Pentru ca oamenii nu sunt linistiti fara probleme in viata, pam pam, subiect nou.
Parintii prietenului meu ( care are aproape 30 de ani) sunt oameni foarte autoritari si nesimtiti cu el. Il trateaza de parca e un sclav, o carpa. Mai intai l-au dat afara din casa, ca apoi sa-i reproseze ca nu merge in vizita la ei dupa cum vor ei. Mai intai il chema ta-su sa lucreze la un garaj de masini cu el, platindu-l cu un pachet de tigari pe zi, dupa ce a plecat de acolo scandal, dupa ce s-a intors acolo reprosuri ca sa-si gaseasca de lucru, ca nu-i convine sa imparta banii din afacere cu el, dupa ce a plecat, ca de ce a plecat. Dupa ce am facut eu cunostiinta cu ei, eu fiind in vizita la el, stand cu el intr-o camera din spatele casei, tot ii spuneau de mine, dar nu la modul dragut, ci la modul de injunghiere ca de ce nu merg acolo sa stau cu ei, de ce mananc cu el in camera si nu mananc in fata lor. La ma-sa sta jedul de 5 palme pe rafturi de zici ca traieste in cocioaba, dar o data cand am despachetat mai multe haine, la fel, l-a chemat si i-a aruncat in fata ca "sa fac curat" asa cu ura. Am plecat de acolo amandoi, ca eu am apartament. Taica-su a inceput sa delireze idei paranoice ca el ma stie pe mine dinainte sa fiu eu cu el, ca sunt o curva, ma-sa aproba dupa el, si cand el mi-a luat apararea, i-au inchis gura cu "uite vezi, asta-i problema", adica ca ma alege pe mine in defavoarea lor, ca nu accepta si aproba ca un sclav tot ce le debiteaza lor. Ta-su ii spunea ca eu ii vreau banii si casa, in conditia in care n-avea nici bani, nici casa. In conditia in care nici macar ei parintii n-au casa )) stau cu chirie. Am plecat amandoi la mine, ca eu am apartament, si soc la ei " au avut unde sa mearga astia micii" ). Ta-su a intrat in plin delir paranoic, a inceput sa isi anunte toate cunostiintele ca nu cumva sa il ajute pe fi-su cu ceva, ca s-ar putea sa le ceara bani, ca eu vreau bani, a mers si la magazin sa zica ca daca cumva mergem pe acolo sa nu ne dea nimic, ca poate iau eu pe datorie in numele lui ). Dupa care ma-sa, cu un tupeu absolut formidabil, a inceput sa ii scrie pe net din saptamana in saptamana ca si cum nu s-a intamplat nimic "ce faci mamii, hai sa-ti mai iei niste haine groase ca e frig afara " " am facut clatite, veniti pe la noi? " " a inceput sa-mi scrie mie ca ce fac, sa ii spun de noi ce facem, sa ii dau numarul lui de telefon sau al meu, imi scria si mie intr-una. Intr-un final, din mare prostie, am reinceput sa mergem in vizita, ca sa vina ta-su la mine cu aceeasi paranoia, ca el stie tot, el e mare bazat ( e un taran moldovean paranoic, rostogolit de pe meleaguri pana in zona noastra), ca el stie ce relatii am mai avut eu inainte, si cu cine am mai fost. A inceput sa vina la mine sa ma traga pe mine de maneca ca eu voi fii reponsabila si voi fii trasa la raspundere daca nu-i pun telefonul in mana lu fiu-su sa-i sune si daca nu-l trimit in vizita pe acolo, ca femeia e responsabila, ea e in controlul barbatului. Deci practic, cum fiu-su are peste 18 ani, si stie ca nu-l mai poate obliga sa faca ce vrea el, cum vrea el, a trecut la mine, sa ma hartuiasca pe mine. Cat despre celelalte rude, mai are un unchi casatorit, adica fratele mamei lui, carora bineinteles ca li s-a adus la cunostiinta cum au vorbit ei de noi, in special de mine, si au inceput si aia sa faca la fel. De Craciun am mers in vizita, fiind invitati, cu cadouri si pentru ei si pentru copilul lor ( ca au un copil mic ), rasplata a fost ca a inceput si asta sa ne dea noua ordine despre ce si cum sa facem cu viata noastra, tot ce vrem noi sa facem e prost, a meu sa faca cum zice el, ne inchidea gura, se suprapunea peste noi, vorbea tare si rastit si el le stia pe toate. A meu e atat de obisnuit cu mediul asta, ca doar in familia asta a crescut, incat pana acum n-a reactionat la modul serios, n-a realizat din serios ce mancatorie e acolo. Ca si un tupeu in plus, asa pe extraordinar, oamenii astia chiar se asteapta si insista ca prin jigniri, umilinte si hartuiri, sa primeasca iubire. Sunt in stare sa se ia la pumni, ca e obligatoriu sa vina din partea noastra iubirea si supunerea, la astia aproape 30 de ani ai nostri, cu locuinta noastra, cu viata noastra., si cu psihopatii astia tragand de sufletul nostru. Nu am putere sa reactionez la atat de multe agresiuni, sunt overwelming, intr-un fel il inteleg pe al meu cum de a devenit atat de amortit in situatiile astea. Voi ce ati face? Sincer?
A, da, si ps. Cand ma simteam rau, taica-su i-a spus ca ar trebui sa ma bata, ca a vazut un exemplu de genul care a functionat. Deci cu orice scop de a imi rau. Parerea mea e ca asta nu este iubire, este pura boala psihica, frustrari, si o posesivitate, un egoism iesit din comun. Se comporta ei ca un iubit respectiv o iubita psihopata fata de copilul lor, nu au nici o treaba cu realitatea si firescul.

