Să zicem că o persoană sta cu părinții până la o vârstă înaintată, gen 26 de ani din lipsa posibilităților de a-si cumpăra o locuință proprie.
Părinții nu sunt foarte stricți, dar ea se simtă închistată, în lanțuri, ca într-o colivie, dat fiind că nu e nimic al ei, casa fiind pe numele părinților.
Din această cauză și din cauza situației financiare, capăta o formă ușoară de depresie care se întinde de-a lungul câtorva ani.
Când reușește să se pună pe picioare și să se mute (pentru inceput in chirie), parcă aceasta persoana reînvie, își regăsește entuziasmul și pofta de a înfăptui lucruri.
In cazul de față, ce factor a fost cel primordial care a dus la depresia ei: părinții sau sărăcia?
De ce se simțea închistată dacă părinții nu erau stricți?
În situații de genul ăsta, depresia e generată mai ales de blocaj, de lipsa de perspective, de faptul că persoana simte timpul cum trece fără nici un fel de progres pentru ea.
Iar dacă mai și locuiește cu părinții, asta îi poate genera senzația că e prinsă într-o matrice pe care nu o mai poate părăsi, E o senzație copleșitoare, care îi cam taie cheful de orice.
Și uite așa ajunge într-un cerc vicios din care e foarte greu să iasă dacă nu se întâmplă să apară un factor extern care să o împingă de acolo,
Puțini sunt cei care reușesc doar prin propriile forțe să părăsească o buclă de genul ăsta.
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Răspunde
Neputința era cauza depresiei.
Totuși, generațiile de acum nu o să-și permită să aibă locuințe proprii. Majoritatea o să aibă moșteniri sau rate pe 30 de ani. Nu ar trebui să fie asta un motiv de a pica în depresie :/
Voi vreti detoate dar nu faceti nimic, parintii tai au muncit pentru apartamentul ăla si tu il vrei gratis, chiar daca in anii 70 -80 Ceausescu dădea apartamente sau case ele nu erau date gratis, te obliga sa muncesti ca altfel nu primeai nimic, tu la 26 de ani tai frunze la cîini in loc sa muncesti si sa ai banul tau, stai sa te plîngi ca esti inchisa in colivie, niste prostii, uite caz real o fată a fost ținuta in lanț de tatal ei bolnav psihic, nu cum ai tu parinti care te ajută care te iubesc, dar tu esti nemultumit/ă si vrei altceva, statul in chirie nu iti rezolva deloc problema ti o agraveaza ca se vor termina banii si proprietarul apartamentului te va arunca in stradă ca lui nu i va păsa de tine, si te vei intoarce fix de unde ai plecat din colivie de la parintii tai. Asa ca daca poti cauta ti ceva de munca si nu vei mai fi deprimată
Este posibil ca atât factorul legat de locuirea la părinți, cât și cel legat de situația financiară să fi contribuit la starea de depresie a persoanei. În cazul în care aceasta se simțea închistată și în lanțuri, poate fi vorba despre dorința de a avea mai multă independență și control asupra propriei vieți, de a fi capabilă să ia decizii fără a fi nevoită să ia în considerare și opiniile părinților. În plus, faptul că casa era pe numele părinților poate fi o altă cauză a senzației de lipsă de control și independență.
Este important de menționat că fiecare persoană poate reacționa diferit la aceeași situație și că există mulți factori care pot contribui la starea de depresie, inclusiv probleme de sănătate mentală preexistente sau evenimente stresante din viața persoanei.
Parintii nu erau stricti dar era o situatie financiara care constrangea si impunea strictetea incurcandu-te sa te poti desfasura si sa faptuiesti, strictetea venea din lipsa posibilitatilor, probabil te uitai la parinti si nu intelegeai cand vedeai ca ei nu sunt stricti dar tu ai o viata foarte stricta, ei neimpunandu-ti nici o restrictie mare dar tu avandu-le pe toate din cauza banilor.
E o parere, mai multe putem afla doar daca dialogam si imi povesteti mai multe.
Nu e cazul sa te adresezi la persoana mea. E un caz ipotetic.
Cristi prostul satului, pardon prostul site-ului.
Majoritatea tinerilor nu au posibilitatea a-si cumpara o casa la 26 ani, dar au posibilitatea se mute in chirie fie singuri fie cu colegi de apartament, ca sa invete sa fie independenti, iar cu timpul prin munca si economii cei mai multi reusesc sa isi cumpere propriile locuinte.
Cauza? Lipsa de independenta și intimitate.
Când stai cu părinții iti spun din propria experienta,cât am stat eu la ai mei,lăsând la o parte cât am fost în școală,majora am stat în jur de un an(an în care mi-au mâncat zilele) te simti închis, urmărit, fără intimitate, spațiu persoana etc.
Deși nu te controlează mereu au chestia aia "plec?" sau "stai mult","la cât vi","cu cine iesit" și te întreabă ori pentru control, ori de plictiseala dar te simti interogat.Plus ca mereu e cineva la baie,mereu făceai cineva ceva în bucătărie, nu poți sa faci anumite schimbări din cauza ca poate nu le convine, nu poți sa vorbesti pe o camera sau la telefon seara ca deranjezi, pun întrebări sau vorbesc ei lucuri aiurea, nu prea poți aduce pe nimeni acasă și multe altele.
Normal ca atunci când te muti singur/a ești în al 9-lea cer.
Este cazul tau?
Fiind fara servici, fara nici o preocupare, fara barbat, fara relatii de prietenie si evident fara casa si bani ca sa-ti poti cumpara ceva?!
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
