nevoie citeva citate si din Coran si la budisti gasim chestii bune.Dar la tine nu ajuta, ca tu esti in perioada de negare totala, deci prin religie nu ai leac.
Raspunsuri de bun simt ai primit dar sari la beregata utilizatorilor ca un Pit Bull Terrier http://www.youtube.com/watch?v=BmHuhErftAE&feature=related
Urmareste filmul te rog acolo vezi 2 actori, cel care se rupe in figuri esti tu, adevaratul raspuns il ai la final.
Urzi23 a raspuns cu intelepciune :
Tu ai nevoie de un Psihiatru ca Psihologul este depasit de situatie. Apoi consiliere cu psihologul cel putin pina la majorat
Nu! Nu mă cert, vreau doar să îmi lămuresc nişte lucruri, şi astfel să revină ei şi cu un alt sfat în funcţie de ceea ce am spus.
Am pus o întrebare ca să fiu ajutată, să văd nişte opinii obiective (dacă ceream ajutorul celor cunoscuţi puteau fi subiectivi din cauza unor eventuale prietenii cu bunica! ), aşa că dacă se poate altă dată te-as ruga să gândeşti mai profund înainte de a da cu piatra... cel puţin la întrebările mele.
Hai că îţi răspund aici.
Dănuţo, nu mai nega că nu eşti tu. Doar schizofrenica aia caută în profilul utilizatorilor care se iau de ea să îi acuze de anumite chestii degeaba, total pe lângă subiect, ce ţin în mare parte de punctaj şi de întrebări (care nu ştii din ce perioadă sunt sau dacă la mişto sau nu). Doar ea îşi şterge răspunsurile ca să aibă un raport bun de funde. Doar ea scrie matematic când nu e cazul, parcă dintr-o respiraţie dar apreciez că ai început să foloseşti semne de punctuaţie. Doar ea vine cu tot felul de articole copy-''păstuite'' cap-coadă, filme etc. pentru a se da deşteaptă probabil. Doar ea repetă de enşpe ori acelaşi lucru (cum era aia cu analfabetismul funcţional).
În fine, apreciez că nu îmi bagi religia pe gât, e un pas bun.
Ah, şi vezi că am fost la psihiatru. Nu am nevoie de tratament medicamentos şi nu am nicio boală. Cu psihologul mă mai gândesc.
Buna ziua ti-am dat…
,,, Si nici macar n-am dat, ci doar am raspuns la buna ziua
Sesizezi diferenta?
urzi 23 CRĂCĂNEL (din fund, dreapta): Nu pot să dau de nenea Iancu, și l-am pierdut și pe frate-său... (văzând pe Pampon Jelli) Pe ăsta nu l-am cercetat,,,,, Acuma îl văz întâi. (Pampon bate iar în masă; Urzi23Crăcănel coborând doi pași, tare și cu ton de sfidare melodramatică) Eu sunt Bi-bi-cul,,,,
Jelli PAMPON (sărind): Bibicul!
Jelli PAMPON (își scoate masca, fioros, gata să se repează): A! care va să zică mă căutai, Bibicule? bibicul=danuta
urzi23 CRĂCĂNEL (potrivindu-se să-și ia vânt de scăpare) : Da, nene Iancule.
Jelli PAMPON (același joc crescendo): Și eu te căutam, Bibicule! (se repede.)
urzi 23 CRĂCĂNEL (dându-se pe după o masă): Să nu dai! să nu dai! că fac scandal,,,,,Chem poliția,,,,,,,,,stai să ne deslușim!
Jelli PAMPON: Mișelule, să ne deslușim, 'ai? După ce mă ataci la sacrul meu amor; amăgești o ființă nevinovată,,,,,, o femeie,,,,, femeie! ochi alunecoși, inimă zburdalnică!
Urzi 23 CRĂCĂNEL: Nu minț,,,, Nu da! nu da! că fac scandal. Să ne deslușim: e încurcătură la mijloc,,,,,,, Spune care femeie.