Imi pare rau sa iti spun, dar astia nu sunt parinti din cate am citit.
Pentru binele vostru, pentru ca ei si-au trait viata si va venit si voua randul, blocati orice contact cu ei, si duceti-va intr-un apartament sa nu stie unde sunteti si punct.

Este o decizie grea insa trebuie sa faceti ceva si pentru viata voastra.
Bafta si aveti grija de voi.

Mutati-va si rupeti toate legaturile cu ei. Din cate ai zis, par bolnavi mintal si exagerat de protectivi, adica cum e mai rau. Din propria experienta, cu oameni de genu nu ai ce lamuri cu vorba. Pur si simplu, trebuie sa rupeti legaturile cu ei.

Mohican, nu sunt 100% de acord cu tine, ci 1000%.

Relativsausigur, eu nu stiu ce mai cauti sa mai ai de-a face cu astfel de oameni. Refuza invitatiile lor, refuza orice bine ca dealtfel si orice rau din partea lor. Diavolul nu face tot la fel? El cauta sa te atraga de partea lui ca apoi sa-ti nenoroceasca viata. Spiritul din mijlocul acelei adunaturi de oameni este spiritul celui rau si nu al lui Dumnezeu. Daca te duci in mijlocul lor este ca si cum te-ai duce in mijlocul unor ghicitori si vrajitori, in mijlocul unora care se ocupa cu spiritismul, cu lucruri malefice. Ei insisi impartesc un astfel de spirit; si tu vrei sa te astepti de la niste oameni demonizati sa fiti tratati asa cum v-ar trata niste oameni iubitori de Dumnezeu? Vreti sa va simtiti ca in rai in mijlocul dusmanilor neprihanirii, ai pacii si ai linistei?
Casatoreste-te cu baiatul acesta -daca va potriviti- fara stirea parintilor si rudelor lui. Ii interzici si lui ca sa nu mai aiba legatura cu acei demonizati in mijlocul carora s-a nacut si a trait. Va gasiti voi doi martori pentru la primarie. Nu te astepta ca baiatul sa faca primul pas. Poate si fata sa-l faca.

Stiu ce zici, dar crede-ma ca sunt traumatizata cum am picat ca proasta in mod repetat in aceleasi situatii cu oamenii astia. Practic m-am lasat hartuita de ei, si hartuiesc cu atat de multa ura si cu atat de multa convingere ca li se cuvine incat iti transmit si tie treaba asta, chiar m-au facut si pe mine sa ma simt ca un sclav care nu contez. Astea sunt pur si simplu efectele la atat de multa ura. Doare cu atat mai tare cu cat eu chiar sunt o persoana 1000 % decenta si amabila...dar m-au facut ca inainte sa rupem legatura definitiv cu ei, sa ne intalnim pentru o ultima discutie si sa le iau capul jos pentru toate astea. Ne-au dat o stare de spirit oribila, mai ales mie, sa ii vad ca vin cu convingerea asta absoluta ca eu sunt hartuibila.

Nu stiu daca ei sunt genul de oameni care se comporta in general asa cu toata lumea, dar cand ti se intampla tie, o simti asa personal, te simti tu vinovat, simti ca tu esti de vina, ca poate ceva e in neregula cu tine de au putut sa faca altii cu tine asa. Iti distruge stima de sine , sau linistea cum spui tu.

In primul rand, nu te cunosc, dar te respect foarte mult. Ai o putere fantastica si e minunat cat de mult il iubesti pe el. Multe persoane nu ar fi rezistat, de aici denota ca esti o persoana puternica si iubitoare. Rar persoane ca tine, felicitari.

Situatia e clara, ai lui nu se vor schimba pentru nimic. Comportamentul violent o sa-l aiba indiferent de ce o sa faceti voi. Nu conteaza ce bucurii le aduceti, ei tot timpul o sa gaseasca/inventeze ceva rau.

