Prieteni nu am unde să mă descarc și am decis să scriu aici în speranța că cineva îmi va scrie măcar un cuvânt de bine chiar daca nu mă va putea ajuta cu ceea ce cer.

Mă numesc Mihai, am 25 de ani sunt necăsătorit, sunt bisexual, îmi plac băieții, locuiesc la țară în Galați și nu am prieteni și nici familie. Părinții mei sunt morți de când aveam eu vreo 11 ani, prieteni mă simt atât de singur și trist, mama și cu tata nu au vrut să mă facă adică mama mai mult, așa îmi zise mama tatălui meu la ora actuală, că a vrut să mă dea afara să facă avort, dar uite că sunt în viață și trăiesc. Părinții mei s-au despărțit și tata a murit acum 14 ani de zile și din păcate am rămas singur că mama a plecat de când aveam eu 2 ani atunci când s-au despărțit părinții mei și după și tata a murit pe la vârsta de 36 ani și de atunci m-a crescut mama tatălui meu. Dar e chestia că sufăr enorm de mult după ai mei părinți, chiar și acum îmi dau lacrimile amintindu-mi cât mi-e de dor de ei mai ales pe mami, deși sunt sigur că mama mea nu mă dorește din cauza că eu semăn mai mult cu tata și că atunci când mă vede pe mine îl vede pe tata și nu mă suporta.
Deși mama nu a fost niciodată lângă mine eu totuși aș ierta-o pentru tot, dar am discutat cu ea, eu am simțit-o că ea nu mă vrea și am încheiat-o cu ea și nu am mai discutat și nu mai vreau să aud niciodată de ea, chiar dacă câteodată sufăr și plâng și mi-e greu dar nu o mai vreau niciodată în viața mea. Acum am 25 de ani și stau tot mai singur că cu bunică-mia nu pot sa vorbesc cu ea că are 80 de ani și mai și le trage și alcoolul și nu ne înțelegem și decât să-i dau Doamne iarta-mă una mai bine merg in camera mea și stau singur și nu zic nimic, ascult muzica gen de supărare pe YouTube și incerc sa nu fac nimic rău pentru a nu o deranja.
Sincer imi caut un loc de muncă în străinătate dar din păcate nu găsesc și daca găsesc nu am bani să merg acolo, n-am nici 5 bani in buzunar, n-am nici măcar sa îmi cumpăr pâine, îmi vine să mor dracului de nervi și de gânduri ce am in mine, m-aș sinucide dracu de nenorocit ce sunt când văd că nimic nu-mi merge și nici părinți nu am să-mi dea vreun ajutor. Pe toți prietenii mei i-au ajutat părinții și au ajuns cineva, au mașini și bani eu nu am nimic, nici măcar o locuință a mea. Casa in care locuiesc mai are un pic și îmi cade pe mine,n-am bani să fac nimic, toți rad de mine când trec pe lângă mine zicând la naiba ca-s gay, da într-adevăr sunt bisexual și din cauza asta nu mă ia nimeni la munca și dacă mă ia îmi dau cât vor ei, deși prefer sa stau flamand și să sufar și să plâng și nu mă duc să-și bată joc de mine. As vrea să plec undeva departe într-o țară străină să schimb totul in viața mea tot, tot, tot și nimeni să nu mă găsească până la moarte, sa nu dea de mine, să îmi fac o familie și alți prieteni in altă țară unde să am un viitor mai bun decât în România. Dar cum să ajung in altă țară, cum? Că nu am bani, n-am nimic, ce sa fac? Să mă duc la furat nu vreau că ajung la închisoare pentru câteva milioane și nu-s un criminal, sunt un băiat deosebit de bun, dar nu am nici un ajutor de la nimeni și nu am bani, nu am nimic, n-am prieteni și nici neamuri. Ce sa fac? Nu mai știu, sunt disperat, firmele care caută baieți la muncă în străinătate cer comision și mă trimit să fac acte și n-am bani, n-am nici un ban să mă mișc de acasă. Nimeni nu mă bagă în seamă pentru că sunt bisexual și toți mă arată cu degetul pe stradă, îmi vine să îmi pun capăt zilelor mele, sa caut o sfoară și să mă spânzur in camera mea, ori să mă cațăr pe un bloc din Galați și să mă arunc de acolo, nu știu, nu mai suport, nu știu ce să fac cu viața mea. Bunica mea mereu mă amenință că mă da afară din casă că ea nu mă vrea aici gay, mereu zbiara la mine și mă înjură ca-s gay și mă umilește zicând ești un balamut, ești un prost homosexualule, simt că înnebunesc de nervi. Imi vine să mor naibii, ce sa fac? N-am nici o putere din partea nimănui, toți când au auzit ca-s bisexual au fugit de mine. Vreau să dispar din Romania pentru totdeauna să stau liniștit undeva departe în altă țară, să-mi caut ceva de muncă în străinătate și să-mi fac o noua casă și o familie acolo dar asta că nu știu cum să fac rost de bilet, că nu am bani să mi-l cumpăr să plec de acasă și n-am nici pe nimeni să mă ajute. Nu am mai avut 5 lei de 10 zile bunica mea cea de 80 de ani îmi dă să mănânc în rest nimic, știu că poate unii vor zice să merg la munca dar nu am unde, nu găsesc daca știți voi de muncă dati-mi și mie și ca să fac naveta la câteva zeci de kilometri de casă nu am cum că n-am bani de navetă.
Va rog mă poate ajuta cineva, sunt un băiat bun, nu consum alcool, droguri, tutun.
Va rog prieteni să nu mă jigniți, poate voi cei de aici sunteți mai buni ca ceilalți din viața reală.
Nu-s un tigan, cerșetor.
Sunt un băiat cu suflet bun ce sper că nu mă voi stinge din viață cu lacrimi pe obraz.
Va doresc o zi minunată.

Buna! Povestea ta este una putin trista cum de altfel, la fel de trista ca a mai mult de 50% din romani. Nu esti singurul in postura asta, sunt oameni ce au familii si nu ii pot întreține. Cu locul de munca in străinătate te pot ajuta cu o informație, însă cu bani nu. Am încetat sa mai cred in binefacerile pe internet pentru ca s-a profitat foarte mult.
Ai 25 de ani, ai toata viața înainte, nu stiu de ce ai menționat ca esti bisexual avand in vedere concluzia la care ai ajuns la sfârșitul postării si ce ai cerut.
Nu-mi plac oamenii care își plâng de mila, încetează sa mai faci asta pana nu vei ajunge in postura in care chiar sa crezi ca esti o victima si sa te complaci in postura asta. Du-te munceste cu ziua pe unde poti, asa poate oamenii vor stii ca vrei sa pleci, se vor si convinge ca vrei sa muncesti si ca nu astepti nimic gratis. Si iepurele poate sari de unde nu te astepti.




PS. Trebuie sa crezi ca poti face lucruri mărețe, trebuie sa vrei si sa iti dorești si astfel vei reuși.

Avem nevoie de mai mulți oameni ca tine. Cu suflet bun ce cauta omenie și bunătate în jurul lui. Îmi pare foarte rău de lucrurile prin care ai trecut. Nu am cum sa te ajut, deșii chiar îmi doresc sa existe o modalitate, dar îți doresc numai bine pe viitor și sa nu uiți sa sperii și sa fii pozitiv. Lucrurile cele mai frumoase apar când te aștepți cel mai puțin.

Ai un DEFECT major, care te impiedica: spui prea multe detalii despre tine!
Daca vrei sa te angajezi, NU trebuie sa spui nimanui ca esti bisexual, gay sau heterosexual!
Acest aspect este parte din viata ta intima, despre care nimeni nu are dreptul sa te intrebe (altfekl se considera discriminare, care se pedepseste de lege).