Jelli PAMPON: O știi bine, Danuta,,,,,
urzi23 CRĂCĂNEL: Nu cunosc nici o Danută. Pe amanta mea o cheamă Mița,,,,
Restul il cunosti sper
Vad ca pina acum ai identificat cel putin 11-12 danute pe aici. Spor la gasit danute dar sa nu mai dai in bunica ta si sa o iubesti pe sora ta.Sa respecti pe mama ta si pe bunicii tai.La un sfat de bun simt tu raspunzi,,,,,,,,
Ps1 sa nu fugi de acasa ca o sa ajungi sa te vinda ca pe marfa cine stie ce golan
Ps2 Vei fi si tu mama si vei trage la fel Prin popor se spune "cum asterni asa dormi"
Ps3 Te pregatesti sa participi la emisiunea "copii spun lucruri traznite"
Baaaaaaaaaaai, asta e o intrebare! si cred ca are nevoie de mare ajutor. e o intrebare importanta si serioasa, nu ca celelalte: " care este culoarea voastra preferata? ". Aici nu este o gluma Este viata ei in acest joc. Asa ca nu mai veni tu pe-aici daca nu recunosti cand o intrebare e serioasa. pe pariu ca n-ai citit toata intrebarea si nici toatae raspunsurile, deci de ce te bagi unde nu-ti fierbe oala? Ea a cerut ajutor, nu sa o judeci! nu a pus intrebarea ca sa se certe cu ceilalti utilizatori/ prieteni. Acum sa nu crezi ca ii iau apararea, eu zic doar adevarul. Si ma doare faptul ca nu intelegi ca in aceasta intrebare este in joc viata ei. Are nevoie de sfaturi, nu genul de prostii de comentarii de acest gen, ca al tau Halal comentariu, fato! Nu o sa ajungi prea departe cu aceste raspunsuri ( ca tot mereu o sa iei nefolositor/ stupid la toate comentariile, doar sunt sigura ca o sa fie stupide in continuare daca nu iei in serios intrebarile serioase ) Numai bine
Foarte complicat, intr-adevar. Tu ai foarte multe de discutat cu mama ta. Apreciez ca nu vrei ca familia sa se destrame din nou. Uite sfatul meu: Pe bunicii tai ar trebui sa-i eviti. Vei spune ca n-are cum doar stati in aceeasi casa. Daca bunica zice de ex "du gunoiul" faci ca ea, incearca doar sa-i arati ca o respecti, asta o enerveaza pe ea (ca un copil sa o ia in deradere). Daca tu ai sa faci asa, nu vor mai fi certuri si totul va fi bine. Nu uita sa ii zici mamei tale ce ai pe suflet, ea trebuie sa iti fie aproape chiar daca nu e langa tine la propriu. Noroc!
Ba din păcate mama e lângă mine la propriu şi tot ce îmi doresc e să se care dracului de aici cât mai repede. Azi mi-am luat cea mai cruntă bătaie din viata mea, aşa mă doare fundul când stau pe scaun, la fel şi ceafa, şi abia mă ţin pe picioare... cu făcăleţul m-a lovit, dădea pe unde apuca, m-a trântit la pământ. Şi se poartă foarte sictiritor cu mine. Şi mâine vrea să sune să îmi scoată internetul... a zis că vrea să îmi facă viaţa un calvar şi că promite că va încerca să mă tortureze, să plătesc pentru ce i-am făcut bunicii (dar nu e corect frate, bunica a dat prima, iar eu doar am încercat să mă apăr). Şi mai e un motiv, dar nu îl zic în public.
Ar trebui sa iti ceri scuze. Chiar daca nu iti place ar trebui sa iti calci in picioare orgoliul. Doar vrei sa fii fericita sau nu? Daca nu se rezolva nici cu vorba buna sau scuzele, ar trebui sa mergi la psiholog. nu zic asta ca sa te fac nebuna, dar poate are el sau ea un sfat mai bun pentru tine, un tratament care sa-l aplici pe bunici si pe mama. Te rog nu te supara ca am zis vaza cu psihologul, dar foarte multi acolo siau rezolvat problemele.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