Prietenul tau deja e supus si obisnuit. Asta nu trebuie sa ramana asa, va trebui sa discutati si sa va puneti viata pe picioare fara parintii lui. Ei nu trebuie sa stie ce faceti voi. Aveti nevoie de foarte multa comunicare intre voi, incetul cu incetul sa nu mai interactionati cu parintii lui deloc, indiferent de cat de frumos se comporta. Astea sunt aparente si capcane, vor sa profite de inocenta si bunatatea voastra.

Ai apartament, asta e foarte bine. Puteti sa va stabiliti amandoi in el, prietenul tau sa-si ia o slujba stabila, in cazul in care nu are si sa va intretineti singuri. Daca faceti asta si intre voi e intelegere si iubire, atunci nu mai aveti nevoie de nimic altceva.

Trebuie neaparat sa va decideti viitorul vostru pe urmatorii 10 ani. Sa aveti o discutie legata de planurile de viitor: relatie, casatorie, copii, viitorul vostru, viitorul copiilor. De multe ori, un barbat o sa ia deciziile corecte daca se gandeste la viitorul lui si al familiei. In planurile voastre de viitor trebuie sa fiti doar voi 2. Tot ce va propuneti sa faceti sa fie pe umerii vostri.

Nu e nicio rusine sa vizitati un psihilog. Un psiholog poate sa va indrume spre bine, sa va invete cum sa depasiti anumite momente si traume.

Nu te lupta cu morile de vant, ignora-le.

Iti multumesc pentru mesaj, chiar apreciez. Sincer, cu atat de multi nebuni am de-a face in viata, incat nu-mi vine sa cred cand aud pe cineva care imi transmite pozitiv si sentiment de apreciere

Sunt "oameni" care au darul sa te faca sa te simti cel mai neinsemnat om de pe pamant, pana acolo incat sa te faca vinovat chiar si pentru faptul ca te-ai nascut. Ba inca ei se lauda cu astfel de capacitati.
Noi trebuie sa refuzam sa luam legatura cu astfel de oameni. Ei sunt luati in stapanirea unui spirit rau, si cu greu pot scapa de vraja lui.
Sunt sigur ca Dumnezeu le-a oferit ocazii de luciditate acestor oameni, ca ei sa-si vada caracterele lor, si sa se opuna influentei negative a starii lor. Dar alegerea este intotdeauna a omului; si astfel omul este lasat sa mearga pe caile lui, distrugandu-si propria viata dar si a altora.
De aceea iti spun: daca vrei sa nu mai fii afectata de spiritul acesta rau, solutia este nu doar sa uiti pe oamenii acestia, dar chiar sa ii ocolesti cu totul. Sunt situatii cand o discutie seriosa si amabila cu astfel de oameni va fi calcata in picioare si batjocorita, si vor fi intaratati mai rau.
Dumnezeu este Singurul ce poate restabili demnitatea calcata in picioare -sau stima de sine cum o numesti tu.
Cartea "Caminul adventist" nu trebuie sa lipseasca din nicio casa, din nicio familie:
https://m.egwwritings.org/ro/book/2026.2
https://www.viatasisanatate.ro/caminul-adventist

Sunteti ambii maturi nu mai aveti ce treburi prea mari sa aveti cu ei.
Cu asemenea oameni trebuie sa comunici detasat, sa privesti, nu sa reactionezi cu totul de aia intri in ‘overwelming’

Am vesti proaste pentru tine domnisoara: aveti de a face cu un abuzator psihologic (tatal prietenului tau). Iti dau un exemplu cu un caz identic: un tanar, sofer de curse foarte experimentat, foarte relaxat cand conducea cu prietenii, dar extrem de crispat cand era taica-su in masina cu el. Tatal lui avea obiceiul sa-l faca sa se simta ca si cum ar fi un sofer extrem de periculos, iar tanarul tot incerca sa-i demonstreze lui taica-su ca nu este asa. De fiecare data cand era cu taica-su in masina, conducea crispat si facea greseli care ulterior ii dadea suficient motiv lu taica-su sa-i spuna "vezi, am zis eu ca nu esti bun de nimic", greseli care nu le-ar fi facut in veci cu o masina de curse sau cand conducea detasat cu prietenii. Acest tanar era jucaria psihica a tatalui sau abuziv, tata care voia sal vada pe fiul sau nesigur pe el, crispat, frustrat, daramat psihic, fara incredere de sine. Iar maica-sa a fost si ea candva abuzata psihic de omul ala doar ca era deja resemnata si facea ce i se spune.

