Nu mai pune atat de multa presiune pe tine. Faptul ca intrebi cum sa fii o mama buna, spune de la sine ca esti o mama buna.
Fii ok cu tine, nu te neglija, trebuie sa ai o viata, intai esti femeia, apoi mama. Daca mama este fericita si implinita cu aceasta, si copilul este.
Nu exista reteta magica pentru acest lucru.
Lucreaza foarte mult cu tine sa il intelegi si sa il asculti la orice, pentru a nu il lasa cu traume. Conteaza sa ai foarte multa rabdare si sa nu ai reactii neasteptate. El este in formare, fii blanda cu el si impunete limite cand este cazul, nu il lasa sa isi ia lumea in cap, invata sa spui nu, lasa-l sa se exprima, nu ii reprima emotiile,, Nu plange, esti baiat mare'',,, Nu inteleg de ce ai aceasta reactie'' sau orice alt raspuns. Nu este adult si nu isi poate controla unele reactii sau sa isi regleze emotiile. Doar intelege-l.
Ar fi ok sa faci terapie.
Si pentru parenting, ascult-o pe Urania Cremene, este foarte buna. O sa vezi cat de mare insemnatate au toate lucrurile in copilarie.
"Am 21 de ani am un băiat are 5 ani... e foarte atașat de mine...Cum pot fi o mamă bună pentru el?"
adică e ceva ce-ți impuți, ceva cu care te simți cu musca pe căciulă și nouă nu ne-ai zis?
Va trebui sa te descurci singură.
Nu ai mamă ca să te mai invețe ce trebuie să faci?
Asa e cand pici la orizontală de la 16 ani si nu te gandesti la consecinte.
Bledea_Deya_1999 întreabă: