Prin ce considerati ca se deosebeste o prietenie adevarata de o amicitie?

Amicitie inseamna sa intrebi "Ce faci?" si prietenie adevarata inseamna incredere reciproca.

Un prieten adevărat ar face sacrificii pentru tine, pe când un amic nu ar renunța la ale sale pentru tine.
Unui prieten adevărat ii poți mărturisi orice și sa simți ca te intelege și ii pasa. Ești mai apropiat de el și îl ai la suflet mai mult decât pe un amic.

Cu amicii doar te distrezi, nu ai treaba cu persoana si problemele lor, nu au treaba cu tine, nu va ajutati la greu.

Prietenia inseamna si distractie dar si interes pentru persoana cealalta si probleme lui, incerci sa ajuti, el pe tine la o adica, va ajutati la greu.
De ex unu din prietenii mei are si un amic, el s-a certat cu nevasta, cu ala iese la bere, la femei, etc.

Cand a incercat sa ii zica problema si sa-i ceara o parere, ala a zis "aaa da, lasa, stii tu mai bine".
Eu nu am facut asa, l-am ascultat, l-am intrebat despre, i-am dat sfaturi, si unele le-a aplicat, el la fel face cu mine.
Adica prietenu e si la greu cu tine, amicii doar la bine.

Prin faptul că prietenia adevărată nu există.

Lucrurile care le poti discuta si imparti.

Prin faptul ca dintr-o relatie de prietenie vine cel mai des un sprijin real atunci cand ai nevoie.

Prietenia e o amicitie veche.
Prietenia adevarata e un cliseu la care spera profitorii; o forma de sclavie in care unul e nesimtit, iar celalalt naiv.
Obligatiile nu au ce cauta in prietenie.

Daca ii reprosezi cuiva ca daca nu face cutare lucru anume atunci nu iti este prieten adevarat, esti cam profitor.
Incercam sa intreb cand considerati ca o prietenie este mai semnificativa in sensul ca te simti important pentru omul respectiv si el se simte important pentru tine. Ma gandeam in sens de loialitate, nu in sens de obligatii.

Uite, eu am prietenii de 10, 20, 15 ani. Sunt adevarate, in sensul ca nu ne-a obligat nimeni sa pastram legatura. Dar poate intr-o zi nu vom mai rezona, sau unul va avea niste pretentii prostesti, iar celuilalt (mie) i se va rupe de prietenia aia.
Ca o prietenie sa dureze mult si sa fie frumoasa, trebuie sa incerci sa nu ii implici in problemele tale. Le povestesti cand se poate, daca celalalt are chef sa asculte, si cam atat. Nu il cauti mereu la greu, sa te descarci pe urechile lui, sa ii ceri 500 de sfaturi din care nu vei aplica nici unul, samd. Te intalnesti cu el cand aveti timp liber si chef de distractie/relaxare. Inevitabil veti ajunge sa discutati de parinti, frati, relatii, serviciu, bani samd.
Important pe lumea asta esti doar pentru tine, pentru parinti si restul rudelor de gradul 1.
In rest, nimeni nu e de neinlocuit, oamenii vin si pleaca. Asta e si partea frumoasa a prieteniei, cand cineva o arde cu tine mereu, desi are alternative. Aia e prietenia adevarata, si am multe de genul.

Cu un amic iesi la un local, la un chef, intr-un weekend.
Pe un prieten il duci la un local, la un chef, intr-un weekend, cand el nu-si permite. Il lasi sa planga pe umarul tau si ii oferi casa ta cand nu are unde sa doarma