La fel si in cazul tau, tatal acestui baiat de 18 ani care este prietenul tau vrea sa-l darame psihic pe prietenul tau, sa-l vada cum esueaza in tot, sa-l faca sa nu aiba deloc incredere in el insusi. Tu reprezinti oaza de speranta si incredere pentru fiul lui, reprezinti exact ce nu trebuie pentru planurile lui de a-si manipula si darama psihic propriul fiu. Mama este si ea o victima in povestea asta, doar ca ea este deja resemnata si face ce i se spune, face ce dicteaza acest om. De asta va ademeneste repetat in casa lor, sa aiba repetat ocazia sa loveasca in voi, si in tine. Nu esti tu tinta principala, dar ai devenit o tinta pentru ca dai speranta unui baiat care se vrea a fi targhetat si anihilat psihic de tatal sau abuziv. Rupeti-va complet de familia asta, consultati un psiholog pentru ca baiatul va avea nevoie de ceva sprijin, altfel vor exista urmari neplacute. Iar daca nu se poate face nimic, rupe-te tu de toata situatia. Nu esti tu o tinta principala, dar esti o tinta pentru tatal lui din simplu motiv ca oferi speranta si incurajare fiului lor, unde el ar trebui sa indure doar disperare si frustrare conform acestui abuzator. Intelegi ce-ti zic. Rupeti-va sau rupe-te de familia asta. Si repede.

Daca lasam la o parte faptul ca la 30 de ani trebuia sa aiba un loc de munca si sa stea singur macar intr-o chirie nu sa il ti tu se poate spune despre el ca este un barbat nesigur.
Cred ca ar trebui sa vorbesti cu el si sa ii spui ca te deranjaza atitudinea parintilor lui si ca ai vrea sa nu mai mergi pe la ei. Daca el vrea sa ii mai viziteze sa mearga singur si tu sa pastrezi distanta. Daca nu trebuie sa mergi la ei, sau sa vina ei la tine nu ai de ce sa te mai stresezi sau sa iti bati capul cu cat sunt ei de prosti, instigatori si manipulatori.

Exact asta ii spuneam si eu lui al meu... exact cuvintele tale. Problema e ca mie nu-mi place sa ma simt amenintata si agresata, nu-mi place sa permit nimanui sa faca asta cu mine, si consider ca ar trebui sa luam in considerare o plangere la autoritati daca situatia sta asa, il dam in judecata / sau ii dam in judecata pe amandoi dupa caz, daca si ea este ca el, si va incepe sa-i ia lui apararea, in loc sa-i pese de copiii ei de fapt. Asta nu sunt oameni sanatosi, si pur si simplu oricat am despica situatia, pana la urma nu este normal sa te lasi hartuit, si lovit sub diferite forme. Tocmai asta incurajeaza comportamentul, faptul ca din impresia lor tu nu ai ce sa le faci. Se stie ca lipsa de educatia si de fermitate, transforma omul intr-un animal, cand i se permite constant sa fie obraznic :-). Scopul plangerii ar fi sa vada ca nu functioneaza asa cum crede, ca daca nu se poate controla, va fi obligat sa o faca, si eventual ar trebui sa facem o cerere prin instanta, si ca acesti oameni sa fie evaluati de un psihiatru.

El cum vede tot ce spun si ce fac ai lui? E mai important cum reactioneaza el decat ce fac ei. Pe ei tu ii poti ignora. Nu e nici o lege care sa iti impuna sa ai o relatie cu ei. Lui ii schimb nu ii poti interzice sa mearga la ei sau sa-i iubeasca. Ideea e ca sunt multi parinti asa. Dar daca lui ii intra pe o ureche si ii iese pe alta, e ok. In schimb daca, comportamentul lui este afectat de ce spun ei,...e o problema si e cazul sa regandesti putin toata relatia.
Cat despre ei...eu I-as ignora, nu m-as mai duce pe la ei si daca totusi as fi pusa in situatia sa trebuiasca sa merg, le-as raspunde exact cum imi vorbesc ei. Nu m-as face in nici un caz mititica intr-un colt sa aud cum ma balacaresc ei,.

Nu știu dacă avea rost să mai pui întrebarea asta pe TPU, dar să știi că o să-ți răspundem toți cam la fel, că soluția firească în situația asta e să îi lăsați în nebunia lor și să vă vedeți de viața voastră că dacă îi lăsați să vă facă tot felul de prostii vă distruge psihic, vă distruge și relația și o să fiți distruși din toate punctele de vedere. Și băiatul dacă vrea să mai țină legătura cu ei să fie ferm și să nu le mai permită să se comporte așa.