Daca nu stie nimeni ce orientare ai, atunci te poti angaja (de exemplu) in constructii. Initial ca necalificat, dupa care te poti invata meserie. Un muncitor necalificat in constructii are salarul lunar net (in mana) de peste 2500 lei (peste 100 lei/zi) si e foarte mare cautare de forta de munca in constructii!
Daca ai lucrat deja 2-3 ani, atunci poti merge si in strainatate, unde se poate castiga si mai mult, daca ai deja experienta.

Si asa, pas cu pas, te poti dezvolta, iti poti aduna bani, iti poti intemeia o familie.
Trebuie doar sa indraznesti, sa ai vointa si perseverenta!

Poti munci aproape orice si in tara, important, daca tot sustii ca nu bei/fumezi/etc, sa ai macar salariul minim. Iti ajunge pentru inceput. Vezi ce faci cu timpul liber, tragi de fiare, inveti, ca mai apoi sa obtii un job si mai bine platit. Nu e ok sa mergi in tari mai dezvoltate daca nu ai bani absolut deloc, acolo sunt aerele si mai mari si nici cersind nu supravietuiesti mai mult de pana se termina apa.

Facerea de bine e... de mamă

Tipule,hai sa ti spun ceva
1.Esti nesimtit si lenes, daca aveai nevoie de bani munceai si pe carierele de piatra.
2.Dai multe detalii despre tine. Daca ii spui unui angajator ca esti gay nu te va angaja.Incearca sa simti atractie sexuala fața de femei.

Ps:nu o lua in nume de rau dar daca vrei bani trebuie sa muncesti, nu sa stai pe TPU sa te plangi ca esti singur, ca nu ai bani, ca esti gay

Ps:du te la facultate, nu mai sta pe banii bunicii tale, cred ca femeii i-a ajuns la cat a stat cu un gay nesimtit si puturos care nu vrea sa munceasca

Te-ai gandit ca poate n-are nici 8 clase terminate?

