Parintii mei nu cred ca m-au dorit niciodata. Simt foarte mult diferentele care se fac intre mine si sora mea, eu fiind sora cea mare. Lucruri banale aparent, dar pe care nu ai cum sa nu le simti sau sa nu le observi. De exemplu, pe ea o pupa la plecare, iar pe mine nu, efectiv. Pe ea o suna, pe mine nu. La serbarile mele niciodata nu veneau, nici la sedintele cu parintii, in schimb pentru sora mea sunt disponibili oricand. Acum 4 luni tatal meu m-a injurat si am hotarat sa nu mai calc in casa lor, pentru ca eu am deja casa mea. Nu m-a mai cautat de atunci absolut deloc. Nici macar un mesaj de Craciun, un la multi ani de Anul Nou sau sa vada daca sunt bine sau am nevoie de ceva. Eu sufar foarte mult, plang in fiecare zi si nu inteleg cum pot fi asa fata de copilul lor. Am fost mereu un copil cuminte, de 10 pe linie, se mandreau cu mine in societate, dar in realitate m-am simtit intotdeauna neiubita. Cum pot sa mi-i scot din suflet? Ani la rand am incercat sa organizez activitati pentru noi toti, sa ma apropii de ei, dar efectiv NU MA IUBESC, nu ma vor, nu exist. Nu cred ca m-au vrut niciodata pentru ca, desi erau casatoriti, mama mea era studenta cand m-a nascut. Ce parere aveti?

De părinți handicapați nu ai nevoie! Și mie părinții mi-au distrus viața de nu mă pot integra în societate și am și alte probleme psihice! Nu m-am dus deloc la mormântul lor, eventual ma duc să mă pis la mormântul lor!
Nu ai ce sa faci, o sa rămâi instabilă emoțional, probabil deja suferi de labilitate psihica? Cam așa se ajunge și la depresie!
Eu nu pot sa îmi iert părinții, se băteau de fata cu mine și nu m-au educat deși am fost olimpic! Amândoi erau nebuni! Părinții tăi sunt normali și rai atâta tot!

Parintii tai te iubesc, insa trebuie ca generatia noua, ce a prins o lume libera sa inteleaga ca, generatiile anterioare nu au avut lucruri cum exista in prezent, de exemplu, sa spui ce ai pe suflet intr-o comunicare, sa cunosti ca ai niste limite si nu poti face orice, etc. Ei, cei nascuti inainte de 2000 sunt generatiile inimilor de fier, nu te astepta la compatimire si intelegere, nici eu posibil sa nu fi avut asta, in schimb, este de datoria noastra, generatiei vechi sa ne adaptam stilului lor de viata si sa fim obidienti, cel putin pana le parasim casa.

Te-ai simtit neiubita pentru ca munca ta era obligatorie pentru a nu resimtii represaliile si stiai in adancul tau ca toata viata ai de muncit pentru nimic.

Păi comită o gravă greșelă părinți tăi! Asta este Adevărul și realitatea! Ei greșesc grav!, în privința faptului că au făcut acest separatims anormal într-o familie între tine și sora ta față de tine! Trebuie să înțelegi că așa este situația reală cum o prezintă ei!, și o vezi și tu cu Adevărat ce se întâmplă!

Nu ține nici ură nici dușmănie pe ei, nu-i scote nici din inima nici din sufletul tău sănt părinți tăi care țiau dat viață! Respectă în continuare și iubeșteți cu Adevărat părinți!

Poți să-le spui și lor Adevărul ce te deranjează la ei, ce-ți cauzează afecțiunea lor și îți rănește sentimentele tale reale! poți să-ți împărtășești durerea suferința cu părinți tăi să-le spui ce ai în inima ta și sufletul tău cu Adevărat față de ei! Poate ei nu au conștientizat asta ori nau știut de faptul că tu te afli pe margine!, iar sora ta în centrul atenției lor.

Fix asa si eu. Olimpica, un copil care s-a straduit sa arate mereu cat de bun este din dorinta de a fi vazut si iubit. Si eu ma integrez greu in societate…

Eu nu vorbesc prostii. Dumnezeu sa aibă grijă de sufletul tău.

Nu trebuie să îi scoți din suflet, îi suni tu și îi întrebi ce se întâmplă, de te tratează așa și cu siguranță, vei afla răspunsul. Dacă nu îți va plăcea ce îți voi spune, te retragi și gata, dar asta nu înseamnă că tu nu trebuie să fi alături de ei, că până la urmă sunt părinți tăi.