Adevarul e ca nu stiu de unde se trag oamenii astia, situatia lor e clar disfunctionala, nu stiu daca au avut si ei asa familii, dar in caz ca au avut, e clar ca ei nu au depasit mizeriile astea. Noi ne dorim sa fim normali, cat si sa avem oameni normali in preajma noastra, nu jigodii care-si trambiteaza titlul cu certificatul. Prietenul meu (in curand viitorul sot) a fost clar deranjat si afectat de magariile acestor oameni, care in ciuda haosului pe care ei il creeaza pentru "iubire" sau numai ei stiu din ce mizerii de frustrari il creeaza, nu isi iubesc suficient de mult copilul cat sa nu-l fi facut sa simta ba ca nu e bun de nimic si e vai de el, ba sa-l agreseze si sa-i puna psihicul la pamant cu chestii de genul asta, cum am mai mentionat, sa mergi tu ca tata si sa-i spui la copilul tau sa o bata pe persoana cu care sta, bai cat de taran bolnav mintal sa fii...numai el stie asta, dar probabil nici el. Eu de la al meu am aflat de incitarea asta la violenta, el mi-a povestit, ca eu n-am fost de fata, ei majoritatea mizeriilor pe care le-au zis sau au incercat sa le faca, au fost cand l-au prins pe el singur la discutie, cu mine probabil n-au facut chiar asa ceva pe fata, ca erau constienti ca nu-i mai scoate viata din palme daca s-ar afisa cu asa ceva, in schimb probabil cu baiatul si-au permis sa faca asa, ca doar s-au obisnuit sa-l trateze si sa-l abuzeze asa. Probabil ca daca ar vedea aceste discutii, in care culmea, sunt fiinta si mai si vorbesc, si culmea, despre ei, probabil ca ar considera ca in sfarsit pot sa se arate si fata de mine cat de bolnavi sunt, nu s-ar mai ascunde. Chit ca nu-s familiarizati cu termenul asta de abuz, stiu si ei oricum ca nu e bine ce fac, din ce am vazut eu, cred ca se mananca si intre ei ca si cuplu, ca si casnicie. Ii mai spunea mama-sa ca "tot baiatul mamei esti, chiar daca esti mare", asta dupa toate cele petrecute. Dar baiatul mamei n-a fost cand calaul ala needucat al ei il jignea si il agresa comportamental? Baiatu mamei n-a fost atunci cand l-a dat afara din acasa? Baiatu mamei n-a fost cand au avut grija amandoi sa se comporte penibil atat cu el, cat implicit si cu mine? Baiatul mamei n-a fost cand a stat cascata la alalantu cum facea toate astea, si in loc sa faca ceva corect si de bun simt, a trecut la noi "sa lasam noi orgoliul", fara sa fie ei suficient de oameni cat sa-l lase ei, si sa nu-si provoace singuri situatiile astea din care nu mai pot sa iasa. Am povestit in prima faza situatia in mare, afisand ce a fost mai grav, nu ca totul adunat in mare n-ar fi la fel de grav . Eu am patit ceva in urma cu ceva timp, nu ma simteam prea bine (perioada aia cand paranoicu i-a si zis lu fiu-su sa ma bata cica, ca poate asa imi revin ), doream la un moment dat sa fac un imprumut, ca sa imi pot permite analizele necesare pentru un rezultat mai amanuntit, ca doar se stie cum e la stat fata de sistemul privat, si cat interes isi dau, mai ales ca nu-mi era bine deloc, sa fim seriosi, cum i-ar placea sa treaca prin din astea, iar el a facut greseala sa le ceara ajutorul, i-a cerut lu taica-su sa il ajute, sa vorbeasca cu agentul de la Provident, ca era putin complicata treaba, nu mai stiu exact care erau demersurile, dar pe mine nu ma interesa de banii lor, era vorba de altceva, eu i-am spus sa se intereseze cum pot sa imi fac eu un imprumut la Provident, al meu stiind ce vreau sa fac a spus ca si taica-su are la aia, si ca o sa stea de vorba cu el, el insa saracu le-a cerut ajutorul si atat le-a trebuit. L-au pus sa ma aduca si pe mine, ne-au primit foarte aroganti in casa, au inceput sa se certe, sa il umileasca pe a meu cu toate frustrarile care le veneau, si erau de parca eu le vreau banii, marea lor problema, fixismul asta, ca oamenii isi doresc bani de fapt, nu sa fie bine. Le-am explicat despre ce era vorba de fapt, ca nu-mi trebuie banii lor, ca ma interesau doar niste informatii in privinta demersurilor pe care doream sa le fac, evident ca nu aveam idee ca ar putea sa reactioneze atat de paranoic niste oameni la orice aspect al vietii. Mai imi baga si mie ma-sa din alea printre randurile de discutie, gen apropouri legate de cand am mai mers pe acolo ca "hai sa