Și eu am fost încercat de viață. Oarecum am crescut într-o familie destrămată, un tată alcoolic care lipsea cu lunile de acasă, umbla cu alte femei și atunci când venea acasă făcea scandal, spărgea prin casă și o bătea pe mama. De la 8 ani până la 14 ani am și fugit de acasă din cauza problemelor familiale pe care le-am avut, nu mai mergeam la școală, eram foarte încăpățânat. Nu am furat, cerșit sau chestii de astea. Dar credeam că este mai bine pe stradă așa cum ziceau frații mei mai mari care îmi băgau în cap "că e mai bine pe stradă decât acasă". Tu zici că nu ai fost vrut de părinți, din toată familia eu am fost vrut numai de mamă. De restul familiei oarecum am fost tratat ca și o oaie neagră și mereu dat deoparte. Bunicii mereu au făcut diferențiere între nepoți, mătușile umblau la școala unde învățam eu și se "dădeau drept mama" cât să mă ia de la școală, să îmi bage prostii în cap și să fug din nou; prezenta tatălui nici nu prea a fost prin casă pentru că el era ocupat cu băutura. Iar frații doar își băteau joc de mine și puneau pe alți vecini să râdă de mine și să mă umilească. Viața pe stradă nu cred că ti-ai dori să știi cum este. Dacă ai văzut "tehnici esențiale de supraviețuire", ei bine... Ceva pe aproape. Am fost și prin fel și fel de centre pentru copii, centre de reeducare unde in mod normal nici nu aveam ce căuta acolo printre copii cu dosare penale, infracțiuni, etc. Am mâncat multă bătaie, iar odată am fost bătut chiar și de poliția Transporturi Feroviare. Însă poate mi-au cazut bine toate acestea, pentru ca la vârsta de 14 ani mintea mi s-a luminat și nu am mai plecat. În ciuda altora care tot continuau să jignească, umilească, dar am tratat totul cu indiferență și până la urmă s-au potolit. Din toată familia nu mai păstrez legătura cu nimeni decât cu mama, iar tata a murit când aveam eu 12 ani. Nu l-am regretat și nu îl regret. Nu a fost un tată prea mare exemplu, însă ii mulțumesc pentru un singur lucru : mi-a arătat unde poți ajunge dacă bei ca un prost și îți trăiești viața la maxim. Mi-a arătat să nu fiu ca el. Și nu sunt pentru că nu beau decât ocazional ( dar nici să nu știu de mine), iar de fumat m-am lăsat de mult timp. Eu mereu am învățat din greșelile altora.
Cu locurile de muncă ( cu angajare) au fost și nu prea. Vezi tu, lipsa de la școală și plecatul meu de acasă mi-a afectat mult posibilitățile de angajare, posibilitatea de a face o calificare. De la vârsta de 16 ani m-am învățat să folosesc calculatorul și aplicații, iar acum mai lucrez freelancer pe online unde mai scriu conținut, redactez articole, chestii din astea. Însă asta nu mă ajută cu traiul de zi cu zi. În 2016, la 25 de ani și după 15 ani de absență de la școală, m-am înscris din nou la școală. Clasa a IV a, ca măgarul între oi, cu învățătoare la 25 ani. Mi-a fost rușine la început, apoi am văzut la alte clase colegi și mai mari ca mine și am prins curaj. Apoi dna. învățătoare a fost o femeie de treabă care m-a încurajat mult. După 15 ani de absență nu credeam că mă voi descurca, însă anul trecut am finalizat 8 clase. Am crezut că sunt suficiente, am scos adeverința de la școală și caută loc de muncă. Dar angajează-te unde nu-i. Doar manipulat marfă, curățenie, munca necalificata. Eu am alte aspirații, nu din astea. Iar pentru un curs ca exemplu CNC am nevoie de minim 10 clase. Așa că nu rămâne decât să continui mai departe școala ca să pot face ceva cu viața mea, o calificare ceva. Sunt un băiat deștept, știu. Pe unele forumuri unii nu m-au crezut când am zis că am puține clase "cică eram student plictisit". Scriam prea corect gramatical și de aceea dubioși. Însă eu la 15 ani citeam cărți, mai mult din astea bestseller Sandra Brown, Sidney Sheldon. Prima carte pe care am citit-o a fost Arcașul Verde, o carte pe care chiar ți-o recomand dacă tot zici că ești trist și te plictisești.
Știu cum este să ajungi la o vârstă la care îți dorești să produci ceva, nu să stai să freci mai mult menta. Să cauți loc de munca și sa nu găsești, iar când găsești să fie prea prost plătite sau "manipulant Marfă". În fine și asta este tot un job, dar eu vreau să mă calific într-un domeniu nu doar sa încarc și să descarc cu mâna o viață întreagă. Iar tu, dacă vrei schimbare, atunci schimbarea pleacă de la tine. Și nu toate firmele din străinătate cer comisioane pentru contract. Mai sunt și acei intermediari care angajează fără comision, dar îți reține lunar din salariu nu știu cata cota parte și oarecum tu muncești și pentru el. Când am spus intermediar, adică spurcați de români care caută oameni în țară pentru alte firme străine și ei își i iau comision din salariu tău pentru asta. Asta din ce am auzit, nu am fost plecat în occident să muncesc. Mai demult am încercat eu ceva cu Statele Unite, am reușit să obțin vize de turist prin cineva din US și eu prestam muncă ce este ilegal, eu fiind cu viza de turist. A ținut șmecheria vreo 2 ani, apoi m-au prins agenții de la imigrări și deportat din SUA +cu interdicția de a mai intra în SUA în cârcă. pana unde am putut merge pentru o viata mai bună. Poți merge și la AJOFM să îți găsească loc de muncă, însă eu nu prea știu ce să zic despre locurile lor de muncă. Un fost coleg de muncă povestea că AJOFM ii găsise loc de munca la 70 km de casă, iar dacă nu accepți rămâi fără șomaj dacă ai indemnizație de șomaj. Nu știu, poți încerca la ei. Apoi, dacă zici că ești de la țară, poți lucra ca tractorist. Mergi și mai ari câmpul, știu eu ce se mai face pe la țară. Eu sunt orășean, la țară merg când mai plec cu bicicleta și mai trec prin sate.
Cat despre prieteni sa știi ca nici eu nu prea mai am. Nimic apropiat să zic că aș avea încredere. Sa știi ca în ziua de azi nu mai exista prietenie, există doar momente de prietenie. Iar prietenul adevărat? Precum asteroidul! Apare rar, iar când apare este fenomen. Așa ca să știi că nu ești singurul care caută să facă ceva cu viata sa. Și eu nu stau în casa să plâng ca tine, nu am nici în gând să mă sinucid. Cu propriile puteri și bunăvoință încerc să mă ridic singur și încet-încet voi ajunge la rezultate pozitive care îmi vor oferii satisfacție. Tu dacă stai și plângi și nu cauți rezolvări, atunci așa vei rămâne o viață întreagă.
Ți-am scris tot romanul acesta ca să vezi că și alții au trecut prin situații și mai nasoale ca ale tale și totuși se luptă să facă ceva cu viața sa. După câte văd, singura scăpare a ta din acest impas nu este decât un singur lucru : moartea! În loc să lupți cu greul, sa faci sa fie bine, tu alegi să lupți ca un laș? Pentru toate există rezolvări, crede-mă. Dumnezeu pe nimeni nu lasă în drum.