mai si vorbim, nu doar sa tacem", se referea ca eu de obicei cand mergeam cu el in vizita, nu prea ma bagam in vorba, pana la urma ce sa vorbesc cu niste oameni reci si nesimtiti? Aveau o atitudine proasta. In opinia mea, una incadrata in normalitate zic, cand iti vin niste musafiri in casa, pai de tine ca si gazda depinde cat de binevoitoare esti, cum iti primesti musafirii, cum ii faci sa se simta in casa ta, tie ca si gazda iti apartin subiectele de discutie, daca chiar spui asa ca iti doresti asta. Ea se asteapta de la musafirii ei sa ce, sa fie pupincuristi, lingusitori, cand ei o atitudine proasta? Pai se mai si mira ca nu aveam ce sa vorbesc cu ea / cu ei, salutam amabil, intrebam de "sanatate" vorba vine, si in rest du-te si culca-te cu aroganta daca atata poti. Revenind la subiectul initial, legat de discutia pentru care ne-au chemat, cand au auzit de la mine ca nu ma intereseaza ce le debiteaza lor, au inceput o alta tactica, practic sa imi spuna ce sa fac si cum sa fac cu sanatatea mea, dar nu la modul de ajutor, ca ala clar a fost refuzat cu paranoia ca poate vin eu peste ei si vreau cutare sau cutare, ci asa ca sa scape de mine si sa nu putem sa zicem ca nu ne-au ajutat. Se ofereau sa ne ajute cum vor ei, nu cum aveam noi nevoie in functie de situatia noastra. Ca ma duce ea la un medic naturist pe care il stie, si ca mai stiu ei cativa medici de specialitate. Mi-am dat seama in ce consta "ajutorul" acestor oameni, si nu mi-l trebuia, singura greseala a fost ca li s-a dat ocazia sa isi ofere "ajutorul". Le-am spus nu multumesc, la care mama-sa "Deci sa inteleg ca nu mai esti interesata?", i-am lasat in pace exprimarea care denota alte chestii, i-am raspuns doar ca "Nu, nu sunt". Culmea ipocriziei si a reavointei, sau a prostiei nu stiu ce sa zic, au si ei o fata, cu probleme medicale, are niste probleme cu coloana, ii lipsesc 3 coaste si umbla pe la medici in strainatate cu ea, de cand e mica. La fata lor tot asa i-ar fi zis, hai ca te duc la naturist, ce daca n-ai 3 coaste? Stii, chiar nu voiam nimic de la oamenii astia, nu-mi sunt datori cu nimic, obligati cu nimic, si nici nu-mi trebuia nimic de la ei, dar puteau sa faca cea mai de bun simt chestie, adica nimic, sa nu faca nimic, sa nu spuna nimic, sa stea pe fundul lor. Daca nu doresti sa ajuti, sau nu poti, macar nu te pisa pe viata altuia. N-aveau nici un drept sa imi discute mie sanatatea, sa incerce sa abordeze tactici penibile pe care nu le-ar fi aplicat pe ei sau pe copiii lor, doar ca sa scape de mine. Mai si trecea taica-su la din alea, incerca deja sa ma convinga sa nu-mi fac cumva vreun credit, ca ce salariu pot eu sa am, cati bani pot eu sa castig, ca n-o sa ma descurc, etc. Din nou culmea ipocriziei si a prostiei, cand fata lor a a avut probleme, din cate mi-a zis a meu, si-au vandut casa, ca sa poata avea bani pentru problemele ei la inceput, pana i s-a facut asigurarea pentru strainatate. Din nou, nu-mi trebuia mie nimic de la ei, sa doarma imbratisati cu malaiul lor din partea mea, eu problemele mi le rezolv cum pot eu mai bine, nu ma intereseaza de altii, dar cum sa vii ca o zdreanta imputita la mine si sa-mi spui practic cu alte cuvinte ca eu sa nu am grija de mine? La discutia respectiva, dupa ce am lamurit cu ei aspectele astea, daca tot m-au chemat pana acolo, si eu ca proasta am facut greseala sa ma duc (ca na, de-ale tineretii valuri ), le-am spus si ca nu e cazul sa se certe, tinand cont de mancatoria ce era acolo, am incercat sa fiu amabila si sa inchei conversatia fara circ, iar la sfarsit m-am intins sa-i pup de "la revedere", la care ta-su s-a dat asa mai intr-o parte si a mai sughitat un slogan taranist "Ce? Ah, am crezut ca am niste praf pe umar" si ca nevrednica de mine din lumea muritorilor, nu a nemuritorilor in camasile de forta cum e el, m-as fi intins spre el sa-i sterg praful de pe umar . Si-a aratat omul "domnia" pentru a suta oara. Au avut scandaluri pe la inceputul relatiei noastre si cu al meu pe treaba ca nu si-a luat, adica mai degraba ca a picat cu licenta la Facultatea de arte plastice pe care a absolvit-o. Nici mie, nici lui al meu nu ni se pare un aspect pozitiv ca nu a trecut cu licenta, daca tot a facut anii aia, dar nici nu suntem batuti in cap sa facem din asta o tragedie, ca daca el isi dorea sa devina artist, cu siguranta nu lasa lucrurile balta acolo. Asta nu e o scuza sa izbucnesti ca un prost cum te taie capul, e mai degraba una din multele scuze pe care le folosesti sa iti descarci cretinitatea, cand ceva nu iasa cum a fost planuit in controlul tau bolnav. Mi-a povestit al meu, ca la discutia ulterioara dupa acest incident, maica-sa de fata cu taica-su i-ar fi zis ca "Poate Larisa n-a vrut sa-ti iei licenta". Chiar e de Doamne fereste in ce fel retard le functioneaza mintea la oamenii astia, ca sa realizati ce tupeu absurd a mai putut ma-sa sa aiba, sa mi se mai adreseze dupa. Chiar a si zis o data ca "vai ca am sters-o de pe reteaua de socializare, de pe Facebook, si ca ea stia ca ar fi bine sa ne avem noi in lista, sa stam de vorba, dar a zis ca hmm hai". Dar acum e bine cand te milogesti de mine ca vi-ati impins fiul pe usa ca niste brute proaste? Acum e bine sa vorbesti cu mine cand simti ca iti pierzi tot controlul tau bolnav, si ce n-ai da sa speri ca poate daca iti raspund eu, poate prin mine reusesti cumva sa nu il pierzi? Ii dau dreptate cu ce a zis la inceput, nu e bine sa stam de vorba, sa ne apropiem. Nu are rost sa mai continui cu exemplele, ca situatia este clara, problemele sunt clare care sunt, cat. Adevarul e ca afland de la partenerul meu ce mi-a povestit, regret ca i-am cunoscut pe acesti oameni, si am mai facut aici o greseala, pentru ca mi s-a spus ce teapa de oameni is, dinainte sa-i cunosc. Niste cunostinte - prieteni comuni, de-ai mei si ai partenerului meu, au avut un subiect de discutie despre ei, asta dinainte sa-i cunosc, si totusi eu am fost ca si in cazul oricui, nu doar pentru ei, genul de om care nu-i cred pe altii fara sa cunosc eu oamenii, m-am convins cu varf si indesat , asta ramane doar una din multele lectii prin care trecem multi dintre noi. Si aici a fost o situatie haotica cumva. Eram la un suc / o cafea, un grup de 6 - 7 persoane, nu au asistat toti la discutia respectiva, intru-cat nu am ajuns toti acolo in acelasi timp, eram doar 4 persoane la momentul respectiv cand s-a pornit discutia. Era vorba despre o fosta cunostiinta a prietenului meu, un tip din anturajul lui, ce-i drept nu unul ok, il stim cu totii pe ala cam cum e, dar discutia era despre parintii partenerului meu. Ei doi fiind prieteni inainte, parintii baiatului respectiv, asa cum era el, s-au comportat tot timpul frumos cu prietenul meu din cate am inteles, l-au primit in casa, l-au pus la masa, putea sa si doarma acolo daca voia, etc. Acel baiat la un moment dat a avut probleme cu parintii, si a plecat de acasa, dar avea nevoie sa stea cateva zile undeva, pana sa isi gaseasca o chirie. A apelat la prietenul meu, a meu a incercat sa stea de vorba cu ai lui, au stat toti 4 fata in fata la o discutie din cate am inteles, dar ei au refuzat absolut sa-l ajute. Neavand unde sa stea, a stat totusi la prietenul meu urmatoarea zi, unde are el camera in spatele casei, nu laolalta cu ai lui, si cand mama lu a meu l-a vazut acolo, cica i s-ar fi adresat exact asa "Pai daca tot ai venit, stai o zi, doua si gaseste-ti altundeva". A ajuns si ala la un moment dat la masa unde eram noi la suc, a povestit si el fix aceeasi treaba, aceleasi cuvinte, dupa care a adaugat "Insufletitor nu? Cum m-au tratat". Haosul dupa situatia asta, ca sa va dati seama de prostie, vine de la faptul ca din cate am inteles, tipul ala e o persoana razbunatoare si parsiva, in conditiile in care prinda ciuda pe ceva, si a inceput sa dea cu vizite pe la tatal lui al meu la garajul de masini, se tot ducea pe acolo fie cu masina, fie fara, si ii baga strambe lui al meu, incerca sa faca viata dificila cui putea, in conditia in care avea probleme, si nu mai conta care cine a gresit, cine l-a suparat, voia sa ii "rasplateasca" pe toti. Nu stiu daca chestiile pe care le delira taica-su despre mine au venit de la ala cu incercarea de a le face rau lor, sau daca au fost inventii proprii ca sa poata sa aiba flux de scandal. Oricum, daca a fost asa, ca ala a incercat sa inrautateasca scandalurile prin barfe mincinoase, bai bravo lui