Imi pare rau sa aud asta. Legat de bani... sa iti spun de acum, nu prea cred ca o sa gasesti persoane care sa iti dea, mai ales aici.
Inteleg ca iti este greu, dar in primul rand, legat de bisexualitate... ce legatura are? Daca spuneai totul cu exceptia asta, povestea ta avea un alt sens? Nu. Daca vezi ca lumea nu suporta asta, atunci nu mai zice. Trebuie sa faci in asa fel incat sa obtii tot ceea ce vrei, fara sa faci rau, oricum trebuie. Daca asta implica sa nu mai spui ce ai zis, sa cauti ceva de munca pe acolo, sa te prefacj ca esti un om "normal", atunci fa asta. Dupa ce capeti ceea ce vrei, poti sa faci altceva, ce iti place.

Ai inceput sa spui despre tine, dar oare ce se gandesc ceilalti cand spui ceva? Ai spus prima fraza, ai spus a doua fraza, si a treia. Dupa fiecare cuvant pe care il zici, trebuie sa te gandesti la ce ar putea sa spuna lumea, daca chiar vrei sa obtii ceva.

Nu, nu te vei stinge cu lacrimi, daca chiar asta vrei. Vad ca ai pus intrebarea asta, inseamna ca ai internet, posibil si telefon. Descarca cateva carti gratis.pdf despre ce anume te intereseaza pe tine. Citeste, invata, fii bun intr-un anumit domeniu si poate o sa reusesti.

Poate sa munceasca cu ziua, dar nu vrea

Strange bani daca vrei sa pleci ca doar ai ajutor social.

1)Pe nimeni nu intereseaza orientarea ta sexuala.
Nu inteleg cum si-ar da cineva seama ca esti bi sau gay, doar uitandu-se la tine(doar daca nu porti un tricou pe care scrie I like boys si o bandana cu un curcubeu)
2)Sunt oameni care nu au avut nimic in viata.Zero.Nada.
Prin munca ajungi departe, nu stand sa-ti plangi de mila.
Daca nu gasesti nimic intr-un loc, pleci de acolo altundeva.
Nu esti o persoana de culoare in America secolului 18.
Ai mereu cel putin o posibilitate.

Salut,

Imi pare rau ca re aflii in situatia asta.

O intrebare insa: poti sa ajungi la primaria de unde esti si sa ceri ajutoare sociale?

Hei,nu fii trist.Sunt sigura ca vei ajunge ceva in afara de zilier.nu te lasa afectat de cuvintele rele.continuati studiile daca nu le ai terminat.in legatura cu orientarea ta sexuala, trebuie sa o spui tuturor, sa vada ca esti un om bun si ca orientarea sexuala nu iti schimba sufletul.