atunci, numai cu un prost poti sa faci asa, daca tata lui al meu era si in realitate tatal lui, nu doar pe certificat, baietasul ala n-ar fi avut cu cine, dar cand ai cine, circ si paine la prostie. Reactia prietenului meu, la marsaviile acestui prieten de-al lui, a fost una normala, l-a bagat in mama ma-si si a incheiat-o cu el, cand l-a prins cu ce si cum face, dar surpriza prostiei parintilor lui a uimit din nou, acceptau ca ala sa vorbeasca rahaturi, in timp ce ei erau certati cu propriul lor copil. Nu s-au gandit la situatia per intreg, si ca nici n-au vrut sa auda de ala cand a mers la ei cu probleme, si ca poate acum ar cauta intentionat alte probleme, ci erau orbiti ca niste gaite bolnave dupa barfa... dupa surse de barfa, care sa le dea lor dreptate despre cat de prost e fiu-su (ca doar in fond asta tot dovedesc ca e parerea lor), nu conta ca barfele sunt minciuni, incercari puerile de a-i pune la punct pe toti ca s-a simtit el neindreptatit, erau surse, e tot ce conta. Cum ziceam mai sus, mai au un copil, cu probleme de sanatate, pe care il pupa si in talpi, si inteleg asta, e normal, dar pe ala care n-are de ce-l calci pe cap? Nu stiu daca isi varsa de fapt problemele si frustrarile lor pe baiat, dar nu e normal ce fac, nu-ti tratezi copiii frumos sau urat in functie de problemele de sanatate. Cu fetita lor la cum o trateaza cred ca nu ar indraznii veci sa se comporte asa cu ea pe viitor cand o sa fie si ea mare, nici cu ea, nici cu persoane din preajma ei, mai ales ca, ca sa vezi unde e prostia, daca ar trata-o si pe ea asa cum il trateaza pe baiat, nici ea n-ar mai vrea sa auda de ei, dar la el nu-s constienti, sau nu-l iubesc si pe el suficient de mult cat sa constientizeze ca si el avea aceleasi drepturi de iubire si respect, si sa se comporte ca atare. Am tinut sa mai mentionez cateva chestii din tampeniile traite, dar ma opresc aici. Nu trebuie sa ne placa ca si oameni neaparat unii de altii, sa ne acceptam unii in preajma altora, nu suntem obligati nici sa ne vedem, dar de aici si pana la a jignii, umilii, hartuii pe altcineva si a incerca sa faci rau, e deja alta treaba. Asta nu este diferenta de opinii cum a mai spus de fata cu mine taica-su, e prostie fara minte, o voma intreaga de nesimtire, si incalcarea drepturilor altui om prin abuzuri, dar oare pentru Dumnezeii astia needucati si fuduli, mai exista alti oameni? Vor trai singuri, sa-si raspunda la intrebarea asta. Intr-una din vizite, taica-su ii impunea cu non salanta "asta ce vezi tu aici e familie!, noi suntem familie!", cand esti familie se simte, nu e nevoie sa o impui, daca ai ajuns sa o impui e clar ca ai esuat si nu mai ai ca si alegere decat asta, din disperarea de a nu accepta ce ai produs singur. Vai de ei ca isi cauta ca orbii, vinovati in toate partile, pana o sa inteleaga ca nu e nimeni de vina decat ei, ca si-au facut-o cu mana lor si ca ceilalti chiar nu-s obligati nici sa-i ierte, nici sa-i accepte, nici sa treaca peste abuzuri. S-a terminat si cu hartuirea, si cu santajul emotional cand nu mai merge altfel, nu mai exista surse de mila, nici de amabilitate, uite ca pana la urma nu am fost asa prosti de buni, cum s-a incercat sa fim luati :-). Vor avea probleme cu legea acesti oameni, daca n-o sa coboare cu picioarele pe pamant, si nu vor inceta cu magariile astea, ca de incheiat, evident am incheiat-o definitiv cu ei. Nu stiu unde vad unii oameni exemple de genul, de a se comporta cu tinerii in modul asta, poate in trecut in familiile lor, poate la altii straini (ca doar mai e asa si prin lume ), poate in filme cu regie de oameni smecheri, uite ca nu-ti aduce bine pe realitate sa fii asa, sau sa copiezi pe altii, ca copiezi si alte rezultate totodata. Eu nu-mi doresc sa copiez pe nimeni, si nici sa aduc la viata mituri "fii tu mai destept ca prostul", nu tata, pe nivelul pe care poate sa-l inteleaga, care si-l cere pana la urma. Le-am adus si eu lor cateva injurii in discutiile acestea, atat pe comic cat si pe serios, dar pe merit, si totusi nu pe chit cu ce si cate au facut ei. La gara si pe camp, daca acolo esti obisnuit. Va multumesc ca vi-ati rupt din timp sa cititi atat si sa indrumati cu bun simt. Toate cele bune